Dona Juana, de Lorena Lupu

”Dona Juana”, de Lorena Lupu

Editura Herg Benet, Colecția ALTER EGO, București, 2013

Cu toate că Dona Juana ”nu e genul meu”, l-am citit tocmai pentru a vedea dacă ar fi ”genul” altora. Răspunsul este pozitiv: în special la nivel de proză, dar și din punct de vedere al caracterizării, romanul Lorenei Lupu ar putea servi ca demonstrație practică aspiranților la scriitură sau critică modernă.

Lorena Lupu nu se află la debut. Creativă și versatilă, ea este totodată actriță, jurnalistă și traducătoare, iar înainte să apară Dona Juana mai publicase două romane (Rondo Capriciosso și Bătăușu’ de Câmpi), dar și un experiment literar – fotografic, Hyde Park, în colaborare cu Dinu Lazăr. Peste toate celelalte merite și premii obținute și în teatru, a fost redactor la revista Tabu.

Pe lângă romanul în sine, o experiență savuroasă este și… prefața acestuia. Scrisă de faimosul regizor Cristian Mungiu (aparent, la rugămintea amicală a autoarei – care se pare că a scris cartea fiindcă a pierdut un pariu!), descrie cu umor și pe bună dreptate sentimentele încercate de acesta în timpul lecturii. Impresionat nu atât de referințele erotice din roman, cât de imaginile din propria experiență pe care i le-a evocat lectura, regizorul rezumă cu fidelitate ce înseamnă Dona Juana.

Deși numit ”roman erotic”, erotismul în sine, ca act, lipsește aproape cu desăvârșire dintre paginile sale. În schimb, este evocat pe fiecare pagină, prin gesturi, aluzii, referințe și concepte. În fond, protagoniștii lucrează la Club Bizarre, unde alcătuiesc o trupă de travestiți: șase bărbați care devin, peste noapte, femei fatale, și eroina care dă și titlul cărții, care se transformă în bărbat.

Urmăriți relaxați și fără prejudecăți răsturnările de situație prin care trec aceste personaje neobișnuite, care vă vor deveni extrem de simpatice, cu doleanțele lor firești și visele cât se poate de normale. Dialogurile sunt fluide și amuzante, marcate de ironiile clasice, caracteristice poporului român, aș spune, iar cuvintele obscene își găsesc locul natural în peisajul verbal, facilitând comunicarea și construind caractere.

În postfața sub formă de dialog, autoarea explică multe dintre substraturile și ascunzișurile romanului, răspunzând – poate – unui număr de întrebări pe care vi le veți pune citindu-l. Desigur, multe nedumeriri sau invocații retorice ale adevărului vor rămâne un mister, însă cine știe când va apărea și o continuare!

Puteți cumpăra cartea: Editura Herg Benet/Elefant.ro/E-book.