Carti Carti de fictiune

Despre dictatură și sex: ”Cinci Colțuri”, de Mario Vargas Llosa

”Cinci Colțuri”, de Mario Vargas Llosa
Editura Humanitas Fiction, Seria de autor Mario Vargas Llosa, București, 2020
Traducere din spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari

De fiecare dată când m-am plimbat prin lumea lui Mario Vargas Llosa, am recunoscut talentul, geniul, proza de calitate; nu am fost dezamăgit niciodată și, poate de aceea, l-am citit prea puțin, pentru că mi-am propus ca, ori de câte ori o carte ”mă obosește” (ca să nu zic ”mă dezamăgește”), să mă reîntorc la proza sa și să îmi reinstaurez încrederea în literatură. Așa cum o fac și când vorbesc despre alți clasici contemporani favoriți, precum Amos Oz, Ismail Kadare, Orhan Pamuk, Umberto Eco sau J.M. Coetzee.

Dacă ai citi doar primul capitol din ”Cinci Colțuri”, ai putea spune că te afli în fața unui roman pur erotic, foarte bine scris, incitant și pasionant; dar erotismul de aici este doar o modalitate de a o oferi o intrigă interesantă și de a mai detensiona cititorul, de a-l deconecta din când în când de la acea perioadă dificilă a istoriei prin care trece Peru la finalului secolului al XX-lea. Scenele sunt fierbinți, pasiunea dintre cele două femei și nu numai are și ea un crescendo puternic, doar pentru a ne oferi un liant pentru capitolele care dezbat probleme mult mai importante și dure.

Discuția adevărată este însă despre dictatură și teroarea instituită de aceasta: suntem în Peru, în ultimii ani ai dictaturii controversate a lui Alberto Fujimori și peruvienii sunt terorizați prin orice mijloc de către oamenii acestuia, conduși de temutul șef al serviciilor secrete, Vladimiro Montesinos, care are un rol foarte important în povestea lui Vargas Llosa. Doctorul (supranumele acestuia) era adevăratul conducător și cam toată lumea știa că poate să impune orice, oricui. Desigur, avea și el adversarii săi, avea oamenii de care se temea, dar prin violență, șantaj, asasinate, părea să fie nemuritor, chiar din prima zi a conducerii sale.

”Enrique tocmai se gândea că, dacă în spatele întregii povești se afla însuși șeful serviciilor secrete, atunci chiar că nu mai avea scăpare. Era pierdut. Cum să se pună cu un om atât de puternic, cu machiavelicul consilier prezidențial? Își aminti de singura dată când îl văzuse, în timpul unei întâlniri cu oameni de afaceri unde faimosul Doctor a apărut brusc, fără să fi fost invitat. Foarte politicos, puțin cam mieros cu toți cei prezenți, îmbrăcat într-un costum albastru destul de strâmt, cu o burtă ce se căznea să iasă la iveală, i-a asigurat că afacerile private nu vor avea de suferit în Peru atâta timp cât inginerul Fujimori se va afla în fruntea guvernului. A adăugat că regimul avea nevoie de cel puțin douăzeci de ani pentru a duce la bun sfârșit programul de reforme prin care Peru va ajunge, dintr-o țară subdezvoltată, una cu un înalt nivel de dezvoltare. Vorbim despre terorism, și-a dat în petic justificând politica sa dură cu un exemplu care le-a ridicat părul pe brațe unora dintre cei prezenți. ”Nu contează că mor douăzeci de mii, dintre care cincisprezece mii nevinovați, dacă ucidem cinci mii de teroriști.” (pag. 63-64)

Dar cum se înfăptuiește dictatura, dincolo de servicii secrete, de armată, de fidelii regimului? De obicei, mai ales în ultimul secol, presa a căpătat un rol din ce în ce mai important ca agent de manevrare a regimurilor autocrate, un instrument de propagandă, dar și de influențare a maselor electorale sau a opoziției. În plus, atunci când vorbim despre presa de scandal, aceasta, bine manipulată, provoacă bârfe de răsunet, pseudo-anchete care duc la arestări în masă sau chiar la violențe sau sinucideri. Ziarele de scandal au o influență enormă, în perioadele de conducere autocratică, asupra vieții oamenilor din dictatură, de la cei importanți (bine ținuți în frâu de amenințări directe sau voalate) la cei simpli (care iau de bune tot ce publice aceste publicații de cancan).

”În ce necazuri m-ai băgat, șefule”, zise ea cu voce tare. Îi era frică. Mereu se gândise că toate încurcăturile în care se băga dezvăluind secretele rușinoase ale oamenilor celebri o vor pune în pericol la un moment dat, poate chiar în situația de a fi amenințată cu pușcăria sau cu moartea. Să-i fi sosit ceasul? Mereu trăise pe muchie de cuțit: nu locuia în Cinci Colțuri, unul dintre cele mai violente cartiere din Lima, plin de atacuri, bătăi și scandaluri? De multe ori glumise împreună cu șeful ei pe seama riscurilor la care se expuneau cu dezvăluirile lor scandaloase în care deveniseră experți. ”Într-o bună zi o să ne tragă un glonț în cap, Bondoaco, dar consolează-te cu ideea că o să fim doi martiri ai jurnalismului și-o să ni se ridice o statuie.” Șeful ei izbucnea în râsul acela care părea un șuvoi de pietricele alunecându-i prin gâtlej. Nu credea ce spune, desigur. Iar acum era un hoit. (pag. 136-137)

La fel este și Cinci Colțuri (numele unui cartier binecunoscut al capitalei peruviene), care pleacă de la un șantaj al unui patron al unei astfel de publicații asupra inginerului Enrique Cardenas, pentru a discuta, prin intermediul unor mesaje bine țintite, despre rolul presei, despre dictatură, violență și felul în care suntem controlați de către autoritățile statului, care nu ratează decât rareori ținta. Nu știam multe despre Alberto Fujimori (care apare aici doar menționat în câteva pasaje, suficient să ne facem o părere despre influența lui), cu atât mai puțin despre Doctor, dar romanul lui Mario Vargas Llosa ne aduce mai aproape de atmosfera acelor timpuri, despre felul în care se trăia în Lima și în împrejurimi, despre teroarea instituită de dictatură prin serviciile secrete și celelalte metode persuasive de intimidare a întregii populații. Și mai ales despre lipsa de scrupule atât a persoanelor din conducerea statului, cât și a tabloidelor, care se ghidau doar după interesele materiale sau după indicațiile Doctorului.

Cum spuneam și când am vorbim pe scurt despre acest volum, cât de ușor pare să fie pentru marii prozatori să te cucerească în doar 250 de pagini! Dar asta face Vargas Llosa de obicei, oferă comori în orice dimensiune de sticluță, reușind să stârnească interesul printr-un roman aparent comercial, dar care oferă atâtea înțelesuri asupra lumii… Așadar, ”Cinci Colțuri” este, ca de obicei, un excelent Mario Vargas Llosa.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.

(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, https://www.asymptotejournal.com/interview/an-interview-with-mario-vargas-llosa/)

Articole similare

Ice Age 4: Continental Drift (2012)

Jovi Ene

Festival de conferinte cu Klemm, Wolton, Stoichita, Plesu, Martin, Presura, Liiceanu, Patapievici, Zografi – Despre lumea în care trăim

Jovi Ene

“Moartea nu este modernă. Nici inima nu este modernă”: Cât de aproape sunt ploile reci, de Bogdan Coșa

Adriana Ruta Neagoe

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult