”Cu ochii-n 3,14. O antologie Dilema Veche”, alcătuită de Ana Maria Sandu
Editura Humanitas, București, 2016
Cu ilustrații de Dan Stanciu
Moto: ”În noaptea Învierii, de prin taxiuri: ”354, Cristos a-nviat!, Giulești 56”. La care replica a venit prompt: ”Săru’ mâna! Adevărat a-nviat!, în cinci minute”. (S.G., pag. 196)
”Cu ochii-n 3,14” este prima rubrică pe care o citesc când cumpăr Dilema veche, iar antologia celor mai simpatice pastile din această rubrică, apărută de curând la Editura Humanitas, este cartea perfectă pe care o poți citi în vacanță, relaxat, pe o plajă sau undeva sus în munți, într-un luminiș. Pe mine m-a însoțit la mare și m-am amuzat atât de mult, m-am mirat sau am izbucnit în râs deseori încât am fost nevoit să citesc prietenilor cele mai năstrușnice pastile cu care m-am delectat, mirați la rândul lor de zâmbetele și hohotele mele dese.
Ana Maria Sandu a citit toată colecția de pastile din perioada 1998-2015, le-a ales pe cele mai reprezentative, rezultând o carte destul de masivă, de aproape 300 de pagini, dovadă a faptului că autorii care le-au conceput au lăsat mereu cuvinte demne de a fi selecționate și cred că autoarei antologiei i-a fost foarte dificil să aleagă pe unele în detrimentul altora. De altfel, dacă ne uităm la numele unora dintre cei care au scris de-a lungul timpului în această rubrică – Marius Chivu, Radu Cosașu, Alex. Leo Șerban, Matei Martin, Cezar Paul-Bădescu, Matei Pleșu, Adina Popescu, Simona Sora, Mircea Vasilescu, Luiza Vasiliu ș.a. – vom descoperi că sunt personalități culturale foarte importante, cu un discurs însemnat, logic și pertinent, capabili de analiză fină a tuturor celor citite sau întâmplate, astfel încât să le găsească loc pe ultima pagină a revistei Dilema veche.
Dintr-o asemenea carte, este greu să vă exemplific amuzamentul, talentul, analiza, rafinamentul și subtilitatea citite cu un singur citat, pentru simplul motiv că am pus zeci de post-it-uri cu cele mai simpatice dintre ele (multe dintre citate le-am pus deja pe Facebook, prietenii mei sunt mereu dornici de idei și exemplificări din cărțile pe care le citesc). Pentru cititorii blogului, o mică parte:
- Din seria ”Nimic nu se schimbă”, după prestația comentatorilor de la EURO 2016, iată cum stăteau lucrurile acum ceva ani: ”După o cronică la un meci senzațional (Germania-Iugoslavia, 2-2, după ce sârbii au condus cu 2-0): ”Poate că nemții n-au mai trăit un asemenea sentiment de amărăciune de la sosirea rușilor la sfârșitul celui de al doilea război mondial… Meciul de ieri ne-a arătat o încleștare de forțe care nu poate fi văzută decât în război.” E clar că autorul nu știe nici ce e un război și nici ce înseamnă cuvântul ”poate”. (Radu Cosașu, pag. 10)
- Multe chestii de la cercetători (mai ales britanici), care sunt o sursă nebănuită și fără sfârșit de perle, de umor. Iată una, un fel de istorie contrafactuală: ”Vladimir Beringer, neurolog la Universitatea Ben Gurios din Be’er Sheva, susține că Goliath avea o boală cronică numită astăzi acromegalie: creierul apăsa pe nervul optic și, pur și simplu, uriașul nu l-a văzut pe David care s-a apropiat de el. Astăzi, boala lui s-ar putea trata și băiatul cu praștia nu ar mai avea nici o șansă. Succesele medicinei nu duc întotdeauna la triumful dreptății.” (Magdalena Boiangiu, pag. 47) sau ”Un studiu britanic spune că un bărbat autoironic are o viață sexuală mult mai activă, femeile fiind foarte atrase de acest gen de indivizi. Îmi permit luxul de a mă îndoi: cine ar putea ieși cu un bărbat care n-ar mai conteni cu replici de genul: ”Sunt gras ca un porc”, ”urât ca o ciumăfaie” și ”deștept ca un bou”? (Stela Giurgeanu, pag. 147)
- Despre Brexit, înainte de Brexit! ”Un experiment eșuat: integrarea europeană a hamsterilor. A costat 10.000 de lire sterline și a fost organizat de trei asociații care, în cadrul Congresului hamsterilor de la Viena, au adunat la un loc timp de două zile 15 hamsteri din țările membre ale Uniunii Europene, ca să vadă cum se vor înțelege între ei. După cum a mărturisit un martor ocular, un hamster italian și unul francez mâncau, ”neamțul” dormea tun, iar hamsterul englez – insular orgolios – a evitat orice apropiere de ceilalți.” (Tita Chiper, pag. 67)
- Din haznaua gândirii obișnuite românești (sau, cum se mai spunea, ”din puțul gândirii”): „În cabina de vot alăturată de a mea a intrat un tip scund și îndesat. L-am auzit prin peretele de carton pocnind cu putere buletinul de vot cu ștampila: ”Na, ‘tu-ți gura mă-tii de nenorocit!” (Andrei Manolescu, pag. 95) sau ”Au fost mutați 162 de bolnavi psihic periculoși de la spitalul din Poiana Mare la cel din Săpoca. Transportați cu șase autocare, sub supravegherea unui pluton de jandarmi pentru acțiuni speciale. Comandantul plutonului, sublocotenentul Neicu, a declarat că totul a decurs perfect, fără nici un incident: ”Au plecat sănătoși, au ajuns sănătoși.” (Andrei Manolescu, pag. 112)
”Cu ochii-n 3,14” deschide o nouă perspectivă asupra a cum ar trebui să arate o revistă literară (sau culturală, în sens larg) în spațiul românesc: departe de perimatele și aridele reviste de provincie și nu numai, care se mărginesc să scrie doar despre cărți obscure sau primite de la prietenii revistei, într-un limbaj complicat și plictisitor, neatrăgător pentru public, Dilema Veche este cu totul altceva. Atunci când o revistă dorește cu adevărat să ajute la îmbogățirea culturii cititorului, nu trebuie să utilizeze numai și numai articole academice, ci și prin unele amuzante, cu un limbaj simplu și direct, care să surprindă realitatea așa cum este ea. Dovada că Dilema veche reușește acest lucru este chiar antologia alcătuită de Ana Maria Sandu, ”Cu ochii-n 3,14”, pe care vi-o recomand cu căldură.
