„Zece povestiri. Pogromul de la Iași”
Editura Muzeelor Literare Iași, 2022
De la lansarea volumului „Zece povestiri. Pogromul de la Iași”, un proiect marca FILIT, în care au fost implicați zece autori români contemporani, m-am gândit că merită să primească atenția publicului nu doar sub forma unei cronici de totalizare, ci mai degrabă ca o suită de opinii pe fiecare text în parte, or valoarea lor este nu doar de a oferi o viziune fictivă asupra unui eveniment istoric sângeros, ci mai degrabă de a incita interesul publicului pentru dezbateri pe marginea acestuia.
Deschide acest proiect literar povestirea lui Adrian Cioroianu, intitulată „Cu fața la zid”, fiind inspirată dintr-o fotografie de epocă, ilustrând un episod din Pogromul de la Iași, și anume înșiruirea la zid a câteva sute de evrei pe care jandarmii ieșeni îi prindeau pe străzile orașului. Personajul lui Adrian Cioroianu este Sammy Hachter, un „băiat frumos, după toate criteriile evreiești, românești sau universale – dar mai cu seamă după cele aplicabile în orașul lui natal”. Protejat de mama sa Hadda, o croitoreasă de renume, cu clienți „până spre Bârlad, Botoșani, ba chiar și spre Chișinău”, Sammy pare să dezvolte un interes vădit față de frumusețea pitorească a femeilor frumoase, indiferent de originea sau națiunea acestora.
Și pentru că viața adoră să ne pună încercare, aceasta nu-l trece cu privirea nici pe Sammy, care, descurcăreț din fire, decide să se angajeze într-o relație extraconjugală cu o femeie voluptoasă, despre care se spunea că are „doar un singur defect (…) era măritată”.
Amestecând trăirile amoroase și intense ale eroului său cu realitățile istorice ale vremurilor, cu accent pe curentul antisemit care bântuia societatea română, Adrian Cioroianu ne oferă nu doar o istorie tipică a unui triunghi amoros, ci mai degrabă încearcă să sesizeze acel alambicat mod în care oamenii încep să iubească viața în pragul morții. Anume acest sentiment m-a încercat de-a lungul întregii lecturi, or capturarea lui Sammy este practic și ea o glumă grotescă, absurdă, aberantă.
Mi s-a părut o povestire bine cizelată, ușor teoretizată, în virtutea meseriei pe care o are scriitorul și istoricul Adrian Cioroianu, dar care a prins cu exces detaliile și atmosfera acelor vremuri, transpunându-ne într-un mediu social unde virtutea și păcatul se împleteau cu starea furibundă.
În „Cu fața la zid” se observă cum funcționa mașinăria de captură a evreilor și cât de lipsite de logică puteau să pară acele filtre prin care o persoană era sau nu condamnată la moarte. Mi-a plăcut felul în care autorul decide să capteze cinematografic ultimul episod al istoriei, mutându-și cititorii în imediata apropiere a locului unde se consumă o dramă umană. Reușește în acest fel să transforme o simplă statistică într-o reflecție morală a problemei. Practic, mută din număr în individ imaginea victimei. Acest Sammy nu este altceva decât expresia minorității israelite care parcă nu vrea să înțeleagă pericolul iminent care-l paște, omițând cele mai mari semne de alarmă., evitând să admită că cineva pornește un război fantasmagoric, ideologic și aberant împotriva celor cu care au conviețuit secole.
Cred eu că această povestire este o bună deschidere pentru restul volumului, lovind în plex și deschizând o ușă pe care mulți și-ar dori-o încă închisă.
