„Colibri”, de Sandro Veronesi
Editura Litera, Colecția „Clasici contemporani Litera”, București, 2021
Traducere: Oana Boșca-Mălin și Cristina Gogianu
Mă gândesc adeseori la faptul că există pe această lume o sumă de oameni proscriși, oameni condamnați sau damnați, oameni în care tristețea se cuibărește aidoma unei flori de mucegai, intrând în fiecare por, câștigând teren și devenind un parazit sedentar. Probabil i-ați întâlnit. Sunt ființe cu lumina stinsă în spatele ochilor. Sunt păpuși care se mișcă de inerție, de parcă ar fi mânate de un păpușar invizibil. Au în spate drame greu de asumat, dureri nerostite și o groază de frustrări – o combinație care fie devine letală, fie îi convertește la un ateism feroce.
Marco Carrera este un astfel de om. Romanul „Colibri”, care ne spune povestea acestui oftalmolog din Italia, este o tragicomedie, un soi de spectacol dramatic în care se lichefiază cele mai diverse emoții, de la iubiri nerostite la acceptarea tacită a morții. Marco este un „colibri” sau cel puțin așa îl dezmierda mama. Stopat din creștere de niște forțe necunoscute ale destinului, acesta aproape toată viața bate pasul pe loc. își pierde pe rând tot mai multe ființe dragi, suferă dezamăgiri și se desparte dureros de prieteni fideli – toate pentru a-și găsi acel loc în lumea noastră dură. Marco Carrera se transformă din adolescentul ostracizat în adultul care se refugiază la periferia vieții, primind la greu loviturile sorții oarbe.
Romanul „Colibri” are foarte multă poezie în filele sale, o poezie care parcă nu mai încape în paginile cărții și se mută în ochii cititorului, transformând structura percepției noastre, aducându-ne în față o altfel de saga modernă, o povestire care însumează trei generații ale căror vieți se împletesc mefistofelic.
„Știi, așadar, că aceasta este descrierea iubirii noastre, ca eu să nu fiu niciodată unde ești tu, iar tu să nu fii niciodată unde sunt eu?”
Deși ajuns la maturitate, Marco nu poate să taie cordonul ombilical al primei sale iubiri, Luisa. Ceea ce crește și se consumă între ei, pornind de la un legământ de castitate, seamănă mult a nebunie curată. Doi adulți care preferă să nu se unească și să își savureze iubirea, ci preferă să se angajeze în relații toxice. Pentru asta, în calitatea mea de cititor, i-am urât, am empatizat cu ei și nu i-am înțeles.
Veronesi explorează în acest roman dimensiunea umană a suferinței, conferindu-i voce, demonstrând sensibilitate:
„Pentru mine a fost mult mai greu să mă ocup de lucrurile mamei decât de cele ale tatei, din nenumărate motive (…) mi se strângea inima văzându-i pe toți acei oameni, tot acel talent, toată acea lume roind în jurul ei fără ca niciodată, nici măcar într-un colțișor, să fi fost loc pentru tata.”
Personajele lui Veronesi sunt parcă desprinse dintr-o tragedie, fiecare fiind încătușat în propriile emoții refulate. Părinții se complac într-o căsnicie găurită de adulter, sora lui Marco este o ființă aproape demonică, obsedată din greu de sinucidere și moarte, iar fratele său îi devine rival pentru inima Luisei. Acest cerc concentric își înlănțuie mrejele, prinzându-i într-o capcană din care nu au cum să iasă fericiți.
După cum spuneam, Veronesi face o adevărată poezie, oferind publicului o narațiune curată, intempestivă pe alocuri, dar care se consumă cu lentoare. Este de-a dreptul uimitor să observi această lentă metamorfoză a tristeții. Fiecare dramă de care se ciocnește Marco îl scutură din balamale și îi amintește cât de efemeră este senzația de fericire dintre reprizele de box cu viața.
Sinceră să fiu, am avut momente când am vrut efectiv să las cartea. e al naibii de greu să citești un roman în care fiecare luptă pentru un loc sub soarele fericirii. Dar Veronesi este un narator desăvârșit. Romanul începe vertiginos, coboară într-o oază calmă (pe care greșit o interpretasem drept deviere de la tempoul creației) și se încheie într-un mare fel. Deși previzivil finalul, acesta nu a lezat așteptările mele, ci i-a dat cărții o greutate aparte.
Dacă încă nu l-ați citit pe Veronesi, se cuvine să o faceți cu prima ocazie. Veți descoperi un narator conștiincios, personaje cu care să empatizați sau să le antipatizați și câteva lecții de viață atemporale, toate mixate la un loc cu câteva porții de umor și de sensibilitate.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografie autor: The Times)
