„A fost doar ciumă”, de Ludmila Ulițkaia
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2021
Traducere din rusă de Gabriela Russo
Pe Ludmila Ulițkaia am îndrăgit-o prin scriitura sa din romanul „Imago”. În acea experiență i-am descoperit talentul incomensurabil de a creiona figuri, portrete și situații desprinse dintr-un trecut pe care ne-am dori să-l trecem cu vederea. Dorința acesteia de a scoate la iveală mașinăria odioasă a Uniunii Sovietice iese prin porii fiecărui roman, nuvelă sau piesă de teatru pe care o scrie și, de fiecare dată, Ulițkaia încearcă să ne introducă în atmosferă. De această dată țin în mână piesa de teatru „A fost doar ciumă”, tradusă în 2021, în colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas Fiction.
Prezenta piesă de teatru a văzut lumina zilei circa patruzeci de ani în urmă, când îi fusese refuzată autoarei la un atelier de scriere dramaturgică, pe motiv că depășea mult condițiile exercițiului. Practic vorbind, Ulițkaia a fost mult peste colegii de curs, ceea ce a făcut-o să abandoneze textul, pe care, culmea sorții, l-a regăsit acum, în plină pandemie de coronavirus. Coincidență? Cine știe.
Adevărul este că prezenta piesă are și un background nefast în presa rusă, autoarea fiind învinuită de plagiat de fiica renumitului medic infecționist Iacov Rapaport, Natalia. Aceasta și-a amintit că tatăl său scria despre activitatea unui coleg de breaslă, Avram Berlin, care în anii 1930 a fost chemat la Moscova pentru a depune declarații despre crearea vaccinului împotriva ciumei, în cadrul Institutului Microbiologiei și Epidemiologiei din Saratov. Așa se face că acesta, împreună cu un alt coleg, și-au introdus bacilii slăbiți ai ciumei în organism, iar la Moscova a ajuns deja bolnav.
Conlucrând cu Ulițkaia pentru un scenariu, Rapaport spune că aceasta și-a însușit laurii și și-a arogat această piesă teatrală. Nu se știe cât adevăr există în aceste declarații, dar lucrurile oricum au fost în favoarea Ludmilei Ulișkaia, pentru că după apariția în librării, prezentul volum a fost „măturat” de pe rafturi.
Revenind la narațiune, iată câteva detalii interesante. Eroul central, un cercetător în sfera microbiologiei și epidemiologiei, studiază posibilitatea creării unui vaccin eficient împotriva ciumei. Într-un moment de neatenție, aceasta se infectează și ajunge să aducă boala în chiar inima Moscovei. Evenimentele în piesă se desfășoară fulminant, trecând de la o frică mută la încercarea de a înțelege încotro se îndreaptă lucrurile.
Deși o admir pe Ulițkaia, această piesă este una destul de slabă, cel puțin o puteți vedea așa dacă supuneți comparației cu alte lucrări semnate de către autoare, de această dată narațiunea pare ușor superficială. De dragul unui senzaționalism rapid, se pierd elemente importante. Da, este inedit să observi paralela dintre ciumă și frica de NKVD, să citești despre cum erau săltați din case și băgați în carantină oamenii în acele vremuri (nu se punea problema liberului arbitru). Unele pasaje sunt cutremurătoare, cum ar fi cel al medicului care se sinucide, auzind oamenii legii care au venit să-l ia. Dincolo de frica imensă față de o boală, se atestă o frică sălbatică de neantul mașinăriei sovietice.
Personajele lui Ulițkaia sunt, și de această dată, foarte umane, oricât de ciudat nu ar suna. Sunt femei și bărbați simpli, prinși în menghina unor circumstanțe ciudate, a unor evenimente care le dictează existența.
Țin să menționez că anume această carte nu trebuie să fie prima citită din lista impresionantă a autoarei, deoarece există riscul să fiți dezamăgiți. Dacă nu sunteți familiarizați cu literatura rusă contemporană, v-aș recomanda să o citiți ca sursă derivată, astfel încât să simțiți atmosfera de ansamblu.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografie: LibHumanitas.ro)
