Dansatoarea lui Degas, de Kathryn Wagner
Editura Humanitas Fiction, Colecția ”Raftul Denisei”, București, 2013
Traducere de Adriana-Carmen Racovita
Arta si fictiunea istorica sunt combinate de Kathryn Wagner in romanul sau de debut,intr-o poveste care se desfasoara in Orasul Luminilor, la apusul unui secol, in care se vorbeste despre o mare dragoste, despre pictura, balet, gratie, sacrificiu, si despre alegeri reusite sau dureroase la care ne forteaza viata.
Picturile lui Degas despre corpul de balet al Operei din Paris revin la viata in povestea Alexandriei, o fata saraca de la tara, nascuta intr-o familie modesta din sudul Frantei, care prin determinare si tenacitate devine o prezenta luminoasa si multlaudata a scenei pariziene, si, mai mult decat atat, o muza pentru artistul Edgar Degas.
Pe parcursul celor treisprezece ani in care se desfasoara actiunea, Alexandrie se confrunta cu obligatiile familiale, rivalitatile din teatru, iubirea neimpartasita si elanurile amoroase ale admiratorilor neaveniti, tentatii si dileme morale si chiar nevoi si lipsuri cauzate de razboi. Insa toate acestea nu sunt decat obstacole de depasit pentru a-si gasi locul in societate si pentru a asigura viitorul financiar al sau si al familiei sale.
Patrunzand tot mai adanc in tainele baletului, lasandu-se atrasa de pasiunea si admiratia transformata in iubire pentru artistul Degas, dar cenzurata in actiunile sale de constiinta datoriei fata de familia in nevoie, Alexandrie se lupta din ce in ce mai des cu dilema alegerii propriului viitor: va alege dragostea, banii sau faima de mare balerina? Va urma sfaturile mamei pentru un viitor confortabil, va risca toata munca pentru visele de dragoste sau va alege stralucirea efemera a scenei?
Cartea pune in lumina complicata personalitate a artistului Degas, caracterul conflictual, volatil, pasiunea si preocuparile artistice, nevoia de izolare. In jurul acestei personalitati puternice, graviteaza Alexandrie, pe care autoarea o contureaza cu superficialitate, ii atribuie dileme contradictorii care nu reusesc sa-i confere profunzime caracterului. Desi povestea este relatata chiar de eroina, actiunea, intriga, povestea curge plat, fara sentiment, fara implicare, o relatare degajata a unor situatii si evenimente din care ar trebui sa exulte dragostea sau pasiunea pentru arta. La fel de sarac in detalii si slab imaginativ este redat si contextul istoric in care se desfasoara actiunea. Calatorim din satucul din sudul Frantei pana in capitala, ne plimbam pe strazile Parisului in cartiere bogate sau pe stradute rau famate, participam la expozitii de arta, insa niciodata atmosfera nu te „arunca” in trecut, niciun parfum din epoca nu te surprinde, niciun detaliu vestimentar sau arhitectonic nu-ti provoaca imaginatia.
Din bogatia unei epoci fertile pentru balet ca forma de arta, autoarea a ales sa descrie in amanunt latura sordida a vietii balerinelor, cu aspecte pe care Alexandrie le contempla, le traieste sau le judeca uneori in contradictoriu cu ea insasi. Din viata aceasta, ascunsa privirii celor multi dar departe de stralucirea care i-o confera misterul si stralucirea reflectoarelor, Alexandrie isi face o iesire brusca, ilogica si abrupta. Justificata sau nu de disperare, suferinta sau infrangere, alegerea ei este in contradictie totala cu tot ce a sustinut si pledat pe parcursul cartii.
Sfarsitul nu face decat sa se plieze pe tendinta generala – bune intentii sfarsite nu tocmai bine si pe placul tutror. „Dansatoarea lui Degas” nu este o carte pe care s-o abandonezi inainte de final, insa in mod sigur nu lasa in urma un parfum la care sa te mai intorci.
