„Agnes şi cheia viselor”, de Tuutikki Tolonen
Editura Paralela 45, Piteşti, 2022
Traducere din limba finlandeză de Sigrid Crasnean
Ilustraţii de Kati Vuorento
Ori de câte ori pătrundem în universul marilor și adevăratelor istorii ale lumii, aflăm că toate s-au întâmplat odată. Viața fiecăruia dintre noi se scrie, la rândul ei, sub semnul acestei formule magice menite să ne poarte într-o lume plină de vrajă, ale cărei hotare sunt nesfârșite și spre care fugim adesea, dintr-o nestăvilită dorință de a gusta măcar o picătură din acea poveste pe care ne-o imaginăm ca pe un elixir dătător de bucurie, ca pe un izvor al înțelepciunii.
Fie mai mici, fie mai mari, cu toţii tresărim, chiar şi pentru puţină vreme, în faţa unor aventuri care ne îndeamnă, parcă, să plutim cu mintea spre tărâmuri magice, unde totul vrea să fie posibil, unde zgomotele asurzitoare ale lumii în care trăim tind să îşi estompeze forţele pentru a face loc liniştii şi seninătăţii. Iar pe măsură ce timpul ne preschimbă în călători cu acte în regulă, zborul adesea haotic prin lume pare să frâneze, lin sau brusc, în faţa şoaptelor mereu tainice ale sufletului rămas acelaşi copil iubitor de jocuri şi poveşti pline de inocenţă şi de înţelepciune, care ne încântă auzul, iar mai târziu ne luminează privirile.
Deloc întâmplător, într-o vreme umbrită adesea de ipoteze şi prejudecăţi, mai mult sau mai puţin exagerate, privind soarta lumii şi implicit viitorul copiilor, literatura dedicată lor continuă să fie pusă la loc de mare cinste, nu doar pentru că personalitatea omului de mâine este intuită prin apelul la cărţile pe care micuţul de astăzi le citeşte, ci mai ales pentru că aceleaşi cărţi, cu sau fără poze, ascund în ele nenumărate basme şi fapte ale trecutului, transformate în nebănuite lecţii de viaţă.
Dintre acestea, romanul Agnes şi cheia viselor se desprinde nu numai ca o aventură asemănătoare acelor romane poliţiste care te invită, parcă, să le citeşti pe nerăsuflate până la ultima pagină, ci şi ca o piesă importantă din puzzle-ul legendelor nordice care au sfidat barierele timpului şi spaţiului, fascinându-ne cu magia lor. Primele capitole par a fi banale, înfăţişându-ne-o pe Agnes, o fetiţă care, din dorinţa de a cunoaşte cât mai bine oraşul în care se mutase de foarte puţină vreme, hotărăşte să se plimbe în fiecare zi pe câte un traseu diferit. Aşa se face că, într-o dimineaţă ca oricare alta, paşii o poartă pe aleile cimitirului, un loc străvechi şi straniu, cu poteci înguste şi nisipoase, străjuite de arţari noduroşi şi stejari stufoşi care se înălţau spre cer şi ale căror frunze aruncau umbre misterioase pe pământ. În timp ce se concentra să citească diversele date înscrise pe pietrele funerare, privirea i se opreşte pe una extrem de ciudată, cu atât mai mult cu cât cea căreia îi era destinată nu trăise decât o singură şi, ca o ironie a soartei, purta un nume extrem de asemănător cu cel al fetiţei aflată acum în cimitir.
Din acest moment, Agnes devine protagonista unui şir de evenimente neobişnuite, care, treptat, o transformă într-un iscusit detectiv menit să elucideze misterele propriei familii. Plutind neîncetat pe aripile unor vise care, la ivirea zorilor nu se spulberă ci se regăsesc în realitate, fetiţa cutreieră în lung şi în lat străzile oraşului, în vreme ce privirea ei ageră scrutează cu atenţie paginile ziarelor îngălbenite de trecerea timpului şi fiecare obiect sau clădire care ar putea face lumină în tot acest noian de întrebări care îi traversează, obsedant, mintea.
Nu intenţinez să relatez foarte multe despre aventura lui Agnes în această lume plină de mister, dar ceea ce se desprinde cu certitudine din toată această călătorie se dezvăluie, în acelaşi timp, ca o importantă lecţie pentru noi toţi, adesea aflaţi în rolul de exploratori ai necunoscutelor trectului. Şi astfel, deşi ajunşi la o vârstă la care nu mai avem, poate, prea multă nevoie de vise cu ochii deschişi, nu trebuie decât să ne îngăduim măcar câteva clipe de plutire nestingherită printre jocurile inocente şi vesele ale copilăriei.
Nu mică ne va fi poate, mirarea, atunci când vom descoperi că moralele lor se aseamănă foarte mult cu diversele strategii de viaţă pe care cei mai mulţi ni le plăsmuim în minte sau, nu de puţine ori, le lansăm în colţul de lume în care ne-a fost dat să trăim. Din acest punct de vedere, nu trebuie poate, să trecerem prea repede peste finalul romanului, al acestei poveşti adăugate tuturor celorlalte scrise odată şi pentru totdeauna. Fară îndoială, ne vom imagina, măcar pentru o clipă, că ne-am transformat într-o mică Agnes, acea fetiţă care, la momentul rânduit, a înţeles că lucrurile nu se petrec întâmplător, că totul în viaţă este construit lent şi intenţionat, că până şi evenimentele rele au un sens şi se îndreaptă spre ceva bun dacă ai răbdare să aştepţi.
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.ahlbackagency.com/, https://www.facebook.com/FinnishEmbassyBucharest/)
