”De la Palatul Domnesc de pe Podul Mogoşoaiei la Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Arhitectură şi decoruri (1866-1947)”, de Gabriel Badea-Păun
Editura Corint, București, 2017
Colecţie iniţiată şi coordonată de Filip-Lucian Iorga
Urmandu-mi interesul si preocuparile pentru istoria orasului in care m-am nascut, in care traiesc si pe care il iubesc fara retineri, cu toate cele bune si mai putin bune ale sale si ale oamenilor care il populeaza, m-am bucurat enorm sa tin in brate si sa strabat paginile acestui elaborat album semnat de Gabriel Badea-Paun, studii de istorie la Universitatea din Bucuresti, doctor in istoria artei al Universitatii Paris IV-Sorbona (2005).
Un album care se inscrie cu mare onoare in lista altor multe si apreciate lucrari ale semnatarului, printre care amintesc aici doar “Carmen Sylva, uimitoarea regina Elisabeta a Romaniei, 1743-1916 – traducere din limba franceza de Irina-Margareta Nistor, aparuta la Editura Humanitas, 2003, cu alte patru editii revizuite si versiuni in limbile franceza si germana in 2011”
“Gabriel Badea-Paun a organizat trei expoziţii consacrate unor personaje din Familia Regală a României: Elisabeta, Doamna şi Regina României, 1843-1916 (noiembrie-ianuarie 1993); Principesele române (12-29 mai 1994) amândouă la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, precum şi Fotografie şi document. Relaţii româno-canadiene în primele decenii ale secolului al XX-lea (1 iulie-1 august 1998) la Muzeul Naţional de Artă al României.
În 2009 a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler și în 2010 de către M.S. Regele Mihai cu Medalia pentru Loialitate-Regele Mihai.”
(citate de pe supracoperta – pagina 3 si internet).
Mai fiecare bucurestean, sau locuitor al altor orase romanesti sau turist pe meleagurile noastre, a strabatut Calea Victoriei si a trecut cu pasi agale sau grabiti, prin fata Palatului Regal. Nu stiu cati au intrat, cu ocazia unor expozitii la Muzeul National de Arta, sau pur si simplu intr-o vizita duminicala sau – mai ales – intr-o vizita ghidata in spatiile istorice ale Palatului Regal: Sufrageria Regală, Scara Voievozilor şi Sala Tronului. Am beneficiat din plin de astfel de vizite si de explicatiile bogate ale unor ghizi docti si rabdatori. Si de fiecare data mi-am amintit si de bunicii si parintii mei alaturi de care am facut in trecut acest gen de vizite (cat s-a putut) si de la care am aflat multe informatii si povesti adeverite in timp.
Si o noua sursa plina de satisfactii in ultima vreme sunt tururile de istoria arhitecturii si a personalitatilor care au ctitorit-o (atat arhitecti si constructori, cat si comanditari), alaturi de Asociatia – Istoria Artei.
Revenind la minunatul album despre care vreau sa fac vorbire, trebuie sa spun ca excelentul profesionist Gabriel Badea-Paun isi organizeaza materialul bazat stiintific pe surse arhivistice (documente si fotografii) selectate din Arhivele Nationale ale Romaniei, din Biblioteca Academiei Romane si Cabinetul de Stampe, Muzeul National al Romaniei, colectii particulare, dar si cu propria sa colectie de fotografii. Dar materialul documentar i-a fost mult mai vast si acesta este mentionat cu mult profesionalism si respect, de-a lungul paginilor albumului, fiind vorba de exemplu despre personalitati, lucrari si publicatii din vreme:
Memoriile Ragelui Carol I; Frédèric Damé, Bucarest en 1906, Ulysse de Marsillac, George Ionnescu-Gion, Gheorghe Crutzescu, Vladimir Ghica, Adrian Silvan Ionescu etc, numiti in Bibliografia din finalul lucrarii. Albumul este bogat ilustrat, specificand la fiecare fotografie sau plan prezentat, atat executantul cat si sursa materialului.
Cu un real talent evocator, autorul isi ia cititorul de mana si il conduce de la “modesta casa a gramaticului Nicola la cea a lui Dinicu Golescu”, de pe la jumatatea secolului al XVIII, din marginea Targului, pana la 1812, cand “casa cu tot cuprinsul ei” ajunge din mana familiei clucerului Colfescu la stolnicul Dinicu Golescu. Periplul acestei mosii, al acestor case, al acestor familii se intretaie cu istoria devenirii unui oras si a unei constiinte moderne, prin oameni precum fratii Golescu, Nicolae Vacarescu, Campinenii. “Casa devine un reper al Capitalei acelor vremi (…) dintr-un inventar alcatuit in aprilie 1936, aflam cum, in cele douazeci si cinci de incaperi erau adapostite institutiile Tarii Romanesti”. Casa devine Palat, se fac mari reparatii in 1837, dupa planurile lui Xavier Villacrosse si primul domnitor “care a locuit in palat” este Alexandru Ioan Cuza.
