„Degenerat”, de Ariana Harwicz
Editura Vellant, Colecția Endorfiction, 2021
Traducere de Liliana Pleșa Iacob
Unele cărți sunt neortodoxe prin definiție. Ele nu vin ca să încarce corola lumii cu esteticul frumosul, ci să distorsioneze, să distrugă pojghița firavă a aparenței că suntem oameni absolut normali. O astfel de scriitură are autoarea, scenarista și dramaturga de origine argentiniană Ariana Harwicz în romanul său „Degenerat”, tradus de Liliana Pleșa Iacob pentru colecția Endorfiction de la Editura Vellant.
Trebuie să recunosc că nu am mai întâlnit, în ultima perioadă de timp, o astfel de stilistică narativă. Cursivitatea agresivă, imaginile palpabile, structura neordinară a discursului pe care personajul omniprezent îl are – iată câteva dintre elementele cheie care situează romanul „Degenerat” în liga cărților de nișă. Background-ul scriitoarei care, se pare, are un masterat în artele spectacolului explică decizia sa de a scrie un roman – torent despre un bărbat trecut de vârsta a treia și acuzat de pedofilie.
Acest personaj indefinit, pe care nu-l putem palpa decât asimetric, pe fragmente descompuse de o violență nejustificată, pare să fi trăit traume după care umanitatea se știrbește, se estompează, rămânând doar o definiție imprecisă. Figura sa se desprinde parcă din vremurile rușinii, în care familiile se abandonau unei stări latente de durere mută:
„Așezați la masă, tata a ridicat paharul după rugăciune și a întrebat-o pe mama dacă știa unde e clitorisul. Am lăsat capul în pământ, gândindu-ne că e ceva rău, indecent sau piciorul de tranșee (n. r. boală contractată de soldați în tranșeele războiului) (…) Pe urmă a adus o foaie de hârtie și un creion și i-a cerut mamei să deseneze unde e clitorisul. Mama nu știa, bâjbâia, a spus, precaută, pe aici, pe aici (…). Tata a sărutat-o pe frunte și pe păr, zâmbind, ești atât de proastă, atât de evreică, atât de toantă”.
Aceste imagini plastice, care parcă te transpun acolo, în jurul acelei cine de taină a stânjenelii, mi-a amintit de scenele din „We need to talk about Kevin”, filmul lui Lynne Ramsay, doar că aici adolescentul problematic devine bătrânul marginalizat, abrutizat, demonizat de niște acuzații care se țin mai degrabă pe percepția lumii asupra sa. Din paginile narațiunii ies la iveală demonii antisemitismului, ai agresivității, ai violenței stirpe, provenite dintr-un trecut în care despre iubire nu se vorbea decât prin tăceri.
„Cu vorbe debutează îmbătrânirea, diminutive, porecle, milă, se termină cu flegme, fracturi de bazin, căzături. Sunt dispus să comit un atac, să arunc în aer domul, asta spunea tata, în timp ce pipăia coapse și șolduri de femei supraviețuitoare cu ceva piele rămasă pe ele…”.
Ariana Harwicz are o voce foarte fermă și asumată, iar cartea sa poate fi ușor interpretată prin prisma aportului cinematografic. De fapt, de-a lungul întregii lecturi ai senzația acută că vezi o proiecție de film într-o sală pustie. Graiul personajelor, furia crescândă a maselor se aude în pulsația istoriei și dau întregii cărți o textură congruentă, neobișnuită, stranie.
Găsesc acest roman „Degenerat” un experiment literar impecabil, destinat unui cerc select de cititori, cu abordări mult mai largi decât canoanele uzuale ale scrisului. Va șoca, va provoca greață, va îngrozi, dar se va întipări pe retină într-un spectacol grotesc, absurd.
Deviantul este filonul narativ de bază, iar miza Arianei Hrwicz pare să fie o călătorie one way spre iad, fără delimitări de viteză, într-un fluviu furios și adânc în care a amestecat obscenitatea și cinismul coerenței sale.
Puteți cumpăra cartea: Editura Vellant/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografie autor: Festival Du Biaritz)
