„Bunica din măr”, de Mira Lobe
Editura Paralela 45, București, 2020
Traducere: Monica Grigore
Adesea, cred că tuturor ni se întâmplă să avem blocaje în ceea ce privește cărțile pe care le citim. Pur și simplu, luăm un volum în mâini și observăm că ne tot poticnim în a parcurge câteva fraze ușoare și elementare. Acest lucru se poate întâmpla din diverse motive, inclusiv din cauza unui prea-plin de lecturi. În aceste momente, ne este recomandat să lăsăm deoparte cartea ce ne chinuie și să trecem la una mai ușoară, mai superficială (deși nu agreez acest termen în materie de literatură), doar pentru a ne da singuri un nou impuls, pentru a ne reîmprospăta dorința de a citi. Unii aleg romane polițiste, de mister, de spionaj, în timp ce alții se pot îndrepta cu bucurie spre literatura pentru copii. Din această ultimă „tagmă” fac parte și eu.
În ultimul timp, nu pot spune că mi-a dispărut complet apetitul de a citi, dar cu siguranță s-a micșorat considerabil, aspect ce m-a îngrijorat, cu atât mai mult cu cât mă așteaptă încă nenumărate volume pe noptieră. Așadar, am apelat la un volum dedicat celor mici, un scurt roman pentru copii, o scriere plină de farmec, iubire, emoție și nostalgie. Tocmai simplitatea debordantă și frumusețea stilului literare abordate de Mira Love în volumul Bunica din măr au fost elementele care m-au ajutat să trec peste blocajul cititorului și mi-au readus apetitul de odinioară. Și pentru o carte și un autor acest lucru nu este de ici-de colo. În plus, nu am avut de-a face cu o carte superficială. Dimpotrivă, relevanța acestei mici opere literare rezidă tocmai în grația și eleganța cu care își poartă cititorii înapoi în fascinanta și nu-mereu-fericita lume a copilăriei. În plus, pe lângă aspectele moralizatoare (într-un mod cât se poate de subtil și fără a fi cicălitoare), cartea de față poate reprezenta și o plăcută lectură pentru cei care au trecut de mult de vârsta respectivă, dar care poartă încă în suflet copilul de odinioară.
Traducerea din limba germană semnată de Monica Grigore este foarte bine condusă, fiind atât de important ca limbajul abordat să fie unul simplu și pe înțelesul tuturor, indiferent de vârstă. Să nu uităm că vorbim de un volum dedicat, în principal, celor mici care trebuie să pătrundă sensurile poveștii și să învețe nenumărate lucruri ca urmare a lecturii. Iar adaptarea românească reușește din plin să atingă acest punct, printr-un stil plăcut, ușor, apropiat celui din basme, tocmai pentru a face mai lejeră priceperea firului narativ și a învățăturilor deosebite pe care Mira Lobe a dorit să le transmită cititorilor ei de vârste fragede. Căci Bunica din măr oferă câteva pilde pline de înțelepciunea bunicilor, din care atât de mult ne place să ne împărtășim și pe care, cred și sper, că o păstrăm vie în suflet de-a lungul întregii vieți.
Nu este de mirare faptul că la finalul cărții, autoarea povestește în jumătate de pagină modul în care i-a venit ideea să scrie o asemenea poveste – de la un copilaș care nu avea niciun bunic în viață și căruia Mira Lobe i-a sugerat să-și inventeze unul, tocmai pentru a nu simți lipsa prezenței unei persoane în vârstă, înțeleaptă și dragă, în viața sa. Iar de la această sugestie, a pornit aventura de a scrie Bunica din măr, spre a ajuta și alți copii fără de bunici să înțeleagă cum este să îți acompanieze existența o astfel de persoană atât de importantă pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a oricărui om. Căci trebuie să fiți de acord cu mine (și cu autoarea) asupra faptului că bunicii sunt printre cele mai însemnate persoane din viețile noastre. Sigur că părinții sunt pe primul loc, dar părinții părinților ocupă un spațiu special în inimile și gândurile tuturor. Pentru simplul fapt că la bătrânețe, oamenii devin mai înțelepți, mai calmi, mai răbdători, poate chiar mai iubitori. Severitatea excesivă dispare, făcând loc ușor unei toleranțe bine plasate, care nu lasă portițe prea mari pentru fapte foarte grave ale celor mici, dar care știe să echilibreze balanța restricțiilor impuse mai dur de către mame și tați.
