„Amor la Sausalito. Bocănilă #2”, de Alice Clayton
Editura Paralela 45, Pitești, 2020
Traducere din limba engleză Adriana Ciorbaru
După “Vise plăcute şi pereţi subţiri” 🙂 , respectiv ”Bocănilă”, primul volum citit și comentat, iată că urmează ”Bocănilă #2”, de data aceasta motto-ul recenziei fiind ”Dincolo de perfecțiune”.
Și dacă tema profundă a primului volum “Bocănilă” a fost mecanismul de descoperire a două persoane care să se satisfacă şi să se completeze reciproc din punct de vedere sentimental şi sexual, de data aceasta – treburile sunt mai complicate. Căci – ”dincolo de perfecțiune”, dincolo de povestea fierbinte de dragoste dintre doi tineri – adeseori ducându-mă cu gândul la apucături iepurești (hm, mă refer aici la insațietatea ”bocănelilor”… fără-număr-fără-număr ale partenerilor – conform Prologului la volum: ”Ce vremuri bune, ce vremuri dezbrăcate”), apar și problemele.
Dar vă liniștesc, cititorilor… nimic nu este grav, nici vorbă de vreo neplăcere cu ”marele O”, pentru că acesta ”era acolo, ba chiar era acolo pentru O multiplu și uneori îl aducea și pe G cu el”. Nimic nu era grav, pentru că ”Viața era frumoasă”.
EL – recte Simon – fotograf profesionist bine cotat – colindă lumea pe baza unor contracte grase de la National Geographic, luând-o cu el și pe ”cămășuță”, atunci când este posibil. EA – Caroline – subalterna șefei sale – prietenă bună – Jillian – cea care îi făcuse ”lipeala” cu Simon este designer pentru proiecte de amenajări interioare în firma ”șefei”.
Și să nu uităm că din acest triunghi amoros nu lipsește motanul Clive al ”Hrănitoarei”, înțelept, amuzant, gelos uneori, flegmatic alteori… dar ”acasă” lângă Caroline și Simon.
Însă șefa-prietenă acceptă cererea în căsătorie a lui Benjamin (din gașca de prieteni ai lui Simon) astfel încât noul proiect apărut în firmă – modernizarea hotelului Claremont din Sausalito, clădire datând de pe la sfârșitul sec. al XIX-lea – proprietar Max Camden, ajunge pe mâna Carolinei. Ea va fi numită designerul-șef al acestui proiect, dacă prezentarea ei va câștiga contractul. Ceea ce va aduce după sine, muncă de concepție, de coordonare a unei echipe extinse, de atenție sporită la bugete, cheltuieli, raportări… într-un cuvânt, mult mai puțin timp personal.
Vorbeam despre probleme și iată – cioc-cioc – bat la ușă problemele. ”Febra măritișului” nu o apasă pe Caroline, deși discuțiile cu Jillian, pe această temă, o cam pun pe gânduri. Iar acum, cu atâtea responsabilități pe cap, învață cu adevărat să muncească. Și nu e ușor, însă exemplul lui Jilian este important. Acesta este capitolul muncă, însă problemele mai mari se conturează la capitolul relației cu Simon.
Munca acaparatoare se ciocnește cu relația acaparatoare, relație care pare să îi reducă din spațiu, din libertate. Mai ales de când s-au mutat impreună în Sausalito, în casa lui Jilian. Simon renunță la câteva contracte grozave și rămâne alături de Caroline, care începe să se simtă sufocată între presiunea de la muncă și prezența insistentă a lui Bocănilă. Îi trebuie puțin timp și pentru ea. O combinație, un cocktail periculos, gata-gata să explodeze, în lipsa unei comunicări prompte și adecvate.
În orice relație există urcușuri și coborâșuri, probleme… probleme, dar dacă există sentimente puternice, potriviri și satisfacții de orice gen, răbdare, înțelepciune și calea deschisă spre discuții, atunci momentul periculos este depășit.
Pe Caroline o bântuie teama de convențional… Simte însă că ”lucrurile trebuie spuse pe nume… care era problema? Relația devenea convențională”.
Încet-încet relația evoluează, ”cu Simon lucrurile mergeau bine. Vorbeam mai mult decât înainte – nu doar despre fleacurile de zi cu zi care ne făceau să râdem, ci și despre lucruri importante. Ne curățam rafturile mentale, vorbind despre ce contează cu adevărat și despre viața pe care ne-o doream pentru noi înșine. Nu mă înțelegeți greșit, aveam destulă parte și de râs și de sex, pentru că ăștia eram noi. Dar evoluam. Închipuiți-vă.”
Cineva comenta la un moment dat că și acest volum, ca și anteriorul, nu sunt profunde, nu sondează suficient și clar, psihologic, fiziologic și alte ”logic”-uri, relația dintre cele două personaje principale, relațiile sociale cu ceilalți din jur… bla-bla-bla. M-am inflamat nițel, luând în considerare faptul că autoarea face lumină asupra traumei suferită de Simon prin pierderea părinților la o vârstă încă fragedă și aceste explicații sunt exprimate cu multă delicatețe. Luând în considerare și faptul că, cu aceeași delicatețe (adică nu ne scoate ochii cu musai…fii atent!), ne face să observăm și să înțelegem mecanismele de echilibrare a vieții partenerilor angrenați într-o relație de iubire, coagularea acestei relații și pașii următori în viața comună. La un moment dat, Caroline chiar îi expune lui Simon – scurt pe doi – o părere care, crediți-mă, este extraordinar de profundă: ”Femeia potrivită pentru tine nu ar dori să-ți schimbe cu nimic viața. Nu ți-ar clătina barca, ar sări drept în ea și ar naviga cu tine.”
Și nu în ultimul rând, autoarea ne vorbește (deloc declarativ) despre importanța muncii în viața unui om la început de drum profesional, respectul pentru muncă și perfecționare. Și să nu uit, importanța vechilor prietenii, a relațiilor care rezistă timpului și problemelor, totul tratat cu mult umor și empatie. Sunt un deliciu paginile cuprinzând corespondența electronică dintre Caroline și prietenele ei.
Dacă tot vorbim despre umor – și Alice Clayton – credeți-mă – dovedește din plin – rândurile, paragrafele, paginile dedicate lui Clive, mustesc de um umor cald și transmit o înțelegere, o apreciere și o dragoste specială pentru ”sultanul” înțelept, care își cazează cele trei ”doamne” în casa cea nouă cu pat gonflabil a lui Caroline și Simon.
”Clive le-a condus pe pisici în casă. Și chiar în clipa în care trecea pragul, s-a întors către noi. Rezemat de tocul ușii, ne-a privit cu toată dragostea pe care o poate aduna în ochi o pisică. Adică foarte multă. Și după ce i-au intrat prietenele înăuntru, ne-a făcut cu ochiul.”
Îmi place cum scrie Alice Clayton, te destind romanele ei, mai înveți câte ceva despre viață, despre muncă, despre sex 🙂 . Vă doresc și vouă o lectură plăcută și urechea aplecată spre ”oldie but goldie”:
- Moonlight Serenade – Glenn Miller
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Sursă fotografii: EdituraParalela45.ro, Aminoapps.com, Onlinereadfreenovel.com)
