Carti de istorie

Viața și moartea unui artist: „Luchian – Ochii, sufletul, mâna”, de Veronica D. Niculescu

„Luchian – Ochii, sufletul, mâna”, de Veronica D. Niculescu Editura Polirom, Colecția „Biografii romanțate” (coordonator: Adrian Botez), Iași, 2020 Editura Polirom s-a aventurat într-o zonă în care puțini au curajul să o facă – aceea a cărților biografice cu accente mai slab sau mai puternic atinse de ficțiune. Și a făcut acest lucru în mod oficial, deschizând o nouă colecție, sub titlul de „Biografii romanțate”, coordonată de Adrian Botez. Deși sunt voci critice care s-au trezit vorbind împotriva titlurilor cuprinse în această colecție, consider că inițiativa este una fericită și permite publicului larg să se familiarizeze și să cunoască mai îndeaproape viețile unor mari creatori, artiști, gânditori români. Dar mai face și altceva, în același timp – permite unor importanți scriitori români contemporani să-și manifeste talentul și în această zonă foarte delicată și riscantă, aceea a marilor biografii. Nu este ușor deloc să poți să prezinți publicului cititor român (care este, de altfel, unul foarte pretențios)  viețile unor personalități, astfel încât să nu deranjezi pe nimeni și nici să nu insulți memoria celui despre care scrii. Și cu toate acestea, mari literați din istorie au reușit cu brio acest lucru – să amintesc aici doar despre Stefan Zweig sau Romain Rolland?! (mai mult…)

In varietate concordia: Epoca Zidurilor, de Tim Marshall

”Epoca Zidurilor”, de Tim Marshall Editura Litera, Colecția Kronika, București, 2020 Traducere: Petru Iamandi Fiecare poveste are două laturi, la fel și fiecare zid. Suntem într-o nouă eră a tribalismului și baricadele cresc. Separarea influențează politica la toate nivelurile, protagoniștii au puncte de vedere diferite și este vital să înțelegem corect ce anume ne-a despărțit de-a lungul timpului și ce ne desparte în continuare pentru a avea o imagine care să reflecte realitatea lumii în care trăim. Tim Marshall, fost editor diplomatic și corespondent străin pentru Sky News, după o experiență de treizeci de ani în raportarea și prezentarea de știri părăsește jurnalismul de știri pentru a se concentra asupra scrisului. (mai mult…)

Europenizarea României și românizarea Europei: ”Românii și Europa”, de Lucian Boia

”Românii și Europa. O istorie surprinzătoare”, de Lucian Boia Editura Humanitas, Serie de autor Lucian Boia, București, 2020 Seria de autor a lui Lucian Boia de la Editura Humanitas continuă cu apariția cea mai recentă, prima din anul 2020, a eseului 'Românii și Europa - O istorie surprinzătoare'. Cel mai puțin surprinzător este subtitlul, căci ultimul lucru pe care l-am aștepta de la o carte semnată de istoricul cel mai prolific al perioadei este să meargă pe cărări bătute, mai ales atunci când abordează o temă care a avut parte de destule eseuri culturale, dar de puține analize făcute cu uneltele istoricului de profesie. 'Românii și Europa' este o carte poate prea succintă, după cum voi argumenta în cele ce urmează, dar una care oferă o perspectivă istorică unei dezbateri dintre cele mai importante ale actualității românești. (mai mult…)

