Căpitanul RO (vol. 1) – Război în inima Europei?
Editura Adenium, Iași, 2015
Scenariu: Adrian Cioroianu, Benzi desenate: Puiu Manu
Lettering: Octav Undureanu, cuvânt-înainte de Dodo Niță
Încă de la primele imagini din copertele interioare, ne sunt prezentate personajele acestei cărți. Printre ei, protagonistul care dă și numele cărții: ”Tânărul Mihai, student și mai apoi asistent la facultatea de istorie, s-a încărcat pe Sfinxul din Bucegi cu o magică energie, care l-a făcut puternic și iute și i-a dat darul zborului, devenind astfel Căpitanul Ro!” Nu vi se pare cam protoconist sau aduce cu pseudo-studiile lui Napoleon Săvescu? Ei bine, hai să citim toată cartea și să spunem cum ni se pare la final…
Acțiunea cărții pare a pleca de la o poveste de dragoste, de vreme ce Mihai încearcă să o impresioneze pe Dana și pleacă pe cărări nebătătorite de munte, dar, din neatenție, ajunge chiar în renumitul Kogaionon, undeva lângă Sfinxul din Bucegi. Acolo se transformă în renumitul Căpitan Ro și pleacă în aventurile sale: dispariția fluviului Dunărea din Ungaria, apariția sa într-o peșteră magnifică din Slovenia, aventuri în Israel, Italia sau Egipt, colaborări cu personaje pseudo-istorice din toată Europa. Cu toate acestea, baza cărții este total românească, de vreme ce întâlnim personaje precum profesorul Decenew (mentorul și principalul colaborator al căpitanului), vulturița Vyla (simbol al Romei imperiale) și ursul Morn (simbol al Daciei, mă mir că nu e vorba de un lup), Ana Manola (cea din Meșterul Manole) sau Cavalerul Trac. Dar și ceva remarci șovine, de parcă autorii au vrut să facă o mini-istorie a României post-decembriste, dar și a Europei (și a disensiunilor din cadrul Uniunii Europene).
Mi-a plăcut și faptul că Dodo Niță, în cuvântul înainte, recunoaște că toată această carte este doar o istorie contrafactuală, pentru că adevărații istorici nu se teme de o astfel de categorisire, atunci când este vorba de operă literar-artistică. Altfel, nu am avea parte nici de Kadare, nici de Yourcenar, nici de Coetzee. Plus că sunt oferite suficiente informații de cultură generală, atractive atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Baza istorică și folclorică profund românească mi-a adus aminte de romanul ”Regele lupilor”, de George Cornilă, al cărui prim volum l-am citit acum câțiva ani. Problema este că viziunea lui Adrian Cioroianu este poate voit protocronistă, în care sunt preamărite virtuțile eroului român, care nu are niciun defect, căruia toate femeile îi stau în brațe, iar țara noastră stă în centrul organizării Europei. Altfel, este un BD agreabil, care s-ar putea să placă copiilor și care poate fi citit cu plăcere, ca orice ficțiune, și de către adulți.