Urmeaza “Inceputul unei noi domnii: Palatul intre 1866 si 1881”, “in ianuarie 1869 principele Carol I il invita pe Ulysse de Marsillac, directorul jurnalului Le Moniteur roumain (…) sa prezinte infatisarea camerelor palatului, transformat <<pe cat posibil [intr-un] edificiu care anunta de o maniera convenabila resedinta sefului statului>>”.
Saloane, decoratori, ebenisti, ornamente orientale, pictori, mobilier… anii se scurg, istoria isi inscrie in analele ei “incoronarea Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta, la 10 mai 1881 pe Dealul Mitropoliei”.
“Devenise evidenta necesitatea edificarii unui palat nou. Destinat sa dea o impresie prestigioasa si moderna, conectata la realitatile politice si artistice apusene, in care pictura, sculptura si arhitectura erau intelese ca instrumente si vehicule ale unei anumite identitati, reunind epocile trecute cu cea prezenta.”
Arhitectul francez Paul Gottereau, stabilit in Bucuresti in anul 1867 “prezinta la 20 aprilie 1882 regelui Carol I”, planurile Palatului. Si autorul acestei monografii, detaliaza din documentele vremii, proiectul acestei constructii, conditiile contractuale, bugetul, antreprenorul selectat (Max Tonolla), restaurarile si refacerile convenite si multe alte detalii care dovedesc profesionalismul si atentia deosebita atat a comanditarilor, cat si a executantilor si mai ales, valoarea totala contractata, de 1 950 000 lei, care “reprezenta mai putin de o patrime din bugetul anual al ministerului in acel an (in martie 1882 bugetul votat al Ministerului Domeniului Statului reprezenta 8 705 212 lei)”.
Timpul se scurge si odata cu el se scrie istoria Romaniei moderne si a Palatului Regal, istoria personalitatii celor doi suverani, istoria personalitatilor de cultura si arta sprijinite de acestia, istoria artei si culturii romanesti traditionale conservate si sprijinite de acestia, istoria intelepciunii suveranilor Carol I si Elisabeta de a opta pentru continuarea regalitatii cu principele Ferdinand si principesa Maria, istoria Romaniei Mari, istorii petrecute si intre zidurile Palatului Regal de pe Podul Mogosoaei devenit Calea Victoriei, istorii rasfrante in paginile albumului lui Gabriel Badea-Paun.
“Interesul pentru fotografie nu era ceva nou la curtile regale europene” ne spune autorul si gratie acestei preocupari importante, atat artistice, cat si arhivistic-documentare, careia i s-a dedat si regina Elisabeta, avem multe si valoroase marturii din epoca, realizate – printre altii –“cu ajutorul unui fotograf de geniu, bucuresteanul Franz Mándy”.
Anul 1926 si ziua 7 decembrie au adus o noua nenorocire asupra Palatului, un incendiu puternic care a transformat in cenusa “toata parte din mijloc a palatului din Calea Victoriei (…) Sala Tronului, sala de bal, sufrageria cea mare, scara de onoare – toate s-au dus (…) Singurele mobile salvate au fost tronurile si covorul care le preceda.”
Karel Liman, arhitectul Pelesului, a fost cel chemat la suverani pentru a gandi planurile de refacere, incercand sa conserve si sa pastreze cat mai mult posibil din vehiul stil al palatului, insa “la un an de la moartea regelui Ferdinand I, Liman, batran si obosit se retrage (15 mai 1928); va deceda un an mai tarziu”, astfel incat lucrarile “sunt incredintate unui comitet format din Nicolae Nenciulescu, architect al serviciului tehnic al Ministerului (Domeniile Statului), secondat de Nicolae Ghika-Budesti, precum si de Petre Antonescu, rectorul Academiei de Arhitectura”. Autorul prezinta “Programul lucrarilor (aprobate) (privind) Constructia Palatului Regal din Bucuresti” cu etapizare pe perioadele 1930-1934, 1935-1939, 1940-1944 si 1945-1950, conceput de Nicolae Nenciulescu. Anii 1927-1932 sunt ani de activitate intensa a lucrarilor de reconstructie, antreprenor fiind Emil Prager cu firma sa si realizandu-se corpul central si corpul de garda.