Mâncare bună și mâncare inutilă: ”Istoriile alimentației”, de Jacques Attali

”Istoriile alimentației. Ce va să zică a mânca?”, de Jacques Attali Editura Polirom, Colecția Plural M, Iași, 2020 Traducere din limba franceză de Dan Petrescu Motto: ”Hrana este inseparabilă de nașterea limbajului. Este un subiect de conversație, în același timp în care mama e un prilej de a conversa. A vorbi când împarți cu alții mâncarea este și un semn de pace. Invers, refuzul de a împărți cu altcineva un aliment e socotit în aceste societăți drept o marcă de ostilitate sau semnul unei tentative de otrăvire.” (pag. 30) Jacques Attali își împarte indirect ”Istoriile alimentației” în două părți mari, distincte, total diferite ca subiect și ca abordare. Dacă ar fi fost să aleg, aș fi citit doar prima parte, mult mai apropiată de ceea ce înțelegem acum a fi o carte de popularizare a științei. Astfel, prima jumătate a volumului este foarte interesantă, foarte bine documentată, în care prin capitole scurte și pasaje bine țintite autorul face o istorie pe înțelesul tuturor a alimentației omenirii, din cele mai vechi timpuri și până în prezentul consumerist și distrugător de sănătate. Hrana a fost mereu indispensabilă omului, ar fi culmea să contrazicem asta. Odată cu apariția limbajului și cu sedentarizarea populațiilor, au apărut diferențieri importante atât în privința hranei (care devine mult mai agricolă decât în trecut, și mult mai locală – omul mănâncă ce îi oferă pământul din jur), cât și în privința obiceiurilor specifice. Fiecare popor, fiecare stat are tradiții proprii în privința mâncării și a felului de a sta la masă, care devine un ritual zilnic și prilej de discuții și de hotărâri importante privind viitorul comunității. Jacques Attali face o treabă excelentă în această parte a cărții: informațiile sale sunt documentate (zeci de pagini de bibliografie la final); ne prezintă o istorie a alimentației destul de exactă din punct de vedere istoric și cronologic; nu ezită să dea verdicte și să lege lucrurile și să le așeze în context; reușește să atragă cititorul prin informații inedite și prin mult umor (istoria furculiței este fascinantă și amuzantă, la fel cum putem privi acum felul de a mânca – și a categorisi mesenii – al grecilor și romanilor): ”Napoleon detestă să-și piardă timpul la masă; nu rezistă mai mult de cincisprezece minute. Pentru el, timpul acordat alimentației este o formă de ”corupere a puterii”. Nu-i plac decât mâncărurile simple: supele, puii sub diferite forme, cartofii, lintea, pastele cu brânză. Bea aproape numai Chamberin, îndoit cu apă.” Abia cu secolul al XX-lea, pe care autorul îl consideră ”cel mai nociv secol al alimentației umane”, tonul cărții se schimbă treptat și devine mai serios, mai puțin istoric și mai alarmist. Aici statisticile au prioritate, pentru că este zona istorică cea mai cercetată, cea mai bine documentată în toate direcțiile. Sunt trase mai multe semnale de alarmă asupra acestui prezent consumerist, în care industria agroalimentară (și nu numai) distruge mâncarea sănătoasă, mâncarea tradițională și întregul accept este pus treptat pe fast-food. Există și aici statistici inedite sau amuzante (precum cea privind cei…

“Dispariția lui Josef Mengele”, de Olivier Guez. Cain modern rătăcind în America de Sud

“Dispariția lui Josef Mengele", de Olivier Guez Editura Meteor Press, București, 2019 Traducere din limba franceză de Daniel Voicea “...nu-i pierdut decât cel care se abandonează singur...” Îngerul morții. Cu toții suntem familiarizați cu imaginea înfricoșătoare a doctorului nazist Josef Mengele care a realizat cu asprime și  fără milă numeroase  experimente în lagărul de concentrare de la Auschwitz, în timpul celui  de-al Doilea Război Mondial. Cruzimea, zelul maniac și cinismul său sunt susținute prin actele sale condamnabile, crimele ce au distrus zeci de mii de vieți nevinovate în spiritul catehismului nazist, al teoriei rase pure ariene  fiind analizate în cadrul unor studii exhaustive. Astfel, romanul istoric “Dispariția lui Josef Mengele", de Olivier Guez se evidențiază prin armonia dintre caracterul livresc și timbrul autentic al autorului, care zugrăvește nu doar destinul lui J. Mengele, ci a tuturor naziștilor ce emigrează în America de Sud, regiune ce a devenit un spațiu protector pentru criminalii de război din Germania. (mai mult…)

Cum a distrus creștinismul lumea clasică: ”Epoca întunecării”, de Catherine Nixey

