”Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989. Geniul Carpaților”, de Adam Burakowski
Editura Polirom, Colecția Historia, Ediția a II-a, Iași, 2016
Traducere de Vasile Moga
Prefață de Stejărel Olaru
Adam Burakowski este un istoric polonez specializat pe istoria comunismului, analizând de asemenea și istoria comunismului din România sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu. Știam deja de el de la o prietenă, Denisa, masterandă la Facultatea de Istorie, pe specializarea „Istoria Comunismului Românesc”, cu ajutorul căreia am și scris această recenzie.
Când şi-a lansat această carte, „Dictatura lui Nicolae Ceauşescu 1965-1989”, a făcut şi câteva vizite în România la centrele universitare, volumul fiind prezentat şi în cadrul Universităţii Bucureşti la Facultatea de Istorie, lucru pe care îl menționez întrucât este de reţinut faptul că în cartea istoricului polonez întâlnim deseori fragmente din istorici români precum Adrian Cioroianu sau Mihai Retegan, dar şi informaţii oferite de generalul Pacepa.
Cartea se constituie ca o analiză minuțioasă a comunismului românesc din perioada ceauşistă pe diferite paliere, cum ar fi: politică internă, economie, relaţii internaţionale, cultură, viață socială, instituțiile represive, etc.
Unul dintre punctele forte ale acestei cărți, poate chiar cel mai important
, în special din punctul de vedere al atenției de care această perioadă are parte, este faptul că, autorul fiind străin, oferă o altă perspectivă asupra comunismului, una nuanțată diferit față de ce s-a scris la noi, mult mai aproape de obiectivitate. Acest punct se împletește cu un altul foarte important, anume că autorul aduce în lumină informaţii noi, reuşind să publice documente de arhivă care nu au fost puse la dispoziţia istoricilor români, iar aici vorbim de telegrame sau scrisori trimise la Varşovia de diplomaţii Poloniei aflaţi în misiune la Bucureşti. Importanța acestor documente rezidă în faptul că în timpul regimului comunist Ambasada Republicii Populare Polone de la Bucureşti înștiința în mod regulat Varşovia cu toate detaliile din interior, de la situaţia economică până la situaţia socială.
Astfel, la realizarea acestei lucrări au stat documente precum: arhive din SUA – Naţional Archives , College Park şi chiar arhive provenite de la preşedinţi americani precum Richard Noxon, respectiv Gerald Ford, arhive din Polonia obţinute de la Ministerul Afacerilor Externe, precum şi numeroase arhive din Franţa .
În lucrarea sa, Adam Burakowski împarte perioada lui Ceauşescu în patru mari momente, alegerea numelor capitolelor fiind simbolică : „Începutul” unde este prezentată venirea lui Ceauşescu la putere , „Consolidarea puterii” ce trateaza politica dusă de Nicolae Ceauşescu între anii 1965-1974, „Stagnarea sistemului”, momentul în care apar probleme serioase în dictatura comunistă şi capitolul patru ,intitulat „ Declinul”.
Așadar, cartea tratează cronologic perioada lui Ceauşescu, fiind descrisă ascensiunea lui Nicolae Ceauşescu la putere, lupta dată în Biroul Politic pentru aceasta, cât și rivalii lui Nicolae Ceauşescu, rivali precum Alexandru Drăghici, Gheorghe Maurer și Apostol. Desigur, în constituirea portretelor acestor adversari ai dictatorului pentru putere, autorul apelează la informaţii din scrierile unor istorici români precum: Silviu Brucan: „De la capitalism la socialism şi retur. O biografie între două revoluţii”, Doina Jelea cu opera „Lexiconul Negru” sau Vladimir Tismăneanu cu „Lumea secretă”.
Nucleul lucrării îl reprezintă politica externă dusă de Nicolae Ceauşescu, fiind prezentate momente cheie precum participarea la revoluția din Ungaria din 1956, invadarea din Cehosovacia din 1968 şi poziţia României faţă de aceasta, dar şi vizitele preşedinţilor americani, precum şi rolul de mediator în cazul Vietnamului ( războiul de 6 zile ) .
