”Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama”, de Matei Vișniec
Editura Arthur, București, 2019
Eliza, Adrian și Manuela, trei fraţi crescuţi de bunică, primesc un vizitator neașteptat de pe planeta Arret. Musafirul cu trei ochi, trei mâini și trei picioare, află că parinţii noilor săi prieteni sunt plecaţi în Italia. Copiii îi prezinta extraterestrului curtea lor, casa aflată în construcţie (pentru care muncesc părinţii) și jucăriile pe care le primesc frecvent de peste hotare. Dănuţ (nume cu care extraterestrul este înzestrat pe Terra) le propune copiilor să le îndeplinească trei dorinţe (câte una pentru fiecare). Continuarea este veselă, naivă, înduioșătoare.
Personajele (copiii, bunica, extraterestrul, căţelul Lulu și pisica Kitty, mama și familia pentru care ea lucrează) au candoare, sensibilitate și știu să își captiveze publicul. Desenate cu gingășie de ilustratoarea Andra Bădulescu, ele sunt mai clar conturate de autor prin dialoguri și acţiuni.
Tema timpului apare constant în piesă: Dănuţ arată cu o mână spre trecut, cu una spre prezent și cu alta spre viitor; tot el le promite celor mici (spre imensa lor bucurie) să revină peste o mie de ani… în plus, bulgării de timp sunt laitmotivul unor versuri cântate împreună.
Între lumea prozaică a oamenilor mari și cea ideală a copiilor, intervin economia (pe care Eliza încearcă să i-o explice extraterestrului), democraţia (cu ajutorul căreia Dănuţ își primește numele) și alte jocuri de adulţi. Autorul dorește nu doar să îi distreze pe copii, ci și să îi trezească ușor pe părinţi (după cum citim în paranteză). Cartea de faţă ne spune că timpul petrecut împreună este mai important decât darurile primite de Crăciun. Și transmite acest mesaj într-o manieră convingătoare, smulgând o lacrimă nu doar dintre genele mezinei, ci și din ochii cititorului.
Versurile (care probează că înainte de a fi dramaturg, Matei Vișniec este poet) punctează momentele cheie și dau ritm piesei, iar dialogul cu publicul îi implică pe micii spectatori în acţiune. Punctul culminant și deznodământul sunt precum o rană și un balsam pentru simţirile cititorului.
„Ochii voștri, dragi copii,
Sunt la număr cam o mie,
Rămân însă numai doi,
Ah, după copilărie…”
Puteți cumpăra cartea: Editura Arthur.
(Sursă fotografii: Editura-Arthur.ro, ZiarulMetropolis.ro)
