„Imun. O călătorie în profunzimea sistemului care ne ține în viață”, de Philipp Dettmer
Editura Humanitas, Colecția Știință, București, 2023
Traducere din franceză de Alexandru Babeș
Ilustrații de Philip Laibacher
Dincolo de amănunte despre cancer, HIV, gripă, vaccinuri, coronavirus sau bolile imune, Philipp Dettmer face o incursiune spectaculoasă (sprijinită de ilustrații foarte potrivite) în cea ce privește sistemul imunitar, acel sistem vital, care ne ține în viață, dar atât de neglijat de către noi, atât atunci când trebuie să-l protejăm, cât și atunci când ar trebui să-i cunoaștem importanța, activitățile și complexitatea.
„Complexitatea este însă în mare parte ascunsă.
Iar asta e cu adevărat regretabil, pentru că nu există prea multe lucruri care să aibă un impact atât de crucial asupra calității vieții tale, cum are sistemul imunitar. Este pretutindeni și atotcuprinzător, protejându-te atât de mici neplăceri precum o răceală obișnuită, o zgârieturi sau o tăietură, cât și de primejdii letale precum cancerul, pneumonia sau infecții periculoase, asemenea COVID-19. Sistemul tău imunitar îți este la fel de indispensabil precum inima sau plămânii. De fapt, este unul dintre cele mai mari organe, fiind distribuit pe tot cuprinsul corpului, deși în general nu obișnuim să ne gândim la el în acești termeni.” (pag. 9)
Așadar, un sistem foarte complex, nebăgat în seamă, despre care trebuie să știm mai mult. Iată pe scurt ce am învățat eu, printre altele:
1. Știm cu toții discuțiile despre diete minune, despre un anumit regim alimentar sau altul, despre fasting sau vegetarianism. Philipp Dettmer ne spune că cel mai important este să fim echilibrați și asta face și sistemul imunitar, țelul său fiind menținerea homeostaziei, adică echilibrul dintre toate componentele și celulele corpului.
„Să fie pace, cu alte cuvinte. O ordine stabilă care face viața plăcută și ușoară. Acel lucru pe care îl numim sănătate.” (pag. 26)
2. Mare parte din reacțiile pe care organismul le are atunci când este atacat (fie de o bacterie, fie de un virus, fie de o invadare a teritoriului său de către un obiect străin, precum o țepușă de lemn) sunt produse de sistemul imunitar tocmai ca parte a acțiunii sale de apărare a organismului. Durerea, febra, umflătura, toate sunt parte a acestui răspuns, iar cea mai importantă pare a fi inflamația, care are ca rol să limiteze infecția la doar o regiune a corpului și s-o împiedice să se răspândească. Și noi, care ne gândeam că toate lucrurile astea sunt rele, când, de fapt, sunt benefice organismului!
3. Ca „beneficiar” al unei boli autoimune, sunt interesat de toate cauzele, efectele, manifestările și tratamentele acestor boli, așa că am dat o importanță deosebită celor spuse de autorul german în această privință. Deși cauzele sunt ușor diferite, iar la unele boli nu există o explicație sigură cu privire la acestea, în ansamblu, afecțiunile autoimune sunt cauzate chiar de sistemul imuntar, ale cărui celule consideră, din diverse motive, că propriile noastre țesuturi sunt inamice, consideră că sunt, de fapt, străine corpului.
4. Sunt cinci categorii mari de anticorpi la om, dar cel mai interesant lucru l-am aflat despre anticorpii IgG (supranumiți de autor „specialiștii”), care sunt singurii care pot trece din sângele mamei în cel al fătului, prin placentă. Acești anticorpi protejează nou-născuții împotriva infecțiilor virale, până când propriul sistem imunitar se activează pe cont propriu. De asemenea, acești anticorpi se transferă de la mamă la bebeluși prin intermediul laptelui matern.
5. O notă de subsol de la pag. 227 mi-a atras atenția asupra numelui din limba engleză a gripei, respectiv influenza. Explicația este că acest nume „provine dintr-o perioadă a Evului Mediu în care oamenii credeau că influența evenimentelor astronomice îți puteau afecta sănătatea, provocându-ți diferite boli.”
6. De ce îți pierzi pofta de mâncare atunci când ești bolnav? Ei bine, tot de la sistemul imunitar ți se trage, pentru că aceste îi transmite creierul informații despre bătălia care are loc între celulele inamice și celulele propriului corp și că este nevoie ca energia corpului să fie conservată. Or și digestia are nevoie de multă energie și creierului i se semnalizează că acest proces trebuie minimizat sau chiar oprit pe termen scurt.
7. Vaccinurile sunt bune, chiar esențiale! Bine, asta știam deja, dar când vin oameni care au scris cărți însemnate și care au studiat și înțeles fenomenul, mă bucur că aceștia îmi confirmă principiile și convingerile. La fel și Philipp Dettmer, care pune accentul pe faptul că bolile și vaccinurile fac același lucru – „creează celule de memorie prin declanșarea unei reacții imune” –, dar bolile fac acest lucru atacându-ți corpul, pe când vaccinurile nu.
8. La fel, convingerile mi-au fost confirmate atunci când autorul discută despre leacurile minune, despre vitaminele și suplimentele alimentare atât de prezente în reclamele de la televizor, în farmacii, promovate de anumiți „guru”, cu scopul de a ne întări sistemul imunitar, dar scopul ascuns fiind vădit financiar:
„În realitate, nimeni nu are idee care este numărul de celule necesar, de câtre tipuri ar trebui să fie acestea și de ce nivel de activitate celulară este nevoie ca sistemul tău imunitar să funcționeze optim. Oricine îți va spune că știe probabil încearcă să-ți vândă ceva.
Cel puțin pentru moment, nu există metode demonstrate științific de a-ți stimula în mod direct sistemul imunitar cu ajutorul vreunui produs ușor de procurat. Și chiar dacă ar exista, ar fi foarte periculos să le utilizezi fără supraveghere medicală.” (pag. 349)
Multe alte lucruri interesante veți găsi în „Imun”, o excelentă carte de popularizare a științei, din care avem atât de multe de învățat.
