”Constellation”, de Adrien Bosc
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2017
Traducere din franceză și note de Mariana Piroteală
Povestea avionului Constellation este cunoscută de unii, mai ales de cei interesați de istoria aviației civile, dar complet necunoscută de majoritatea pământenilor. Suntem în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial, când siguranța civilizației umane intră într-o nouă fază și, prin urmare, încep călătoriile din ce în ce mai dese în toate părțile lumii. Se dezvoltă tot mai mult companiile, publice sau private, de transport călători, se construiesc avioane mari și mult mai sigure, iar o mare parte dintre piloți și echipaje sunt cei care, în timpul războiului, au luptat direct în aer. Călătoriile între America și Europa sunt zilnice, chiar dacă, de cele mai multe ori, exista cel puțin o escală, în Irlanda sau în insulele Azore, aparținând, atunci și acum, Portugaliei.
Constellation aparține de Air France, are echipaj format în întregime din francezi și este programat să plece pe 27 octombrie 1949 din Paris spre New York, cu o escală programată pentru combustibil în Irlanda. Însă, din cauza condițiilor neprielnice de acolo, escala se mută în insulele Azore, numai că nu mai ajunge niciodată pe pista mică a aeroportului de acolo, ci undeva pe muntele Redondo, pe insula Sao Miguel, strivindu-se de acesta. La bord se aflau 48 de pasageri și membri ai echipajului și niciunul dintre ei nu a supraviețuit impactului.
În volumul ”Constellation”, Adrien Bosc, aflat la debut și câștigător cu acest roman al Marelui premiu al Academiei Franceze, urmărește, pe două planuri paralele, pe de o parte, drumul avionului de la decolare până la prăbușire, căutarea de supraviețuire, identificarea cadavrelor și înhumarea acestora, iar pe de altă parte, destinul personajelor și felul în care și-au trăit viața și cariera până la îmbarcare. Pe primul plan, suntem într-o perioadă în care aeronautica, deși cu o istorie de câteva decenii în spate, este departe de siguranța și de măsurile de prevedere de acum. Nu existau cutii negre, navigația se făcea aproape exclusiv pe baza comunicărilor cu turnurile de control ale aeroporturilor, iar circumstanțele producerii unui accident sunt greu de aflat. În cazul avionului Constellation, singura posibilitate de a descoperi neconcordanțele dintre ofițerii de navigație de la sol și piloții care considerau că vor ateriza pe pista din Azore este aceea de a trimite câteva avioane care să zboare în aceleași condiții, lucru care aduce totuși anumite informații. La final, însă, priveliștea de la sol e cea care contează și rămâne în memorie:
”Aplecați, inspectorii francezi fotografiază resturile cu aparatul Rolleiflex; în camera obscură apar prin intermediul obiectivului fragmente disparate din Constel’ – sub picioarele lor, foile de tablă boțită în carouri dau impresia, dacă te îndepărtezi, că este un castel dărâmat din cărți de joc. Versanții muntelui Redondo sunt presărați cu bijuterii, bancnote, valize spintecate din care se revarsă lucruri și alte obiecte de valoare aflate la ceva distanță de proprietarii lor și uitate de jefuitori. Între doi mărăcini, un portofel din piele maro, proprietatea unui cetățean american, John Abbott. Ici un petic de stofă verde, iar la câțiva pași, o rochie acoperă picioarele rănite ale unui cadavru. Colo, un căldăraș ciugulește sporangele unei ferigi și, lângă el, culcat pe un mușchi verde pal, un braț.” (pag. 72-73)
Dar și destinele pasagerilor și a membrilor echipajului – 48 de oameni, în total – sunt la fel de interesante, iar Adrien Bosc cercetează toate documentele, arhive întregi, pentru a descoperi câte ceva despre fiecare dintre ei. Pe undeva este normal ca în centrul cercetărilor sale să fie celebritățile zilei, pentru care există suficiente informații. Primul dintre acestea este boxerul Marcel Cerdan, personaj cunoscut în epocă nu numai datorită prestațiilor sale din ring, ci și pentru că era prietenul lui Edith Piaf. Considerat încă cel mai bun luptător de box din istoria Franței, el urma să își ia revanșa într-un meci istoric, la New York, împotriva lui Jake LaMotta, dar Piaf este cea care l-a îndemnat să vină cu avionul, în loc de vapor, întrucât îi era foarte dor de el. A regretat apoi toată viața acest incident.
O altă celebritate analizată este marea violonistă Ginette Neveu, foarte apreciată în epocă. Născută în 1919 la Paris, este admisă la 11 ani în Conservatorul național superior de muzică. După opt luni, primește un prim premiu pentru vioară. Un an mai târziu, participă la primul concurs internațional la Viena alături de 250 de violoniști mai mari decât ea și ajunge în finală. În martie 1935, la 16 ani, capătă recunoașterea internațională câștigând în fața lui David Oistrakh concursul Wieniawski. Apoi urmează turnee în toată lumea – Polonia, Anglia, Canada, SUA, URSS, America de Sud. În timpul războiului, alege exilul interior și nu cântă decât în zona liberă, în săli mici. O altă tragedie pentru Franța.
Dar fiecare destin, încheiat în acest fel, este tragic, fie că este vorba despre cei cinci păstori basci, plecați la muncă în Statele Unite, de un importator turc sau de industriași cubanezi sau americani. Tragedia este aceeași, pentru că toți au lăsat în spate rude, prieteni, cunoscuți și multe idealuri:
”Un concurs infinit de cauze duce la rezultatul cel mai improbabil. Patruzeci și opt de persoane, tot atâția factori ai incertitudinii înglobați într-o serie de motive – destinul este întotdeauna o chestiune de punct de vedere. Un avion modelizat în care patruzeci și opt de povești formează o lume.” (pag. 34)
Chiar dacă vorbim despre destine curmate, nu consider că lui Adrien Bosc a reușit să le înfățișeze cu tot tragismul lor, pentru că tonul este mai degrabă telegrafic și jurnalistic. ”Constellation” este, așadar, un roman destul de simpluț și fără mari pretenții, chiar dacă a primit destule premii importante, dar în același timp pigmentat cu informații interesante despre epocă, celebrități și istoria aeronauticii.
1 comment