„Bunul doctor din Varșovia” de Elisabeth Gifford
Editura Meteor Publishing, București, 2021
Traducere: Mihai-Dan Pavelescu
Mă număr printre cititorii care preferă, de cele mai multe ori, să citească o carte de istorie în locul unui roman de ficțiune istorică. Mi se pare misiunea unui autor care încearcă să escaladeze acest gen destul de dificilă și extrem de subiectivă, fapt care degenerează în apariția unor titluri mai mult sau mai puțin pertinente pentru unele subiecte. Citind coperta romanului „Bunul doctor din Varșovia”, semnat de Elisabeth Gifford și tradus, în 2021, la editura Meteor Publishing, presimțeam că mă așteaptă încă un volum romanțat despre Holocaust, ceea ce poate nu ar fi atât de rău, dacă nu ar fi în abundență.
Mare mi-a fost mirarea să descopăr un altfel de roman bazate pe fapte reale, în care figura centrală este cea a emeritului pedagog, pediatru și specialist în educație Janusz Korczak, omul care a revoluționat parentingul și creșterea copiilor, deturnând cu succes vechile metode opresive de educare a tinerei generații și stabilind accentul asupra înțelegerii copilului ca individualitate.
Istoria sa este plasată în acest volum într-un context sensibil și acut: cotropirea Poloniei de către forțele naziste și crearea gheto-ului din Varșovia. s-ar putea ca cititorul care descoperă acest volum să aibă vaga impresie că acele vremuri tulburi nu au nimic de a face cu metodele blânde de creștere a pruncilor, or misiunea acestui bun doctor din Varșovia era exact asta. Să păstreze intactă neprihănita condiție a urmașilor, despre care acesta spunea că sunt viitorul unei națiuni.
Alături de povestea lui Korczak (apropo, acesta nu este numele său real, ci un pseudonim ales pentru a suporta mai ușor prigoana antisemită. De facto, numele său era Henryk Goldszmit, fiul unui avocat evreu bogat) este plasată și soarta unui cuplu: Mișa și Sofia, doi tineri apropiați profesorului care se cunosc și se iubesc din primele clipe, dar care, spre regret, nu știu ce vremuri îi așteaptă.
Avalanșa evenimentelor istorice se împletește natural cu istoria tuturor personajelor, care iubesc, suferă, ajung la limita disperării și a tristeții, dar renasc aidoma unei păsări Phoenix. Dacă vreți, acest trio nu este altceva decât o reflecție a scopului (de a educa copii integri) și a rezultatului (de a supraviețui cu demnitate, chiar și atunci când ești trântit la pământ de tăvălugul istoriei.
Narațiunea lui Elisabeth Gifford este fluentă, bine structurată și documentată exact atât cât să nu plictisească cititorul, ci să-l intrige. De fapt autoarea, în post-scriptum, recunoaște că a trunchiat multe date din carte doar pentru a-i conferi un caracter mai lizibil. Din punctul meu de vedere, această mișcare nu a afectat conținutul cărții, care se situează cu succes, în rândul volumelor despre Holocaust fără clișee.
Unica posibilă carență pe care am simțit-o a fost romantismul cuplului Mișa – Sofia, care pe alocuri nu se potrivea organic întregului fundal, dar pot înțelege acest lucru, deoarece este desprins din existența lor reală, în care a fost loc de un happy – end. În rest, romanul este simbolic, descriind cu lux de amănunte starea de ansamblu a gheto-ului din Varșovia, un loc din care doar moartea sau disperarea mai putea scoate supraviețuitori. Din punct de vedere emoțional, cartea lui Gifford este dificil de citit și de digerat, deoarece unele fragmente sunt stupefiante, dar mi se pare relevantă apariția unor astfel de cărți pentru a înțelege un fenomen în deplinătatea sa. Până unde poate fi împins spiritul uman, astfel încât să rămână încă vertical.
Misiunea lui Korczak era nu doar de a supraviețui, ci și de a educa tinerii în spiritul respectului, al iubirii, al compasiunii chiar și în fața călăilor. Acest roman nu este altceva decât un tribut adus cu recunoștință unui om care a reușit să poarte aprinsă lumina pedagogiei într-un secol al beznei ideologice.
Puteți cumpăra cartea: Editura Meteor Press/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Youtube.com, rossaprimavera.ru, busywords.wordpress.com)
