”Cina blestemată”, de Ismail Kadare
Editura Humanitas Fiction, Colecţia ”Raftul Denisei”, Bucureşti, 2013
Traducere din albaneză de Marius Dobrescu
Am tot scris pe Filme-cărți.ro despre cărțile lui Ismail Kadare și m-am declarat fascinat de poveștile sale, de maniera sa de a descrie ororile comunismului din Albania, dar și aplecarea spre modern și spre istoria fantastică, nu de puține ori personajele sale fiind implicate în călătorii dincolo de spațiu și timp, aducând o aură misterioasă oricărui roman. Cel mai recent roman al său și, în același timp, cea mai recentă traducere din scriitorul albanez, ”Cina blestemată”, are toate aceste calități și poate reprezenta excelentă introducere în opera sa pentru necunoscători, imbinând cu talentul caracteristic istoria cu povestirea fantastică.
Suntem în același orășel Gjirokastra, locul de naștere al lui Kadare, unde istoria se întâlnește cu destinele oamenilor pentru a construi amintiri nepieritoare, din cele care se vor povesti și peste o sută de ani. În orașul acela din apropierea graniței cu Grecia, timpul curge ireversibil și pare că mereu, la concurență cu Tirana, capitala țării, ceva important se întâmplă. Suntem în al doilea război mondial, Italia capitulase, nemții sufereau primele înfrângeri, iar avioanele acestora aruncă mii de ”fluturași” deasupra orașului, cerând permisiunea să se retragă spre propriile teritorii, eliberând în același timp Albania de sub ocupația italiană:
”Oamenii nu știau ce să mai creadă, indecizie care nu-i împiedica să-și imagineze orice. După câte se părea, Albania era împărțită în două tabere, ceea ce la Gjirokastra nu conta. Se știe că erau momente când orașul acesta se credea mai deștept decât toată Albania la un loc. Iar cazul în speță era unul dintre acestea, câtă vreme, fiind primul mare oraș prin care aveau să treacă germanii, Gjirokastra urma să se confrunte nu peste multă vreme cu această problemă.”
În momentul în care armata germană pătrunde, după unele incidente (sunt luați ostatici câțiva localnici, cel mai important amănunt), în orășelul nostru, lucruri importante, misterioase se întâmplă, unul dintre ele constituind cheia romanului (și chiar titlul acestuia): unul dintre cei doi doctori ai localității, Gurameto cel mare (celălalt este Gurameto cel mic), dă o petrece în cinstea armatei germane, la care asistă o mare parte din ofițerii ajunși la fața locului. Locuitorii din Gjirokastra sunt uimiți de gestul acestuia, de muzica ce se aude din casa lui, deși nimic din ce se întâmplă înauntru nu ajunge la urechile lor. Un mister peste care ei nu vor trece niciodată, care va avea repercusiuni chiar în istoria recentă, dar care le aduce aminte chiar și de Cina cea de taină a lui Christos:
”Conform unui zvon de ultimă oră, doctorul Gurameto nu avea nicio logodnă în familie, iar petrecerea de la el nu era în niciun caz o sfidare la adresa nemților, ci, dimpotrivă, fusese organizată în cinstea lor. Cu alte cuvinte, îi invitase pe străini la cină, pentru a le transmite: dimineață v-au întâmpinat cu gloanțe la intrarea în oraș? Eu, dimpotrivă, vă primesc cu pâine și sare, cu vin și muzică!”
Mai târziu, întreaga poveste a cinei ”blestemate” ne este povestită: colonelul Fritz von Schwabe, comandantul nemților, rostește când ajunge în oraș următoarele cuvinte: ”Gjirokastra… aici am un prieten…” Cine era acesta? Doctorul Gurameto cel mare. Întâlnirea celor doi foști prieteni cei mai buni în timpul facultății este înduioșătoare și continuă emoționant la albanez acasă, printr-o cină ce rămâne, așa cum spuneam, în memoria tuturor. Fiecare cuvânt spus pare a avea o însemnătate, fiecare amintire din timpul studenției înțelesuri ascunse, aura de mister străbate întreaga întâlnire, dar adevăratele mesaje pot fi deslușite peste mulți ani. La finalul cinei, aparent, doar un lucru e important: ostaticii vor fi eliberați.
Curând, vin timpuri noi. Războiul se încheie, comuniștii ajung la putere în Albania și în Europa de Est, începe Războiul Rece, începe vânătoarea de vrăjitoare. Printre lucrurile pe care comuniștii consideră că merită să fie elucidate, se numără desigur celebra cină:
”Devenea tot mai evident că există lucruri ce trebuie amintite tot mai des, așa cum există altele care trebuie uitate, unele chiar definitiv. Unul dintre acestea era celebra cină cu nemții. Aproape nimeni nu mai pomenea despre ea, ca și când nici n-ar fi avut loc. Și, chiar când își amintea careva întâmplător de ea, ceilalți îl luau peste picior: tu chiar mai crezi povestea aia, că ofițerul german și doctorul au fost colegi de școală ș.a.m.d. Totuși, asta nu oprea zvonurile că undeva, sus de tot, istoria asta încă mai era întoarsă pe toate fețele.”
Doi anchetatori, Shaqo Mezini și Arian Ciu, veniți de curând de la Moscova, unde absolviseră celebra școală de poliție secretă ”Dzerjinski”, ajung în orășelul nostru pentru a căuta ițele poveștii, pentru a găsi un vinovat și pentru a ajunge astfel într-o poziție mai bună pentru promovare. Suntem în anul 1953 și, ciudat sau nu, Stalin se pregătește să viziteze chiar Gjirokastra. Prilej de o anchetă riguroasă, plină de tortură și cuvinte ticluite din partea celor doi, dornici de a fi, eventual, premiați de însuși Stalin (”Visul de a fi cel mai renumit anchetator din lagărul socialist nu fusese niciodată atât de aproape.”) În prim plan, chiar cei doi doctori Gurameto.
Din acest moment, misterul se adâncește: ceea ce la început ne putea părea doar o cină banală, între foști prieteni, devine o întâlnire între ființe vii și ființe moarte, între oameni care au existat și oameni ce par a nu fi existat niciodată, o amintire care merita a fi mereu pierdută, dar pe care comuniștii nu o uită ușor. Felul în care Kadare descrie metodele anchetatorilor este clar și lucid, o altă reprezentare sinceră a fenomenului comunist ce nu a atins doar Albania, ci îl regăsim și în memoriile celor care au suferit în acea perioadă în România comunistă.
”Cina blestemată” este o scriere tipică a lui Ismail Kadare, fiind în același timp o mărturie peste timp a ”binefacerilor” comunismului și o punere în valoare a istoriei albaneze din deceniile 4 și 5 ale secolului trecut, dar și o incursiune în misterul și fantezia care pot guverna uneori viața noastră. Ca de obicei, un roman construit cu grijă, atent la detalii și care pune întotdeauna întrebări nenumărate cititorului.
