„Rezultatul Rosie”, de Graeme Simsion
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom Actual, Iași, 2021
Traducere din limba engleză de Ines Hristea
Vă povesteam acum ceva timp despre primele romane ale Trilogiei Rosie ale scriitorului australian Graeme Simsion, „Proiectul Rosie” și „Efectul Rosie”, și vi le recomandam cu căldură pentru amestecul lor de umor și realitate, de înfățișare sub o cheie amuzantă a întâmplărilor din viața unui om diagnosticat cu sindromul Asperger. „Rezultatul Rosie”, chiar dacă își pierde cumva alura de surpriză pe care au adus-o primele două volume, întregește perfect această trilogie, cu noi și noi întâmplări din viața personajului principal.
Don Tillman este suferindul de sindrom Asperger, același om incredibil de inteligent, profesor de genetică, o persoană extrem de calculată în toate aspectele vieții, care își ordonează și își organizează aproape de perfecțiune tot ceea ce face; soția sa, Rosie, este cea care l-a acceptat în viața sa acum doisprezece ani și l-a înțeles așa cum este el, astfel încât viața lor, la comun, a devenit la fel de ordonată precum era, în trecut, a lui, pe când era singur.
„În peste doisprezece ani de mariaj, gândirea creativă generase o rutină care satisfăcea nevoia lui Rosie de spontaneitate, fără a sacrifica însă, în mod disproporționat, eficiența. Mi-ar fi plăcut să facem mai mult sex, dar frecvența era deja peste medie, judecând în funcție de vârstele noastre și de durata relației – iar situația, din acest punct de vedere, era infinit mai bună decât fusese înainte s-o întâlnesc pe Rosie.” (pag. 12)
O familie perfectă ce trebuia completată, așa că, acum 11 ani, a apărut și Hudson, copilul lor. Familia s-a relocat în Australia, dar Hudson, un copil foarte isteț, are dificultăți de a se integra în colectivitate și singura temere a părinților este să nu-i moștenească „apucăturile” și boala lui Don, chiar dacă rareori această temere este spusă cu voce tare.
„Hudson demonstrase o substanțială varietate a aptitudinilor școlare. Matematică: excelent; Sport: groaznic. Engleză: sclipitor; Scriere: ilizibil. Științe: gata pentru noi provocări; Artă: o provocare să-i facă față. Acasă, băiatului îi plăcea să citească mai mult decât orice altceva.
În lumea adulților, o distribuție inegală a abilităților este mai prețioasă decât mediocritatea în toate. Pentru mine o irelevant dacă doctorița mea e sau nu capabilă să lovească o minge cu un băț – sau să ajungă la serviciu fără să privească indicatoarele stradale –, dar mi-aș dori ca ea să fie cât mai competentă posibil în practicarea medicinei. În mod natural însă, în mediul școlar, să fii altfel decât de nivel mediu în toate domeniile (exceptând sportul) este considerat un dezavantaj pronunțat.” (pag. 23)
Dar dincolo de temerile părinților și ale celor apropiați, cel de-al treilea volum din trilogie este despre discriminare, despre înțelegere și despre toleranță. Pentru că dificultățile unei persoane de a se încadra în societate sunt considerate de cei din jur – mai ales de profesori, directori, alți părinți – semne de boală și, lipsiți de toleranță și de o minimă bunătate, ancorați în niște chingi birocratice acaparatoare, încearcă să-i pună bețe în roate, să-l oblige să se „diagnosticheze”, să-l trimită în școli speciale, ba chiar să-l condamne la izolare. Hudson este însă tare și se descurcă, iar părinții lui sunt minunați. Și putem adăuga aici și sprijinul unor prieteni și al părinților acestora, care se străduiesc să-l integreze și să-l înțeleagă mai bine.
Chiar dacă este un roman mai serios și mai puțin amuzant față de celelalte ale trilogiei, nu înseamnă că Graeme Simsion nu utilizează și aici momente excelente pline de ironie, prin care sunt atacate personajele care au o înțelegere mică (sau deloc) asupra lumii înconjurătoare și asupra științei, chiar dacă, la rândul lor, sunt absolvenți de facultate sau de doctorate. Trebuie să recunoaștem că, deși scris în 2019, volumul se potrivește foarte mult și pandemiei, existând aici personaje homeopate, antivacciniste sau habotnice, care nu-și vaccinează copiii sau nu îi lasă nici măcar să meargă la doctori atunci când au probleme medicale.
„ – Mi se pare că ești o persoană rațională. Persoanele raționale, dacă au toate informațiile și capacitatea neuronală să le proceseze, ar trebui să ajungă la concluzii similare. Totuși, știința este atât de complexă, încât majoritatea dintre noi suntem nevoiți să ne bazăm pe autorități. Teoria că marile companii farmaceutice ar ascunde efectele secundare ca să-și promoveze vaccinurile este plauzibilă.
– Nu ai necazuri dacă susții astfel de perspective?
– Am spus că e plauzibilă. Dar nu cred că e adevărată. În orice caz, efectele secundare postulate ale vaccinurilor sunt minimale prin comparație cu impactul difteriei sau al rubeolei sau al pojarului.” (pag. 129)
Dincolo de acestea, „Rezultatul Rosie” se concentrează pe înțelegerea spectrului autist și pe felul în care aceste persoane încearcă să se integreze în societate, despre discriminarea fără rost pe care o fac cei lipsiți de toleranță și despre sentimentele stârnite unora dintre noi de oamenii care sunt un pic diferiți de toți ceilalți: înțelegere, bunătate, toleranță, simpatie sau, dimpotrivă, animozitate, ură, lipsă de înțelegere, neomenie. Așadar, un volum plin de emoții și scris în stilul ironic și amuzant binecunoscut al lui Graeme Simsion.
Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Polirom.ro, https://www.elliottbaybook.com/event/graeme-simsion)
