”Copilul zânelor”, de Philippa Gregory
Editura Polirom, Colecția ”Biblioteca Polirom. Junior”, Iași, 2013
Traducere din limba engleza de Luminita Gavrila
Philippa Gregory este un nume pe care orice iubitor de fictiune istorica il cunoaste si apreciaza pentru talentul cu care imbina detaliile istorice cu intrigi captivante. „Copilul zanelor”reprezinta prima incercare a autoarei de a-si pune talentul in slujba tinerilor cititori intr-o serie denumita „Ordinul Intunericului”, ce promite a-si tenta cititorii cu subiecte inteligente si provocatoare.
„Copilul zanelor” este o poveste de dragoste intre doi tineri, Luca si Isolda – provenind din medii diferite, poveste condimentata de personalitatea si aventurile servitorilor lor credinciosi.
Isolda este o tanara nobila dezmostenita subit. Inca sub socul acestei vesti si incapabila sa inteleaga motivatia deciziei tatalui sau, eroina refuza mariajul aranjat de fratele sau si accepta sa devina stareta unei abatii de pe domeniul familiei. In timp ce fratele sau ia locul tatalui, legendar cruciat, recent disparut la conducerea domeniului, tanara este prinsa in amalgamul unor evenimente ciudate cu tenta supranaturala, avand-o de partea sa doar pe Ishraq – servitoarea maura apropiata sufletului sau.
Ishraq – personaj secundar, dar nicidecum neinteresant, in postura sa de doamna de companie si tovarasa permanenta a Isoldei, are un comportament excentric cu care condimenteaza relatiile cu cei din jur. Raportat la constrangerile epocii in care se desfasoara actiunea, Ishraq socheaza prin versatilitate: vorbeste mai multe limbi, tinteste foarte bine cu arcul, are cunostinte de medicina si farmacie si chiar si de arte martiale.
Eroul principal – Luca – este un baiat orfan scos din manastire de autoritatile papale, care lucreaza pentru misteriosul Ordin al Intunericului si este trimis in diferitele colturi ale lumii crestine catolice, fiind pe rand cercetator si judecator al evenimentelor iesite din comun. Insotit de servitorul credincios Frieze si de fratele Petru, Luca ajunge in abatia patronata de Isolda pentru a investiga evenimentele misterioase petrecute dupa numirea ei ca stareta – stigmatele si halucinatiile maicutelor sunt provocate oare de comportamentul satanic al noii venite sau sunt manifestari ale altui rau?
„Copilul zanelor” combina magia, drama si aventura in paginile sale, insa, contrar asteptarilor, nu reuseste sa captiveze cititorul. Personajele sunt schematice, lipsite de motivatie si chiar de credibilitate, intrigile sunt fortate, iar explicatiile uneori ridicole. Povestea de dragoste intre eroii principali este fortata si fara vlaga. As putea chiar afirma ca mai simpatice si mai aproape de adevar sunt personajele secundare.
Am apreciat atentia pe care autoarea o da descrierii detaliilor de epoca cum ar fi arhitectura, imbracamintea, politica si implicatiile sociale ale timpurilor, insa uneori acestea sunt repetitive si prin urmare plictisitoare.
O ador pe Philippa Gregory, insa „Copilul zanelor” nu se numara printre reusitele sale… Nu stiu in ce masura aceasta carte va fascina cititorul tanar caruia ii este adresata… eu stiu sigur ca nu voi astepta si nici nu voi cauta continuarea…