Dar, intoarcerea in 1932, a lui Carol II-lea din exilul parizian a dus la implicarea acestuia in planurile Ministerului Domeniilor Statului, dorind ca noul Palat Regal sa fie “un simbol al Renasterii Nationale”. Vechea echipa, comitetul condus de arh. Nenciulescu este revocata si Carol al II-lea numeste in fruntea unei noi echipe pe noul arhitect sef al Casei Regale, Arthur I. Lorenz (prieten al regelui din exil).
Paginile 82-83 si urmatoarele, fac o descriere bogata a lucrarilor la noul edificiu, participand “45 de firme si 25 de pictori, sculptori, decoratori romani si straini de prima insemnatate (…) receptia lucrarilor facandu-se pe 14 aprilie 1936”.
Fotografii ale fatadelor, ale Scarii Voievozilor, ale Salii de Onoare”, ale Salii Tronului… vin sa completeze descrierile noului Palat, asupra caruia s-au mai facut interventii si in anii 1938, 1939, 1940.
Mare durere si urmarea. “Bombardamentele anglo-americane din 4 aprilie 1944, care au distrus partial corpul de garda, inca in constructie, apoi cele germane din 21-26 august, menite sa spulbere Sala Tronului a tanarului suveran, care decisese sa intoarca armele impotriva lor, palatal a redevenit o ruina, din care au fost salvate, in masura in care s-a putut, anumite decoruri si opera de arta.”
Apoi “democratia populara” a facut ceea ce a stiut ea mai bine. A “inlocuit simbolurile monarhiei”, a pradat o serie de obiecte de mobilier, a sdistrus sau a subtilizat o serie de tablouri si de piese de décor, a raspandit alte bunuri, dirijandu-le catre alte muzee si case si depozite obscure, astfel incat astazi unele au iesit la iveala si se regasesc in “Muzeul National de Istorie al Romaniei, Muzeul National Militar, Muzeul National Cotroceni, Muzeul National Peles, Muzeul Agriculturii si Pomiculturii de la Golesti”, sau poate mai sunt piese de recuzita prin teatre sau prin studiouri cinematografice.
Imi amintesc ca mergeam in copilarie pe la locul de munca al mamei mele, la Centrocoop, in strada Brezoianu, langa Cismigiu si la un moment dat mi-a aratat in cabinetul unei Directoare (femeie cu cateva clase primare), un birou monumental, superb sculptat, despre care se zicea ca fusese al Regelui Carol al II-lea si adus din Palatul Regal.
Si s-a mai pricopsit Palatul Regal si cu “Sala Congreselor”, caci mi-e greu sa ii spun “Sala Palatului”. “Spatiile care dublau sufrageria – fumoarul, Sala Tronului si Sala argintariei – au fost amputate ansamblului, pentru a se construi legatura articulata, care permite accesul din Sala Tronului spre podiumul noii Sali a Palatului, ridicata intre 1959 si 1960, dupa planurile arhitectilor Horia Maicu si Tiberiu Ricci”.
Palatul Regal a trebuit – din nefericire – sa se confrunte si cu sfarsitul “revolutionar” al anului 1989. Atat el, cat si Fundatia Carol (Biblioteca Universitara) au avut a suferi din nou, mari lovituri. Astazi insa, putem doar spera ca nicio calamitate naturala sau umana nu-si va mai putea pune amprenta nefasta asupra Palatului Regal.
Va invit sa achizionati acest album – excelent editat, ca o investitie pentru sufletul si mintea dumneavoastra si ca o mostenire pe care sa o lasati urmasilor. Pentru ca tot ca pe o mostenire de suflet si de simtire a conceput si autorul aceasta lucrare, dar si ca o plecaciune sfanta fata de toti acei care au scris cu viata, talentul si spiritul lor, istoria Romaniei.
Va semnalez si faptul ca Editura Corint are o serie-colectie speciala, numita “Istorie cu blazon” si in ultimele pagini ale albumului prezentat, aveti o trecere in revista atat a titlurilor apatute, cat si a celor in curs de aparitie, printre ele aflandu-se Constantin Gane cu “Amarate si vesele vieti de jupanese si cucoane”, Mihai Sorin Radulescu cu “Din istoria familiei Ghika:, Alina Pavelescu cu “Martha Bibescu si vocile Europei – Corespondenta si dosar CNSS 1941-1945”, Carmen Sylva cu “Povestile Pelesului”, Diana Mandache cu “Viva Regina Maria! Un destin fabulos in reintregirea Romaniei”etc.
Puteți cumpăra cartea: Editura Corint.
(Sursă fotografii: EdituraCorint.ro, Adevărul.ro, arhiva personală)
