”Trilogia Corso”, de Daniel Vighi
Editura Cartea Românească, București, 2015, 592 p.
Lumea văzută prin retina excentricului este definiția romanului pe care o susține dintotdeauna Daniel Vighi; iar lumea este Timișoara, cu corso-ul ei, cu mahalalele și oamenii ei, urmăriți de-a lungul unei jumătăți și mai bine de secol, din epoca anilor 1950 până aproape de prezent. Uneori destine se intersectează, dar pe autor îl preocupă o cronică a Banatului, marele fundal, așa cum o demonstrează diferitele bucăți ce compun această frescă, publicate în forme identice sau apropiate celei din volum, în presa literară din ultimii 5-6 ani. Oricum, compoziția multietnică nu poate fi pusă la îndoială: șvabi, comuniști, Grup Etnic German, secte creștine (năzăricușii, sâmbătari de ziua a șaptea), confesiuni creștine (baptiști, uniați, uniți), ordine religioase (minoriți sau popi negri), în fine maghiari, români, graiuri.
Prima parte, „Operațiunea Aubade”, umanizează lumea Securității de inspirație stalinistă, pentru că intrăm în repertoriul buf al diviziei de paranormali, care se îndreaptă spre locul pierdut din Transilvania unde va avea loc „marea și Unica, cea de pe urmă, Comunitate Mondială a Paranormalilor”. Lumea lor este evanescentă; există, de pildă, o secție de informare-dezinformare (răspunzător este locotenentul Grozavu Ion), există și căpitanul Cioca, „expertul nostru în ezoterism și paranormal”, dar și multe piste false, deghizări, partizani, precum și drumul către aubade: denumirea operațională a unei „vorbiri mute”, accesibile doar conducătorilor unor mari operațiuni secrete; o asemenea operațiune aducea prejudicii tuturor serviciilor.
A doua parte a romanului („Podoabe, și pălării, și poncho, și păr lung, și mărgele”) schimbă stilul, apropiindu-l de dicteu și de fraza joyceană, precum în următorul fragment publicat în 2011: „străbateți natura spre apele limpezi, credința în revenirea apelor limpezi te încearcă: «The piper’s calling you to join him» adică «ăla de cântă din flaut vă cheamă la el, alături, vrea să vă alăturați lui», asta e cântarea: drumul lung spre apele limpezi, și e sălbăticie unde sunteți voi, treceți pe plaja aceea ca-ntr-o vară din lumea Pieilor-Roșii, aveți podoabe, și păării, și poncho, și păr lung, și mărgele, și muzic ălora de la Led Zeppelin vă însoțește, melodia despre domna care își cumpără o scară spre cerul vânăt, c doi, trei mori cumulo-nimbus, și doaman își cumpără scra spre cerul acesta, și domana are poncho, și are la gât perle, și un os lutruit de găină, asemnea surorii noastre Janis Joplin, asemenea ei este împodobită și caută o scară spre cerul cu doi norișori de deasupra Insulei de Vară.”
Narațiunea, cel mai bine realizată din acest roman, ne plasează la începutul anilor 1970 (chiar în vara implementării Tezelor din iulie), în lumea superficială a unor copii de bani-gata ce vor să treacă frontiera pentru a a duce un omagiu idolilor lor recent dispăruți, Jimi Hendrix & Janis Joplin. Puștii vor să știe toate riscurile la care se supun și, adiind un vânt și din ezoterismul precedentei părți a romanului, „Operațiunea Aubade”, aduc prin spiritism în fața lor pe cei care au murit încercând să fugă „dincolo”, la sârbi. Apar zombies, care sunt mai degrabă prietenoși sau gângavi (chiar li se strigă: „pleacă dracului, bă zombie”), confuzi, pentru că vin fel de fel, nu doar din cei invocați: de pildă, unul dintre tovarășii lui Che Guevara, un partizan din armata titoistă de eliberare ș.a. Iar dacă devin ceva mai agresivi, zombies mor sau dau înapoi dacă li se retează capul cu o seceră sau se aruncă asupra lor apă sfințită.
Dincolo de aceste volute, povestea impresionează pentru că decrie felul în care visele se fac praf; din trupa de hippioți care voiau să trecă frontiera cel mai trist destin îl are cel poreclit J.H., care va fi împușcat în cursul unei tentative solitare, pus apoi, conform fanteziilor unui locotenent de graniță alcoolic, într-o roabă și plimbat prin sat chiar de unul dintre foștii prieteni, devenit trupete grănicer, într-un alai din care nu lipsește muzica militară pe acordeon.
A treia parte a romanului, „Minunatele afaceri ale capitalistului Ilie Șfeic” (trimitre omofonică spre soldatul Svejk) se desfășoară în anii 1980-1990; caracterul de cronică al romanului se confirmă în această ultimă parte, unde autorul adună cu atenție detalii despre viața la bloc (sau în comun) la finele anilor 80, efervescența cinematografului, târgul de vechituri, piața neagră.
Aici se exprimă cel mai bine excentricitatea și „norma” ei; există inventatori și invenții: mașini mecanice de curățat cartofi, de tăiat vară (care mai apar și în alte texte de-ale lui Vighi, cum ar fi Cometa Hale-Bop, din 2007); există un profesor de soteriologie și guenonist, pe lângă care reparatorul de păpuși de porțelan pare banal – doar că acesta din urmă își construiește un tumul cu diametrul de 30 de m în care va fi înmormântat, călare pe o motocicletă Java, cu diferiți itemi în jurul său, cu toții trăind într-o Timișoară din alte lumi, unde totul este posibil. Astfel, în partea I a Trilogiei Corso o bună parte din acțiune se desfășura în Mahalaua Miresii, pe strada Liniștii de pe urmă, iar în partea a III-a pașii conduc și pe strada Îndelungatei Paciențe sau strada Gentlemen’s Agreement (fosta Bumbești-Livezeni!). Nu poate fi ocolită Asociația de Parapsihologie aplicată și Astrologie pentru afaceri și nici inițiativa lui Ilie Șfeic de a pune pe picioare o afacere cu „gâști europene”, împreună cu un italian – prilej de dereglări semnatice și de comedie a limbajului (una dintre specialitățile lui Vighi) și, mai ales, de creionare a unui tip îndeobște cunoscut în lumea noastră postrevoluționară: Italianul sau afaceristul veros și ușor tâmp, în căutarea unor opportunita.
Trecând peste un comic de nume uneori îndoielnic (italianul Cherubino, mare afacerist, primarul Americanu’ al comunei Bălășoiu Nou, plutonierul Mișcoi, ghicitoarea / mediumul Baba Baroneasa, groparul Alufuneraru), peste combinațiile filme / muzică / fapte ale personajelor, uneori în stilul Proiecționist din Femeia în roșu, Trilogia lui Vighi este o atentă observare a realității, cu toate discontinuitățile ei.
