”Cartea egipteană a morților. Papirusul Ani”
Editura Herald, București, 2018
Traducere: Maria Genescu
De mic, moartea a fost un domeniu fascinant pentru mine. De fapt, orice fel de mister, de nedumerire sau descoperire în ceea ce privește subiectul care leagă viața de moarte a reprezentat o temă de gândire și meditație profunde, din punct de vedere personal. Nu mi-am putut explica niciodată interesul acesta extrem de minuțios pe care l-am acordat unui fenomen de care cei mai mulți se tem sau pe care îl neagă cu desăvârșire. Dimpotrivă, eu consider că moartea trebuie să fie un aspect pe care să ni-l apropiem, să-l înțelegem, să îi pătrundem tainele și vălurile groase. Nu putem să-i întoarcem spatele și să nu vorbim niciodată despre Ea, despre această doamnă seducătoare în negru, a cărei invitație finală nu poate fi niciodată refuzată. Așadar, decât să ne cufundăm într-o negare continuă și într-o ignorare a prezenței finalului (ce exprimare paradoxală, dar totuși așa este), mai bine întindem o mână spre tenebrele nevăzute ale reversului medaliei existenței umane și încercăm să atingem, să palpăm, să simțim și să ne lămurim asupra Morții.
Și ce alte metode mai bune de a începe acest amplu și dificil demers dacă nu lectura unor cărți, parcurgerea unor studii științifice și religioase aprofundate care se ocupă tocmai de asta – de descuierea lacătelor grele așezate pe poarta aparent de netrecut care stă între viață și ceea ce se află după ea?! Astfel, combinând pasiunea pe care mulți o privesc ca pe ceva morbid și nenatural (din nou, ce paradox, ținând cont că nu există nimic mai normal și natural decât moartea!!!) cu un alt domeniu de interes pentru mine, egiptologia și miturile Egiptului Antic, mi-am luat inima-n dinți și am deschis cu mâinile tremurânde unul dintre volumele esențiale pentru drumul meu în adâncimile nu lipsite de pericole ale Tărâmului de Dincolo. Și nu am greșit, cu atât mai mult cu cât Cartea Egipteană a Morților. Papirusul Ani se află la Editura Herald într-o ediție foarte bine îngrijită și detaliată, cu numeroase comentarii explicative ce denotă o uriașă cercetare amănunțită din partea Mariei Genescu.
Călătoria mea alături de marile idei, tradiții, obiceiuri și personaje egiptene de demult a început, desigur, cu timiditate, dar și cu speranța că voi descoperi lucruri nebănuite, ascunse în spatele cortinei groase a timpului. Evident, volumul nu mi-a înșelat nicio secundă așteptările, permițându-mi accesul la o cunoaștere mai atentă a fenomenului morții și a acceptării, a îmbrățișării acestuia de către vechii egipteni. Așadar, m-am îmbarcat în vaporul ce duce spiritele decedaților din Egipt către Amduat (un fel de Purgatoriu dantesc, o zonă de testare), apoi în frumosul Amenti (o reprezentare a Paradisului, așa cum îl înțelegem noi astăzi) și, mai ales, către Judecata de Apoi a Cuvintelor.
Căci trebuie să vă dezvălui și vouă că ideea unui tribunal divin de după moarte nu este o invenție creștină, despre care se vorbește în Apocalipsa Sfântului Ioan. Nicidecum. Egiptenii (și se pare că și alții, cu mult înaintea lor) aveau o credință bine dezvoltată și înrădăcinată conform căreia sufletul omului (indiferent de clasa socială din care a făcut parte aici, pe pământ) va trebui să fie trecut printr-o curte cu juri supranaturali și atotcunoscători. Dintre ei, cei mai importanți – cei care decid parcursul viitor al spiritului – sunt Anubis (judecătorul suprem) și Maat (zeița Adevărului și a Dreptății) care, cu toate că este reprezentată ca o femeie micuță și delicată, ținea în mâini soarta fericită sau întunecată a sufletelor omenești mai mult sau mai puțin curate.
Prin intermediul extrem de detaliatelor note de subsol și a prefeței foarte bine angrenate într-o bibliografie de cercetare bogată, Cartea Egipteană a Morților. Papirusul Ani mi-a prilejuit reîntâlnirea cu marile mituri și personaje mitologice din țara pe care Nilul o hrănește și o ține vie. Spun reîntâlnire pentru că deja cunoșteam numeroase aspecte ale vieții antice ale locuitorilor din Egipt, datorită vizitelor mele repetate la British Museum – unde am descoperit celebra Rosetta Stone, pe care la fel de cunoscutul Champollion a descifrat-o în secolul al XIX-lea – dar și a plimbării mele prin Muzeul de Istorie din Berlin, unde m-am confruntat „pe viu” cu trupurile mumificate, cu inscripțiile corpurile înfășurate în pergamente, dar și cu obiceiurile mortuare foarte pragmatice ale populației din acele timpuri.
Așadar, citind rândurile în versuri care au fost preluate de pe pereții mormintelor, piramidelor și chiar de pe acele mumii despre care am vorbit mai sus, și care alcătuiesc Papirusul Ani, mi-am permis o întoarcere în propriile amintiri, dar și în vremuri demult apuse, în care Moartea era privită cu ochi mult mai îngăduitori, în care Ea era cu adevărat cinstită și așezată pe un piedestal, creându-se un real cult plin de profunzime și importanță. Moartea avea, în acele timpuri, preoții ei care îi slujeau necondiționat și exclusiv; existau rânduieli foarte strice, mai ales în ceea ce privește ritualurile de îmbălsămare a decedatului, precum și obiectele însoțitoare în eterna călătorie ce-i aștepta sufletul după încheierea socotelilor vieții.
Cartea Egipteană a Morților ne expune lucruri pe care poate doar le citisem în grabă prin alte cărți: însoțirea în mormânt a trupului celui dispărut de obiecte trebuincioase în viața „de dincolo”, animale mumificate și statuete care după moarte urmează să se transforme în ajutoare pentru sufletul călător, mai ales când ajunge la testele cumplite din tărâmul Amduat. Mai mult decât tot ce am spus până acum, volumul de față este el însuși o călătorie fascinantă în lumea misterioasă și încă incomplet descifrată a Egiptului Antic, căci oferă o fereastră deschisă spre o perioadă istorică deosebită, cu descrieri minuțioase ale ritualului funerar, dar și cu aspecte ale vieții cotidiene care sunt transpuse fidel realității pământene, inevitabil, în lumea de după moarte, creând o metaforă pe care o putem înțelege în ziua de astăzi cu mult mai ușor decât ne-am aștepta.
Pentru o și mai bună înțelegere a morții, așa cum a fost vizualizată și adulată la începuturile istoriei, dar și pentru o pătrundere mai bună a tainelor egiptologiei, vă invit să nu ocoliți Cartea Egipteană a Morților. Papirusul Ani, dar nici unul din cele mai noi volume ale Editurii Herald, Despre Isis și Osiris.
Puteți cumpăra cartea: Editura Herald/Libris.ro/Elefant.ro.
(Surse foto: https://wildhunt.org/, https://twitter.com/, www.elefant.ro)