De asemenea, autorul face la începutul cărţii şi un rezumat al celor mai importante evenimente din timpul dictaturii lui Ceauşescu, cum este, de exemplu, contextul revoluției din 1989;
„ Nicolae Ceauşescu nu şi-a dat seama cu adevărat de direcţia în care evoluau evenimentele şi a fost sistematic minţit. De aceea s-a hotărât să plece în Iran într-uh moment în care la Timisoara se desfăşurau scene de un dramatism cu totul excepţional . Dictatorul a devenit conştient că se află într-o sitaţie foarte dificilă abia după ce s-a întors din Iran. Ceea ce sugerează foarte evident un sabotaj , a cărui victimă a devenit chiar dictatorul . Sabotanjul a constat cel puţin în faptul că Nicolae Ceauşescu nu a fost informat corect.”
Un alt punct esenţial este perspectiva lui Nicolae Ceauşescu cu privire la datoria externă :
„Însă răspunsul lui Nicolae Ceauşescu la dificultăţile economice nu a fost schimbarea principiilor ideologice ,ci decizia de achitare integrală a datoriei externe ,luată în 1982 . Merită să observăm că era vorba despre o reacţie caracteristică pentru un comunist dogmatic ,aşa cum era ,fără ,nici o îndoială conducătorul român. El dădea vina în primul rând pe ţările capitaliste occidentale ,şi nu pe marxism-leninism . Creditele externe i se păreau – şi într-o anumită măsură ,pe bună dreptate – un instrument
Autorul considera că puterea dictatorului român se legitima pe forţa a patru piloni : „naţionalismul, atitudinea antisovietică, recunoaşterea internaţională şi succesul economic. În comparaţie cu celelalte ţări din blocul sovietic ( cu excepţia ,desigur a Coreei de Nord sau a Albaniei) ,toate cele patru argumente ale legitimării regimului lui Ceauşescu au fost împinse până la forme foarte radicale .”
Burakowski aduce în discuție, bineînțeles, şi cultul personalității format în jurul persoanei lui Nicolae Ceauşescu, susținând că:
„ În celelalte ţări din blocul sovietic ,un cult al personalităţii dus până la o scară mai mare a existat doar în Bulgaria ,şi până într-un anumit punct ,în Uniunea sovietică ( Brejnev) ,respectiv în Ungaria , dar nici una din aceste ţări el n-a ajuns la manifestări atât de absurde ca în România.”
Personal, consider că Burakowski îl portretizează pe Ceaușescu într-un mod diferit față de majoritatea istoricilor români în sensul în care este văzut ca un abil strateg în drumul său spre ascensiune întrucât în lupta sa pentru putere şi-a eliminat destul de ingenios duşmanii, în timp ce pe o parte din vechii membrii i-a folosit mai ales în problemele de politică externă, reuşind astfel să îi îndepărteze totodată destul de mult de la scaunul puterii.
„Aportul baronilor din epoca lui Dej la succesele diplomatice ale României dădea impresia că aceştia sunt cei care exercită influenţa decisivă asupra politicii externe a statului. Nu este exclus ca Nicolae Ceauşescu să fi avut un interes ascuns în a-i expune pe aceşti activişti pe arena internaţionaă . Ocupaţi fiind cu problemele de politică externă ,ei nu mai aeau timp să-şi asigure şi consolidarea propiei poziţii în cadrul aparatului de partid.”
Recomand cartea pentru că se constituie ca un manual bine detaliat al comunismului ceaușist, fiind un excelent instrument pentru oricine dorește să înțeleagă comunismul din această perioadă de la instaurare până la (de)cădere. Mai mult, cartea lui Burakowski se bazează pe o documetare serioasă, având ca bază de documentare un număr impresionant de surse, atât din istorici români, cât şi străini, iar documentele din arhivele Poloniei au scopul de a întregi, printr-o viziune din afară, imaginea comunismului românesc.