”Epoca întunecării. Cum a distrus creștinismul lumea clasică”, de Catherine Nixey Editura Humanitas, Colecția Istorie, București, 2019 Traducerea din engleză de Dionisie Constantin Pîrvuloiu Motto: ”Scurtele și sporadicele persecuții ale creștinilor pălesc în comparație cu ceea ce creștinii le-au făcut altora, fără să-i mai amintim și pe eretici.” (pag. 125) Multe dintre distrugerile care s-au întâmplat în decursul istoriei omenirii au avut religia în prim-plan, fie că vorbim despre războaiele pornite din motive religioase, fie de distrugeri de vieți omenești sau de cele materiale. Nu întotdeauna, desigur, creștinismul a dus la acestea, chiar dacă mereu ne aducem aminte de Inchiziție, nu întotdeauna o religie monoteistă a pornit insurecțiile (deși ne sunt proaspete distrugerile provocate de talibani sau de Statul Islamic). Acestea sunt realități și nu ar trebuie negate nici de creștini, nici de reprezentanții altor religii, așa că nu este de mirare că apar și cărți de cercetare istorică, precum cea scrisă de Catherine Nixey, ce au ca principal subiect distrugerile provocate de creștinism, de data aceasta asupra lumii clasice. Știm despre persecuțiile din primele secole, pe când creștinii erau prigoniți în întreg Imperiul Roman, dar acest volum este despre altceva și își asumă acest lucru, nemenajând pe nimeni și nedorind să ofere și cealaltă perspectivă. Așadar, simple fapte, majoritatea indiscutabile (dar și acest lucru poate fi combătut, desigur), volumul încercând să facă o istorie a acelor veacuri de după recunoașterea oficială a creștinismului, în care ”mai înainte de a fi conservat, Biserica a distrus”: ”Într-un avânt al nimicirii nemaivăzut până atunci – fapt care i-a impresionat pe mult necreștini ce i-au fost martori –, Biserica Creștină a demolat, a vandalizat și a distrus complet o uluitoare cantitate de lucrări artistice. Statuile vechi au fost dărâmate de pe socluri, desfigurate, pângărite și sfărâmate bucată cu bucată. Templele au fost nimicite până la temelii și incendiate. Un templu, pretutindeni cunoscut drept cel mai măreț din întreg imperiul, a fost făcut una cu pământul. Multe dintre sculpturile Partenonului au fost atacate, chipurile le-au fost mutilate, membrele tăiate, iar zeii decapitați. Unele dintre cele mai rafinate statui au fost făcute fărâme, iar din resturile acestora s-au clădit biserici. Cărțile, care erau păstrate adeseori în temple, au suferit cel mai mult. Rămășițele celei mai mari biblioteci din lumea antică, o bibliotecă ce avea odinioară peste 700.000 de volume, au fost nimicite în acest fel de creștini. A durat mai mult de un mileniu ca o altă bibliotecă să ajungă la același număr de volume. Operele scrise de filozofii cenzurați au fost interzise, iar văpăile rugurilor au împânzit imperiul, mistuind cărțile scoase în afara legii.” (pag. 20) Așadar, pas cu pas, Catherine Nixey ne oferă o imagine bine documentată a câtorva dintre fărădelegile cu care a venit creștinismul în primele veacuri și care, de cele mai multe ori, sunt trecute cu vederea sau minimizate: statui mutilate (începând cu frizele celebrului Parthenon, unde majoritatea zeilor au fost decapitați; busturile zeițelor, precum cel al Afroditei din Atena, au fost ”botezate” cu cruci adânci incizate în frunte); interzicerea…

Luptătorul 88: Singur în Damasc, de Samuel Segev

„Singur în Damasc. Viața și moartea spionului israelian Eli Cohen”, de Samuel Segev Editura Corint, Colecția Corint Istorie, București, 2019 Traducere: Claudia Ursuțiu Viața lui Eli Cohen, spion israelian infiltrat în Siria în anii 1960 demonstrează că un spion nu este un robot, ci luptă pentru țara lui pe mai multe fronturi și poate avea familii la fel ca oricare dintre noi. Recrutarea și operațiunile lui Eli Cohen reușesc să facă lumină asupra procesului decizional cu privire la problemele de securitate, dar și asupra raporturilor dintre  forțele de apărare ale guvernului Mossad (Israel). Volumul lui Samuel Segev discută și despre politica internă siriană, între anii 1958-1965. Scriitorul, el însuși fost ofițer de securitate, oferă informații rare și greu de găsit despre Siria care sunt utile și azi. (mai mult…)