Știu prea bine ce înseamnă relația cu bunicii, atât cu cei de parte feminină, cât și cu cei de parte masculină. Am avut parte, la rându-mi, de 2 perechi de bunici extraordinar de frumoși și dedicați educației mele, așadar cu atât mai mult am apreciat Bunica din măr ca fiind un gingaș manual bună desfășurare a relațiilor dintre copii și cei care veghează neîntrerupt asupra fericirii lor (chiar și dincolo de mormânt). Povestea imaginată de Mira Lobe are un grad de nostalgie melancolică, în special din perspectiva prezentării bunicii din măr (cea din titlu), imaginată de inteligența debordantă a micului personaj principal, căci femeia, deși nu mai există în plan fizic, parcă își face apariția aievea tocmai pentru a avea și ea parte de aventuri și năstrușnicii care mai de care alături de iubitul nepot pe care nu a apucat să-l cunoască „în carne și oase”. Cu toate că nu avem parte de-o imagine reală a unei bunici ponderate, bătrâna veșnic tânără care apare zilnic în pomul din curtea casei este fascinantă pentru băiețelul Andi chiar prin libertățile pe care i le acordă acestuia și care nu întotdeauna sunt cele mai morale și mai sigure.
Dar să nu uităm că vorbim de o plăsmuire a imaginației a unui copil aflat la vârsta la care pirații, parcurile de distracții și dulciurile în exces formează centrul universului său. În contrast cu bunica din măr, apare noua figură a dulcii bătrâneți, o bunică „adoptivă”, de suflet, doamna Fink, noua vecină a familiei lui Andi. Ea este cu adevărat tipologia de bunică pe care Andi și-o dorește și de care are nevoie pentru o dezvoltare frumoasă. Bătrâna întrunește toate calitățile reale ale unei persoane care să preia rolul respectiv din viața băiatului: bunătatea, blândețea, calmul, dar și seriozitatea și responsabilitatea de a nu-l lăsa pe micuț de capul său. În plus, cei doi au ceva foarte puternic în comun – oamenii imaginari pe care îi poartă mereu după ei. Doamna Fink nu își poate vedea nepoatele decât foarte rar și astfel preferă să și le imagineze uneori alături de ea, tot la fel cum Andi face cu bunica lui din măr. De altfel, către finalul volumului copilul decide, la îndemnul doamnei Fink, să le păstreze pe amândouă în viața lui, căci fiecare dintre ele își poate aduce aportul la creșterea și dezvoltarea lui armonioasă, așa cum am spus deja la început.
Iată, deci, câte motive frumoase să recomand cu căldură volumul acesta apărut la Editura Paralela 45. O poveste fascinantă și captivantă, atât pentru cei mici, cât și pentru cei care nu au dat uitării copilăriei și cărora încă le place să se joace sau care, pur și simplu, vor să facă o călătorie înapoi în timp, în vremurile fără griji și îndatoriri prea multe și prea mari. Bunica din măr garantează câteva ore de grațioasă și gingașă bună-dispoziție, precum și o lecție de viață, de iubire, de responsabilitate și de generozitate, așa cum se poate observa atât de des în relațiile dintre nepoți și dragii lor bunici de neînlocuit.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Surse foto: www.librariaeminescu.ro, https://en.wikipedia.org/, https://fineartamerica.com/ Tabloul este „În vizită la bunica”, de Felix Schlesinger)
