Cartea fundamentală a filosofiei moderne: Michel de Montaigne – „Eseuri. Cartea Întâi”

„Eseuri. Cartea Întâi”, de Michel de Montaigne
Editura Humanitas, București, 2020
Traducere: Vlad Russo

După luni întregi de citit și recitit pagini, de notat și studiat, cu o întârziere mare, dar pe care nu încerc să mi-o scuz (căci a fost făcută tocmai din dorința de a pătrunde cu adevărat această capodoperă a literaturii universale), iată-mă în sfârșit capabil să scriu o recenzie cât de cât informată despre poate cea mai importantă (sau chiar singura) carte ce stă la baza filosofiei și ideologiei europene moderne și contemporane – Eseurile lui Michel de Montaigne. În primul și în primul rând, trebuie să aplaud demersul editurii Humanitas de a public aceste volume fundamentale ale literaturii de specialitate, printre care se numără și capodopera de față. Vorbim de traduceri noi, aliniate la limbajul actual și aduse mai aproape de sufletul publicului cititor de către iscusiții traducători aleși de editură să tălmăcească aceste scrieri ce odinioară puteau părea de neatins pentru necunoscători. Iată că și Vlad Russo reușește această ingrată escaladare a limbii franceze vechi utilizată de Montaigne și ne dă, prin volumul publicat de Humanitas anul trecut, o privire amplă asupra primei părți a acestui crucial text ce tratează cu atâta bun-simț elementar și pătrundere spiritul uman de atunci și de acum. Căci aceștia sunt principalii termeni prin care aș îndrăzni să caracterizez uriașa operă a lui Montaigne.

De altfel, nu doar eu am numit astfel Eseurile sale. Chiar celebrul Michel Onfray, în complexa sa prefață la acest volum, face același tip de observații subliniind importanța și influența indiscutabile pe care scrierea lui Montaigne a avut-o asupra dezvoltării unui sistem de gândire și filosofie european ulterior. Desigur că nu trebuie demontat niciunul dintre filosofii contemporani cu cel francez și, evident, nici dintre cei ce i-au urmat. Însă cred că se poate afirma cu încredere faptul că capodopera de față pune în discuție aspectele pur umane într-un mod în care nu mai fusese deloc făcut până în acel moment și care a remodelat felul de a gândi al celor ce au venit după acest distins nobil aquitan. Tot de netrecut cu vederea este și faptul că Montaigne este cunoscut drept creatorul eseului ca specie literară și filosofică. Așadar, ne aflăm în fața unei uriași moșteniri formată din cuvinte și idei ce ne-a fost transmisă din secolul al XVI-lea și până astăzi și pe care, dacă ne considerăm adevărați oameni ai prezentului și intelectuali, nu avem voie să o ignorăm. Și, adevărat vă spun vouă, dragi cititori, ați pierde enorm dacă nu ați deține acest volum în biblioteca voastră, căci pe lângă enorma fântână nesecată de înțelepciune, aveți parte și de o lecție de traducere din franceză, așa cum ne-a obișnuit deja maestrul Vlad Russo.

Călătoria în lumea filosofiei renascentiste franceze începe cu o amplă prefață construită ingenios de un alt mare gânditor al modernității – Michel Onfray (poate nu întâmplător are același prenume cu Motaigne). Aici avem parte de o disecare foarte profesionistă și, în același timp, foarte ușor de urmărit și înțeles chiar și pentru necunoscători, a ceea ce urmează să parcurgem. Ceea ce face Onfray este doar să puncteze principalele aspecte pe care filosoful francez le-a acoperit în prima parte a Eseurilor sale, fără să ne introducă în vreo lume alambicată tipic unei filosofii seci și de nepătruns. De altfel, acesta este și lucrul pentru care opera lui Michel de Motaigne a fost și este atât de apreciată și importantă – claritatea mesajelor filosofice pe care le așterne pe hârtie, acel bun-simț natural pe care l-am menționat mai devreme, lipsa unui limbaj „de lemn” și prea sofisticat care ar putea transforma lectura Eseurilor într-un chin nesfârșit. Sigură că o asemenea capodoperă nu se poate citit rapid, de la un capăt la altul fără pauză. Este genul de carte pe care o începi, o lași, o reiei, te întorci la capitole trecute, apoi mergi mai departe.

Vorbim despre o lucrare ce niciodată nu este secătuită de înțeles și profunzime și care poate oferi de fiecare dată când o recitești un ghid sufletesc și al ideilor cum rar găsești în istoria filosofiei. Mai mult, aș spune că opera lui Montaigne poate sta lejer alături de Biblie, și nu pentru că ar avea vreo legătură cu religia (dimpotrivă!), dar pentru că poate deveni un fel de manual asupra comportamentului uman general și personal, o hartă a spiritului, dar și a rațiunii. Se dovedește cu fiecare capitol pe care îl parcurgi că te afli în fața unui volum fundamental al gândirii și ideologiei europene moderne și contemporane, fără de care poate că societatea noastră ar fi arătat puțin altfel. Sigur că o carte nu definește neapărat cursul istoriei și fața epocilor din punct de vedere politic, social, economic, dar…totuși cine știe?! Mă gândesc aici la capitole din Eseuri precum Despre minciună, Despre canibali, Despre frică ori A filosofa înseamnă să învățăm să murim (acest din urmă titlu neaparținându-i lui Montaigne, ci fiind un citat pe care autorul îl preia de la Cicero). Fiecare dintre aceste bucăți prezintă câte o altă parte atât a propriilor idei ale gânditorului despre aspecte precum viața, moartea, ordinea socială, fricile fiecăruia dintre noi. Astfel, descoperim (doar din câteva zeci de pagini) ce univers fascinant îl reprezintă acesta așternut pe hârtie de mintea genială a lui Montaigne și care nu este altceva decât reflectarea prin cuvinte a propriilor noastre lumi interioare, atât de vaste și complexe.

În plus, așa cum remarcă și Onfray în prefață, predecesorul său umanist nu face altceva decât să preia exemple palpabile, din realitatea sa imediată, să le privească, să le analizeze fără a le diseca exagerat de mult și să tragă concluzii importante legate de filosofie și chiar psihologie. Aș îndrăzni chiar să spun că în Eseurile montaignene avem primul exemplu (primitiv, ce-i drept) de auto-psihanaliză teoretică, ținând cont de afirmațiile mai mult decât pertinente pe care autorul le face privind retrospectiv propriile experiențe mai mult sau mai puțin dramatice prin care a trecut (de subliniat doar episodul căderii de pe cal și tot ceea ce i-a urmat, din care Montaigne trage concluzii cât se poate de interesante și importante asupra morții și a ce se petrece cu sufletul în aceste condiții).

Iată, deci câtă bogăție culturală, intelectuală, spirituală ne oferă acest prim volum, această Primă carte a Eseurilor lui Michel de Montaigne. Mai ales în această perioadă tulbure din toate punctele de vedere, cred că este momentul să ne întoarcem atenția și către marile realizări literare, filosofice, artistice din trecut, căci vom găsi cu siguranță multe răspunsuri la întrebările pe care cred că ni le punem cu toții zi de zi. Fie că e vorba de Socrate, Cicero, Epicur, Platon, Marcus Aurelius sau Montaigne, avem acum acces prin noi traduceri de excepție și ediții îngrijite exemplar de editura Humanitas, acest izvor nesecat de frumusețe într-un tablou social contemporan tern și ingrat.

Puteți cumpăra cartea: Cartepedia.ro.

(Surse foto: https://en.wikipedia.org/, https://humanitas.ro/, https://revista22.ro/)