”Minciuna”, de Care Santos
Editura Humanitas, Colecția Epic Books, București, 2020
Traducere din spaniolă de Camelia Dinică
„Nu crezi că toată lumea e un pic nebună, într-un fel sau altul?”
Se spune că talentul unui scriitor devine recognoscibil când citindu-i o carte îi descoperi stilul inconfundabil și maniera pur individuală cu care te invită la un dialog. În cazul scriitoarei Care Santos, acest lucru este demonstrat cu prisosință. Având la activ câteva zeci de volume de proză, aceasta nu s-a temut să se aventureze pe tărâmul sensibil al ficțiunii young adult, lansând două cărți „Minciuna” și „Adevărul”.
Eram curioasă să văd cum își plămădise istoria destinată tinerilor cititori și ascunsă în coperțile romanului „Minciuna”, de aceea, fără ezitare, am purces la lectură. Debutează romanul cu trăirile Xeniei, o adolescentă care se îndrăgostește de un misterios băiat, un cititor înflăcărat a lui Sallinger. Înflăcărată și reverberând de o anumită pasiune mistuitoare, atât de specifică teenagerilor, Xenia încearcă din răsputeri să afle identitatea celui cu care se iubește epistolar. Prin urmare, prima jumătate a cărții este similară unui jurnal scris de mâna tremurândă a unei fete care-și trăiește primul fior de iubire. Cu un ușor iz de telenovelă spaniolă, anume această parte a cărții se parcurge rapid și te menține într-un soi de compasiune pentru sentimentele crescânde și emoționante ale fetei. Căutările sale disperate, protectoratul masiv al părinților – toate se amestecă, bulversând starea Xeniei, aruncând-o într-un paroxism, care culminează cu o scrisoare fizică.
Iată de la sosirea acesteia, lucrurile iau o turnură neobișnuită și, aș spune eu, imprevizibilă, deoarece Care Santos răstoarnă lucrurile și începe să ne amintească despre unele probleme sociale care afectează frecvent copii și adolescenții: bullying, abandon parental, segregare economică, precaritate. În scenă își face apariția Eric, un băiat care pare desprins dintr-o formă săracă a romanului „Adolescentul” de Dostoievski.
Monologul acestuia este o amintire asupra vulnerabilității pe care o au adolescenții, dar și asupra faptului că aceștia pot fi ușor de manipulat, pot fi influențați fără mari dificultăți, astfel încât să comită fapte care le pot distruge viața. Eric este întruchiparea tânărului care pornește pe o cale ușoară spre un succes, dar care undeva pe drum se pierde.
Care Santos exploatează prolific subiectul și încearcă să arunce tinerii cititori într-o realitate dură, fără pic de menajamente, fapt apreciabil, deoarece se detașează net de alți autori care încearcă să ofere un ton parental unor astfel de istorii. Trebuie să menționez că narațiunea este fluentă, ușor de parcurs, iar volumul se citește rapid, lăsând un gust ușor amar.
Cred că literatura young adult este un segment care necesită o atenție deosebită, deoarece impactul asupra tânărului cititor poate fi unul major, transformându-i anumite viziuni, protejându-l de factori externi nocivi și ajutându-l să traverseze acea perioadă dificilă a pubertății.
Revenind la stilul lui Santos și de această dată autoarea reușește să își rămână fidelă propriilor canoane. Are personaje simple, dar cu caracter, are un subiect amplu, dar pe înțelesul oricui, dar mai ales are emoții în forma lor cea mai pură. Cred că acest gen de literatură se potrivește de minune pentru adolescenții care își încep periplul puber și au nevoie de un suport empatic, pe care uneori îl pot găsi, în mod greșit, în cele mai nepotrivite persoane.
