”Dincolo de limita aceasta biletul își pierde valabilitatea”, de Romain Gary
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2019
Traducere din franceză de Liviu Papuc
”În jurul vârstei de cincizeci de ani, virilitatea face adesea unele transferuri și încearcă să-și constituie un capital de putere la adăpostul declinului fizic.” (pag. 13-14)
V-am mai spus asta, relația mea cu Romain Gary este una de love-hate. Am iubit ”Promisiunea zorilor”, așa cum alte scrieri de-ale lui m-au lăsat rece sau mi s-au părut, pur și simplu, pasabile. Romanul ”Dincolo de limita aceasta biletul își pierde valabilitatea” face parte din a doua categorie, deși subiectul și personajele sunt interesante și intriga are, până la un moment dat, ceva sens.
Când ajungi la o anumită vârstă, începi să simți decăderea, fie că e vorba de cea fizică, cea psihică sau… cea sexuală. Toți trecem prin asta, este inevitabil, deși cu toții sperăm ca această decădere să survină cât mai târziu, preferabil niciodată. În această categorie, se află și personajul principal al lui Romain Gary, Jacques Rainier, în vârstă de 59 de ani, deși cazul lui este deosebit și cumva fericit: este încă arătos, ajutat fiind de situația financiară (banii nu aduc sănătate mereu, dar te pot înfrumuseța fizic), pare viguros și este sprijinit și de prietena sa, care are doar 30 de ani. Atunci de ce ar trebui să fie deznădăjduit?
”Toată lumea spune că este nebună după tine, și mi se pare că asta implică niște responsabilități, nu? Ești pe cale să-i înmânezi un pachet de acțiuni care nu va mai valora nimic peste câțiva ani: pe tine însuți. Ești în declin, bătrâne. În coborâre. O știi foarte bine. Ai pornit la vale. Nu o să mai urci niciodată. Știu despre ce vorbesc. Eu nu mai valorez nimic pentru o femeie. Acum, de fiecare dată când regulezi o fată fără să o plătești, o exploatezi.” (pag. 90-91)
Ei bine, el este dărâmat de tot ce se întâmplă cu trupul său, cu sufletul său, cu virilitatea sa. Nimic nu îl mulțumește și cam așa se poartă cam tot romanul: își caută scuze, vindecări, metamorfoze, noi filosofii de viață. Discută cu prietenii, pe care îi exasperează, cu rudele, cu prietena, cu psihoterapeutul. Nimic nu îl poate convinge că este și o parte pozitivă a vieții la această vârstă, iar declinul său îl transformă într-o persoană labilă, neînțelegătoare, lângă care nu ai vrea să stai prea mult. Transformarea fizică devine mai degrabă una morală și îi îndepărtează apropiații. Este oare o depresie a vârstei?
Există și ceva politică economică în acest roman, romanul fiind publicat inițial în 1975, pe când în Occident era o criză importantă pe piață, care este pusă cumva în antiteză cu criza prin care trece personajul principal. Cu toate acestea, marile teze ale romanului nu mi s-a părut că stau în picioare sau, pur și simplu, Gary este pentru mine un romancier la care apreciez mai mult subiectul sau personajele decât stilul și motivele ascunse. Iar aici e mai mult vorba despre partea a doua.
Nu știu dacă mulți dintre cititori pot empatiza cu acest personaj. Eu nu am făcut-o, pentru că, pe de o parte, este un tip arogant, bogat și împlinit și, pe de altă parte, nu face altceva decât să se plângă în toate părțile. Nu a(m) găsit în niciun moment dorința de a se opri din declin, pentru că acest declin, dincolo de ceea ce reprezintă corpul, nu este doar fizic, ci este o decădere generală a personajului. Nimic nu mai funcționează în cazul lui, a intrat într-un carusel și din omul de afaceri de succes se transformă într-un prigonit al soartei (ceva este nepotrivit aici, cum a avut oare succes în afaceri?). De ce nu l-o fi salvat Romain Gary?
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, Jspacenews.com)
