„Crede-mă când mint”, de J.P. Delaney
Editura Litera, Buzz Books, 2019
Traducător: Dana-Ligia Ilin
Cred că am tot repetat prin mai toate cronicile de carte din categoria thriller, că sunt o fană a subiectelor legate de criminali în serie, sociopați sau psihopați, comportamente deviante și psihanaliză. Cumva și parcursul meu profesional a avut tangențe cu tema în cauză, așa că am un noroc chior în a găsi titlurile cele mai bune din această categorie.
„Crede-mă când mint” este primul roman al autorului J. P. Delaney și după cum ne spune chiar el, e o carte pe care a rescris-o după un prim eșec. Și bine a făcut, zic eu, deoarece i-a ieșit un deliciu pe gustul cunoscătorilor. Romanul o are în rol principal pe Claire Wright, o englezoaică fugită din propria țară după un roman nereușit la locul de muncă. Apropo, este o actriță care adoră teatrul cu fiecare fibră a sa, fapt care se resimte din monologurile pe care le evocă foarte viu și din trăirile sale, pe alocuri prea întinse, dar sincere.
Venită în țara tuturor dorințelor, în Statele Unite, aceasta este urmărită de greșelile trecutului și încearcă să se reabiliteze, dar este nevoită să tot facă anumite compromisuri. Unul dintre acestea este să joace rolul de momeală pentru tot felul de bărbați infideli. Scenariul e clar, beneficiile sunt evidente. Toate bune și frumoase până victima sa devine un anume Patrick Fogler, un carismatic profesor universitar cu multe taine, soția căruia decide să se răzbune.
Acțiunea romanului este inedită pentru acest stil, deoarece eroina își derulează situațiile aidoma unor piese de teatru, în care fiecare personaj cu care interacționează are o anume menire. Datorită acestui fapt lectura este interactivă, rapidă, cartea încadrându-se ușor în categoria celor pe care le citești dintr-o răsuflare.
Este de apreciat faptul că autorul jonglează cu scenele, aruncându-ne dintr-o extremă în alta, intercalând trecutul și prezentul, amestecând planurile și făcându-ne pe noi, cititorii, să ne punem multe întrebări legate de veridicitatea percepțiilor. Oare adevărul e cel care pare? Oare binele și răul sunt atât de previzibile? În unele momente ale lecturii am avut senzația că finalul va fi deja clar, dar… într-un sfârșit am primit o lovitură în plin, deoarece lucrurile au degenerat complet.
Stilul romanului este bine structurat, iar utilizarea semanticii evidente face din lectură un deliciu care îți activează simțurile și te detașează de apatie. Ce am putea să mai așteptăm de la un detectiv de calitate? Apropo, este interesantă și maniera în care autorul abordează temele legate de hărțuirea sexuală, feminismul incert și dificultățile imigrantului, care deși nimerește în statul noilor șanse, are deasupra fixată o sabie a lui Damocles, întruchipare a forțelor de ordine americane.
Totuși, unele chestii mi-au displăcut în roman, deși n-au știrbit din farmecul general al lecturii. Unele pasaje au fost mult prea întinse, prea trase de păr, deși înțeleg de ce autorul le-a utilizat, imitând experiența unui montagne russe, cu suișuri și coborâșuri agresive. Unele personaje nu au fost pe deplin creionate, lăsând spații albe, pe care doar o imaginație bogată le poate suplini.
Per ansamblu, „Crede-mă că mint” este un roman detectiv-thriller bun, pe care, sunt sigură, îl veți savura fulminant într-o seară lungă de iarnă.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografie: inews.co.uk)
