”Diavolul din Orașul Alb”, de Erik Larson
Editura Publica, Colecția Narator, București, 2016
Traducere din engleză de Alex Moldovan și Mariana Buruiană
Moto: ”Era atât de ușor să dispari, atât de ușor să negi orice implicare, era atât de ușor, în tot fumul și gălăgia, să ascunzi că răul a prins rădăcini. Acesta era orașul Chicago în ajunul celei mai mari expoziții din istorie.” (pag. 27)
Suntem în anul 1890, în Chicago, Statele Unite ale Americii. După succesul Expoziției Universale de la Paris din anul precedent, mai multe orașe americane și-au depus candidatura pentru onoarea de a găzdui următoarea expoziție mondială, pe care acestea doreau să o facă mai mare, mai magnifică, mai populară, mai apreciată și mai vizitată decât cea franceză. Plus că sarcina de a depăși celebrul turn al lui Eiffel era cu atât mai fascinantă și mai antrenantă. Însă în memoria contemporanilor noștri, parcă nebunia ce a făcut ca Chicago să devină cea mai de succes expoziție universală a tuturor timpurilor nu a avut niciun ecou.
Erik Larson ne poartă, printr-o poveste fascinantă, în perioada 1890-1895, de la data când Chicago-ul a primit onoarea de a ține această expoziție și până la data când ecourile acesteia se estompau și era timpul să urmărim destinele personajelor din această carte. Cartea ”Diavolul din Orașul Alb” se desfășoară pe două planuri distincte și aparent complet diferite din punct de vedere al acțiunii, dar ambele concentrate pe farmecul și ”duhoarea” orașului Chicago de la finalul secolului al XIX-lea.
Primul dintre aceste planuri are în centrul chiar Expoziția Universală și oamenii care au condus construcția și destinele acestei minuni ale lumii. Dintre acestea, se distinge arhitectul Daniel H. Burnham, cel care a avut ideea celor mai multe dintre clădirile expoziției, a condus efectiv lucrările acesteia (a stat pe aproape tot parcursul construcției direct pe șantier, neglijându-și soția și celelalte lucrări), cel care a suportat toate capriciile sindicatelor, muncitorilor sau finanțiștilor, cel căruia i se poate atribui marele succes.
A fost o întreprindere uriașă, de vreme ce a transformat ireversibil atât fața orașului Chicago, cât și fața industrializării lumii, multe dintre invențiile sau solicitările formulate, reușite aici, rămânând pentru totdeauna în conștiința lumii (cum ar fi folosirea curentului alternativ, amenajările peisagistice, navele cu abur și primele rezultate ale sindicalizării lumii muncitorești, respectiv salarii bune, ziua de muncă de 8 ore sau asigurările etc.) Ca să vă dau un exemplu cu privire la complexitatea muncii lui Burnham, să vă spun că încercarea de a depăși Tour Eiffel a fost una dintre cele mai complicate, ambiția lui Burnham și a celor din conducerea expoziției să construiască ceva mai impozant și mai demn de a fi rememorat decât celebrul Tour Eiffel. Până să se găsească soluția pentru celebra Roată Ferris (Ferris Wheel), au existat mai multe idei, care de care mai ciudate, cum ar fi aceasta:
”Un alt inventator, J.B. McComber, care reprezenta Chicago-Tower Spiral-Spring Ascension and Toboggan Transportation Company, a propus ridicarea unui tunr cu o înălțime de 3000 de metri, de aproape nouă ori înălțimea Turnului Eiffel, cu o bază cu diametrul de 305 metri înfiptă la 600 de metri sub pământ. Din vârful turnului aveau să pornească linii ferate suspendate care să facă legătura cu New York, Boston, Baltimore și alte orașe. Vizitatorii care-și încheiau vizita la expoziție și erau suficienți de îndrăzneți să urce cu lifturile în vârf, puteau aluneca întocmai ca pe un tobogan până acasă.” (pag. 183-184)
În paralel, al doilea plan al cărții se ocupă de personalitatea criminalului cel mai cunoscut al epocii (care a apărut aproape imediat după celebrele crime ale lui Jack Spintecătorul din Anglia), H.H. Holmes. Într-un oraș Chicago și așa destul de violent și întunecat, în care Poliția și autoritățile erau ocupate cu organizarea și micile infracțiuni generate de Expoziția Universală, acest criminal cu sânge rece ucidea zeci de tinere, majoritatea venite aici pe fondul expoziției și a șomajului ce bântuia toată America timpului.
Nici Holmes nu a stat departe de expoziție: conștient că este un teren propice pentru escrocheriile financiare, și-a construit o clădire destinată a se transforma în hotel, la marginea terenului viitorului ”centru de pelerinaj” și și-a folosit din plin talentul de negociator și farmecul propriu pentru a nu își plăti furnizorii și companiile de asigurare. Treptat, această casă a devenit locul în care își ucidea tinerele femei sau copiii acestora, fără niciun scop decât acela de a-și potoli propriile dorințe de sânge. H.H. Holmes a fost prins în cele din urmă, dar spre deosebire de alți criminali ai epocii, el nu era un ucigaș nemilos, ci doar un criminal cu față de înger, pe care aproape toată lumea îl plăcea, de la victime până la gardienii sau polițiștii care îl păzeau. Chipul său, oglindit de cotidianele timpului, este însă mult mai real și criticabil:
”Este un copil-minune al răului, un diavol cu chip de om, o ființă atât de imposibil de conceput, că nici un romancier n-ar îndrăzni să inventeze un asemenea personaj. Iar această poveste spune ceva despre acest sfârșit de secol”. (Chicago Times-Herald, pag. 494)
”Diavolul din Orașul Alb” este o carte instructivă și palpitantă, care se citește ușor și care te prinde în mrejele unei epoci despre care știm prea puțin. Imaginea orașului Chicago, așa cum se înfățișa el la sfârșitul secolului al XIX-lea, este foarte exactă și bine pusă în valoare, iar personajele sunt extrem de bine descrise, indiferent de natura lor, negativă (în cazul lui Holmes) sau pozitivă (a se vedea arhitectul Burnham). O carte în buna tradiție a Colecției Narator.
