Cărți pe scurt
”Colosul din Maroussi”, de Henry Miller
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom, Iași, 2011
Traducere de Cristina Felea
Cert lucru, îmi place Grecia și, pentru schimbul de impresii, nu ocolesc nici cărțile despre ea. Am fost însă surprins să găsesc una scrisă de Henry Miller, autor pe care-l știam ca având cu totul alte priorități. Dar răsfoind-o m-am bucurat să constat că, la peste o jumătate de secol distanță, străbătuserăm prin Grecia cam aceleași trasee. Doar în Sparta nu fusesem. Și nici în Maroussi (Amarousion), care este un satelit al Atenei despre care nu știam să aibă vreun colos (ca și când ai intitula o carte despre România „Monstrul din Voluntari”, ori ceva de genul). Însă Miller pretinde că are, căci din Maroussi era scriitorul Giorgios Katsimbalis, prieten bun cu el și ciceronele său în această călătorie. Căruia autorul nostru i-a dedicat și titlul, și cartea.
Despre călătorii se scrie fie prozaic, fie poetic ori chiar filozofic. Cum scrie Miller? Iată: „Ceea ce mi se părea minunat era faptul că totul era atât de grecesc – nu numai cerul dar și casele, culoarea lor, drumurile prăfuite, simplitatea, sunetele care se auzeau din case. Era ceva pur în toate astea. Undeva, într-un cartier mizerabil unde străzile poartă nume de filozofi, dădeam peste o liniște atât de intensă și de catifelată încât mi se părea că atmosfera este plină de pulbere de stele a cărei lumină făcea un zgomot neauzit.” Poetic, deci, cu inserții filozofice. Constatarea că totul în Grecia este grecesc depinde foarte mult de cum ești dispus să privești în jur.
Și ca să auzi zgomotul neauzit al luminii pulberii de stele trebuie într-adevăr să te pui în starea propice pentru asta, ceea ce nu este oricând la îndemână. Autorul însuși se minunează cum de-i vine: „Durrell îmi spusese: Miller, o să-ți placă în Grecia, sunt sigur. Pe Dumnezeul meu, da, îmi place! Nu mai văzusem niciodată un asemenea cer. Era magnific. M-am simțit complet desprins de Europa. Doamne, cât eram de fericit! Dar pentru prima oară în viața mea eram fericit având deplina conștiință că sunt fericit.” Iată, deci, Starea! Una conștientă, pentru că nu ne-o oferă ca atare ci analizată, așa cum fac scriitorii.
Pentru Grecia lui Miller, dimensiunea unificatoare este timpul. O Grecie cvadridimensională, relativist vorbind, unde marea, stâncile, aerul, cerul, se prelungesc din trecut către prezent și înapoi, simultan populate de tot felul de greci, de la zei și agamemnoni până la țăranul de azi și femeia lui, care nu sunt prin nimic mai puțin greci. Dimpotrivă:
„În acel moment am înțeles că nu există o Grecie veche sau nouă, ci doar Grecia, o lume în perpetuă facere. În Grecia te simți plin de sentimentul eternității exprimat în momentul prezent; când te întorci în Occident, acest sentiment al trupului, al veșniciei, al spiritului întrupat, se năruie. Ne mișcăm în ritmul ceasornicului printre rămășițele unor lumi pierdute, inventând instrumentele propriei anihilări, uitând de soartă, nemaicunoscând nici un moment de pace, fără vreo fărâmă de credință, pradă celor mai întunecate superstiții, nefuncționând nici ca trup, nici ca spirit, activi nu ca indivizi, ci ca microbi într-un organism bolnav.”
Pare evident că un occidental nu poate descoperi asta decât vizitând Grecia. Să nu ne mirăm așadar că exact acolo s-a născut filozofia!
(Sursă fotografii: Polirom.ro, Nataliavogeikoff.com)
