Ciobit. Interviuri cu Maia Morgenstern, de Oana C. Popescu

Ciobit. Interviuri cu Maia Morgenstern, de Oana C. Popescu
Editura Rao, Bucureşti, 2011

Guest post de Elena Salater.

Am vrut să caut personalitatea actriţei în paginele cărţii “Ciobit-Interviuri cu Maia Morgenstern” şi pot spune că am gasit-o. Oana C. Popescu reconstituie ca într-un joc de puzzle personalitatea actriţei din idei despre teatru, film, repetiţii, familie, copii, regizori, din definiţii şi păreri despre adevăr, frumos, cultură, tradiţii, fericire, personaje interpretate… Există şi subiecte tabu – precum comunism versus democraţie, finanţarea culturii, manele, dacă are sau nu să-şi reproşeze ceva, despre holocaust – pe care le amână sau la care oferă răspunsuri sub formă de metafore, parabole sau glume. Unele dintre aceste teme sunt refuzate pentru a nu se hazarda să răspundă categoric pe teme pentru care nu este suficient de documentată, din teama de superficialitate, iar altele pentru că trezesc amintiri răscolitoare în sufletul actriţei.

Aproape din fiecare temă răzbate dragostea de viaţă şi multipla împletire a nevoilor, aspiraţiilor, dorinţelor Maiei Morgenstern. Pofta de a avea în egală măsură timp pentru carieră, familie şi copii. Se regăseşte dorinţa de a învăţa temeinic din orice oferă viaţa, din experienţa cu prietenii, din relaţia cu colegii, cu proprii copii, din informaţia citită de pe internet pe care, deşi o citeşte cu interes nu se opreşte să nu o critice pentru omisiunea surselor de informare. Cu toate că nu recunoaşte iniţial că ar avea o pasiune, din lipsa de timp pentru a o cultiva, totuşi iese la iveală dorinţa perpetuă de a se informa-atunci când are de jucat un nou personaj, când susţine conferinţe şi chiar când i se iau interviuri. De unde această dorinţă de informare? Din teama de a nu dezamăgi, din perfecţionism? Sau poate din dorinţa de a analiza, de a gândi, deşi în modul de exprimare al actriţei primează afectivul.

Muzica de orice fel este o altă pasiune a Maiei Morgenstern pe care a încercat să o formeze şi copiilor săi. Muzica, desigur ar fi putut să fie completată de o altă pasiune, dansul; îşi exprimă însă regretul că nu a reuşit să-i pătrundă regulile aşa cum şi-ar fi dorit. Succesul în carieră s-a construit pe dorinţa de a fi altfel, de a fi altcineva sub masca personajului, din cicatrici ai sufletului rănit în copilarie, din efortul depus atunci când se află în faţa unui proiect nou. Această dăruire pentru carieră a fost şi elementul pe care s-a construit şi relaţia profesională cu actorul Mel Gibson.

Personalitatea Maiei se dezvăluie şi se construieşte din fiecare filă a carţii, din frânturi, din “cioburi” de viaţă dusă ca o luptă continuă. O luptă fără teama de a îmbătrâni, de singurătate sau de a trăi experinţe noi pentru care se pregăteşte continuu.