„Lady Macbeth din Mțensk”, de Nikolai Leskov
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2022
Traducere: Adriana Liciu
Despre poporul rus se spune că nu poate fi înțeles prin logica și rațiunea lucrurilor simple, or la baza funcționării sale stau cele mai bizare abstracțiuni și paradoxuri. Acest adevăr nu s-a schimbat niciodată. Poate din aceste motive, arta rusească abundă în dramatism și tragicomedii, de parcă tot acest popor s-ar arunca de pe o margine pe alta a unei corăbii numite viață. Realitatea acestei axiome se reflectă perfect în literatura clasică, dar și contemporană, care s-a tot scris în Rusia țaristă, comunistă sau modernă.
Unul dintre autorii care au reușit de minune să ilustreze natura poporului rus, la nivel de instincte și simțăminte, este Nikolai Leskov, pe care l-am citit prima dată, în volumul cu povestiri „Lady Macbeth din Mțensk” în traducerea Adrianei Liciu, în Colecția Raftul Denisei, de la Editura Humanitas Fiction. Ar fi corect să arunc puțină lumină asupra figurii lui Leskov, mai ales pentru cititorul care intră prima oară într-un contact cu acest autor al cărui destin literar pare foarte interesant.
Nikolai Leskov s-a născut pe 4/16 februarie 1831 (n. r. trec data conform ambelor calendare, conform practicii vremii), în satul Gorohovo, gubernia Orlov. Este scriitor, publicist și critic literar, iar o bună parte din parcursul său de scriitor trece sub pseudonimul M. Stebnițchi (n. r. o practică frecvent întâlnită în Rusia țaristă).
Stilistica lui Leskov pare să se detașeze considerabil de practicile vremii, deoarece acesta se aventurează pe tărâmul periculos al satirei, al tragicomediei, făcând haz de necaz în teme pe care autorii ruși nu conteneau să le mistifice. Credința, ezoterismul, echivocul spiritual sunt piloni ai scriiturii sale.
În volumul „Lady Macbeth de Mțensk” au intrat câteva povestiri de bază ale scriitorului, după cum urmează:
- „Lady Macbeth din Mțensk”, o povestire omonimă care sondează adâncimile celor mai întunecate păcate, eludând canoanele vremii care ne vorbeau despre tradiționalismul familiei și despre virtuțile enunțate de pe amvon;
- „O voință de fier”, o istorie despre absurditate și încăpățânare, despre nevoia de a te pune curmeziș unui popor în care nici logica nu mai merge.
- „O mică greșeală”, o povestire despre fanatismul religios și absurditatea miracolului într-o Rusie dominată de tot felul de pseudosfinți.
- „Șeramur”, o istorie aproape fabulistică despre un om care caută crăpelnița de zi cu zi și încearcă să se integreze într-o lume plină de aparențe.
- „Colierul de perle”, o satiră socială care vine să scoată în evidență metehnele poporului rusesc.
Numitorul comun al tuturor acestor proze, unele scrise la începutul carierei, altele mai spre final, este condiția umană, dictată nu doar de realitățile momentului, cât mai ales de perspectivele sociale inerente unui popor. Fiecare istorie poate fi disecată și analizată atât prin prisma personajelor de-a dreptul bizare, dar și în contextul evenimentelor sociale pe care autorul nu uită să le sublinieze (n. r. se cuvine să amintim că perioada în care Leskov a scris coincide cu vremurile tulburi ale mișcărilor revoluționare, dogmatice și ideologice).
Totuși, țin să apreciez că acest volum de proză ar putea să-și găsească cititorii mai ales în rândurile celor care văd literatura ca pe un instrument analitic, ca pe o oglindă de conectare între cele mai diferite segmente istorice. Leskov este un clasic care provoacă hohotele de râs și crampe în stomac, toate în încercarea de a ne apropia de natura sălbăticită a poporului său.
