„Cum se citește o carte”, de Mortimer J. Adler și Charles Van Doren
Editura Paralela 45, Pitești, 2023
Ediția a II-a, revizuită
Traducător: Doru Căstăian
Cum se citeşte o carte este un ghid esențial pentru toți cei care doresc să aprofundeze arta lecturii, nu doar din perspectiva unei înţelegeri superficiale, ci dintr-un punct de vedere care pune accent pe analiza şi interpretarea atentă a textului. Cartea se află la cea de-a doua ediție, publicată la Editura Paralela 45, semnată de Mortimer J. Adler şi Charles Van Doren, ceea ce-i demonstrează relevanța dar care dovedește și faptul că potențialul de a ajunge o lectură fundamentală atât pentru cititorii pasionați, cât şi pentru studenți, profesori sau pentru oricine își dorește să abordeze lectura într-un mod mai eficient și profund. Principalul obiectiv al cărții este de a ne învăța cum să reținem informațiile din cărți, prin aplicarea unor tehnici eficiente de organizare, dar și prin alegerea metodelor de lectură potrivite pentru tipurile de cărți pe care le abordăm.
În comparație cu alte lucrări, precum Pădurea narativă a lui Umberto Eco, care explorează concepte filosofice și abstracte în interpretarea fenomenului lecturii, Cum se citește o carte propune o metodologie, mizând pe o abordare mult mai directă, fiind un ghid practic. Diferența este similară celei dintre o carte de psihologie teoretică și una de dezvoltare personală. Adler și Van Doren prezintă strategii aplicabile în viața de zi cu zi, punând la dispoziția cititorului un set de unelte pentru a deveni un cititor activ și reflexiv.
Cartea este structurată într-un mod accesibil pornind de la explicarea faptului că există mai multor niveluri de lectură, fiecare reprezentând o treaptă în ascensiunea către o înțelegere profundă:
- Citirea elementară – axată pe înțelegerea cuvintelor și propozițiilor.
- Citirea inspecțională – care presupune o evaluare rapidă a textului pentru a extrage ideile principale, unde se poate vorbi despre prelectură.
- Citirea analitică – orientată către înțelegerea profundă a structurii și semnificației operei.
- Citirea comparativă – cea mai avansată formă, în care cititorul pune în dialog mai multe lucrări pentru a obține o perspectivă mai largă.
Autorii insistă asupra faptului că lectura este un proces activ, care implică efort și concentrare, dar și un alt tip de implicare, unde sunt integrate sisteme de adnotare, fișe de lectură, căi taxionomice. Conceptul de „citire activă” este un punct central, fiind aplicabil atât literaturii de specialitate cât și beletristicii. Adler și Van Doren fac o distincție clară între cititorii pasivi, care abordează lectura la un nivel superficial, și cei activi, care își angajează mintea într-un dialog cu textul. Cititorii sunt clasificați și în funcție de modul în care se raportează la imoortanța și fluxul informației. Astfel se face diferențierea între cititorii „de modă veche”, care valorifică lectura ca mijloc de dezvoltare personală, și cititorii moderni, adesea distrași de fluxul rapid de informații, care sunt tentați să se oprească la un nivel minimal de înțelegere.
Adler și Van Doren explorează și legătura dintre educație și citire, oferă mult spațiu unei critici a sistemului educațional american, care, în opinia lor, duce la formarea multor cititori superficiali, incapabili să analizeze sau să aprecieze complexitatea unei opere. Oferă o adevărată pledoarie puternică pentru transformarea procesului de învățare într-unul centrat pe gândire critică, mai degrabă decât pe memorare mecanică.
Cartea subliniază importanța integrării cunoștințelor anterioare în procesul de lectură. Cititorii sunt încurajați să abordeze textele nu ca pe entități izolate, ci ca pe părți ale unui întreg mai mare, conectate cu bagajul lor intelectual și experiențele personale. Această abordare face ca lectura să devină o formă de dialog continuu între cititor și text.
Un alt punct forte al cărții este partea în care se pune accentul pe formarea unui cititor critic. Autorii argumentează că un cititor bun nu trebuie să se raporteze critic la ceea ce citește, să pună întrebări, să analizeze argumentele scriitorilor și să-și formeze propriile opinii. O atitudine cel mai bine de adoptat când are de-a face cu un text filosofic. Astfel, lectura devine la rândul ei un act filosofic, în care cititorul contribuie activ la înțelegerea și reinterpretarea textului. Adler și Van Doren ne reamintesc importanța angajamentului intelectual profund. Cititorul modern este invitat să își dezvolte o metodologie de citire care să contrabalanseze tendința de a consuma informații rapid și fără reflecție.
Cum se citește o carte este o lucrare indispensabilă pentru oricine dorește să devină un cititor mai bun, pentru oricine își propune să abordeze lectura ca pe un proces activ și critic. Cartea reușește să îmbine o metodologie clară devenind astfel o pledoarie pentru necesitatea dezvoltării spiritului critic și a unui sistem relevant prin care să interpretăm lumea, un sistem cu ajutorul căruia să se adapteze la o ume în continuă transformare. Adler și Van Doren nu doar că oferă un set de reguli practice, ci provoacă cititorii să își regândească relația cu lectura, să devină participanți activi în dialogul intelectual. Într-o eră a vitezei și a multor posibilități de corupere a informației, cu atât mai mult nevoia de a dezvolta propriile noastre căi de deslușire a a adevărului, iar acest ghid rămâne o invitație la reflecție, înțelegere și analiză asupra a ceea ce citim.