Un asasinat cu autor necunoscut: ”Omul care s-a jucat cu focul”, de Jan Stocklassa

”Omul care s-a jucat cu focul. Pe urma asasinilor lui Olof Palme: Arhiva secretă a lui Stieg Larsson”, de Jan Stocklassa Editura Paralela 45, Pitești, 2020 Traducere din limba suedeză de Elena-Maria Morogan ”Există o anumită ironie în faptul că tocmai Suedia a fost lovită de un asasinat politic nerezolvat. Într-o țară în care totul poate fi măsurat și explicat, asasinarea lui Palme rămâne o rană deschisă, în legătură cu care niciun adevăr nu pare să reziste, dacă-l privești mai atent. Dar acest lucru se va schimba.” (pag. 15) După cum știu cei care urmăresc știrile zilnice, cu puțin timp în urmă, autoritățile suedeze au închis celebrul dosar al asasinării prim-ministrului Olof Palme, au indicat un vinovat care s-a sinucis acum câțiva ani și au scăpat pentru totdeauna, deși probele au fost surprinzător de puține și de slabe, de sintagma ”asasinat nerezolvat”. Așadar, după mai mult de 34 de ani, de la acea seară neobișnuită din 28 februarie 1986, procurorii au declarat oficial că vinovat este Stig Engstrom, cunoscut ca „Skandia Man”. Acest lucru nu a fost cunoscut, la data scrierii cărții, de Jan Stocklassa și cu atât mai puțin de Stieg Larsson. (mai mult…)

O viață de eșecuri travestite în victorii, biografia unui om al vechiului regim: Amiralul Horthy

”Amiralul Horthy, regentul Ungariei”, de Catherine Horel Editura Humanitas, Colecția Istorie, București, 2019 Traducere din limba franceză de Lia Decei Catherine Horel este director de cercetare la CNRS și specialistă în istorie central-europeană modernă. Membră în numeroase organizații internaționale, predă la Universitatea Paris 1 Pantheon-Sorbonne, iar domeniile sale de cercetare explorează structurile socio-politice ale Imperiului Habsburgic, istoria urbană și istoria evreilor. Această prezentare destul de aridă, furnizată pe o pagină a Universității Central-Europene, nu îmi spune mare lucru și nu mă apropie de o autoare pe care am ratat la mustață să o cunosc anul trecut, când a vizitat România și a lansat „Amiralul Horthy” la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. (Dacă tot veni vorba, librăria a reînceput lansările de carte chiar și în pandemie, transmițându-le online, pe pagina de Facebook a editurii.) În schimb, dacă sunteți cunoscători ai limbii franceze – sau chiar dacă nu sunteți, știm cu toții că sună bine – puteți asculta o emisiune difuzată de Tilos Radio FM, un post maghiar, și preluată pe YouTube aici. (mai mult…)

Legendele Olimpului, cu umor: ”Mythos”, de Stephen Fry

”Mythos. Miturile Greciei repovestite”, de Stephen Fry Editura Trei, București, 2019 Traducere din engleză de Luminița Gavrilă Motto: ”Zeii de orice fel sunt creați după chipul și asemănarea noastră și nu invers.” (pag. 474) Pe vremea când eu eram copil, unul dintre volumele care făcea vâlvă (în sensul că era printre cele mai citite) era ”Legendele Olimpului”. Nu știu câți dintre copiii de azi mai citesc această carte, nu am văzut o ediție ”modernă”, dar dacă ar trebui să fac o recomandare potrivită, aceasta ar fi ”Mythos”, cu subtitlul inspirat ”Miturile Greciei repovestite”. (mai mult…)