”Hype”, de Hose Pablo
Editura Paralela 45, Colecția Avanpost. Poezie, Pitești, 2019
”Being excited este cel mai frumos lucru”
Victor Neaga (Hose Pablo) vine din spațiul moldovean, cu angoasele și spaimele aferente nu numai acestui spațiu, ci și cu dificultățile unui dezrădăcinat, ale unui om pierdut într-o lume în care simte că nu este loc pentru toți. Dincolo de orice morală, poezia sa nu se supune niciunei judecăți. Trebuie citită și filtrată personal, fără a da curs imboldurilor de încartiruire care cu siguranță răzbat din câteva versuri.
Volumul este structurat pe cinci ”niveluri”: Zero, Titan, Galeak, Faima mea și Un loc safe inexistent. Cel mai mult mi-au plăcut primele două. Oricât ar părea lumea de departe, poetul cu siguranță tinde să se apropie de ea, altfel nu ar scrie, altfel versurile sale ar rămâne cufundate în bezna propriei lumi, fără posibilitatea de a se face vreodată auzite. Deși rezonanța cu toate poeziile este greu de găsit, există pasaje care lasă să transpară un poet pe care l-aș putea îndrăgi. Cum nu am dorința însă de a schimba nimic, am să iau ce îmi place, lăsând și altora posibilitatea de a alege.
”în mintea mea s-au aglomerat zgârieturi
foto decupate din secvnețe horror
am căzut la pământ ceașca pictată cu flori a căzut
alături – ciob – ciob – out.mi-am revenit iar internetul era întrerupt
el se zvârcolea în mintea mea iar tristețile
mă purtau în brațe de colo-n-colo / prin cameră” (Zero, pg. 11)
Am crezut întotdeauna că poezia, pentru a fi citită și înțeleasă, are nevoie de o anumită stare din partea cititorului, însă recent am descoperit că se poate și invers. Starea să fie indusă de poezie. Deși rămân fidelă primei situații, în cazul Hype am început cu citirea textului și m-am lăsat purtată de el. E drept că nu a funcționat întotdeauna, au existat pasaje pe care am preferat să le las pentru mai târziu sau pe care le-am sărit pentru că am considerat că limbajul este prea brutal, nepotrivit stării pe care vrea să o descrie. Aceasta este însă una dintre trăsăturile poeziei lui Hose Pablo, descrie o serie de stări, fără se strădui să le inducă în cititor, și pe care am apreciat-o, pentru că o grijă exagerată pentru limbajul și dorința de a plăcea duce în general la texte insipide.
”de după geam se izbea sângele fierbinte
dorind parcă să răzbată la noi
după geam omenirea
își trăia propria apocalipsă promisă
–––––––––
te-am întrebat totuși dacă și-am pus suficient zahăr
și dacă ai vrea să ieșim la o plimbare – după.” (Titan, d, pg. 33)
În Hype se simte dorința de a transmite imparțial anumite mesaje, fără artificii inutile. Ce facem cu faptul că nu ne regăsim în nimic, cum scăpăm de starea de angoasă, cum ne regăsim mobilurile, scum scăpăm de amenințările care vin întâi din interior și apoi din afara noastră? Iubirea, frica de incertitudine, obsesiile, dependențele, ironizarea limbajului. Iată câteva dintre temele din Hype, care reflectă problemele unei generații agățate de un trecut pe care poate că nu l-a avut, dar a reușit să și-l facă. Între generația cu cheia la gât și generația pokemon există o bucată care numește Hype.
”de când s-a vărsat prima picătură de hype în sângele meu
nu am mai pus pariuri și nu am mai băut bere
de când m-am gândit la hype
am turnat în mine putere
am văzut biserica ninsă ca o regină
am dezamorsat o bombă tăind din fire cu dinții
de când a prins rădăcini hype-ul în carnea mea
am știut în sfîrșit să deosebesc viul de mort
hype-ul de anti-hype.” (Un loc safe inexistent, Hype, pg. 72)
În loc de final:
”Hype în formă pură: Mamleev, Bukowski, Sorokin, Capote, Lynch sau frații Cohen.” (Hose Pablo)
