„Perla, supercățelușa”, de Isabel Allende
Editura Humanitas Junior, București, 2024
Traducere de Ana Alfianu
Copiii sunt cu adevărat viitorul nostru și oricât de multă lume ar încerca să ne infirme acest adevăr, eu rămân ferm convinsă că avem obligația morală să investim corect în educația lor. Un pas pun, în acest sens, e să le citim cărți corecte. Poate că în acest moment se vor găsi cititori care vor afirma că toate cărțile sunt bune, dar adevărul e că unele nu corespund unor minime standarde de empatie, de bunătate și de căldură. Până într-un final, ne dorim ca cei mici să preia modele comportamentale adecvate.
Povestirea „Perla, supercățelușa”, de Isabel Allende, apărută la Humanitas Junior, este genul de istorioară care mi se pare foarte oportună în scopuri educative. Perla este o cățelușă cu personalitate, adoptată de Nico, un băiețel tare drăgălaș. Aceasta are două superputeri magice: să se facă plăcută de oricine și să răcnească exact ca un leu puternic. Cei doi prieteni se întovărășesc în aventurile lor zilnice, de la plimbări și până la îmbrățișări. Tot de la Perla Nico învață că bătăușii sunt lași și că pot fi alungați dacă le arăți că nu îți e frică de ei. O lecție foarte simplă despre cum să nu permiți hărțuirea unui răuvoitor, o lecție pe care cei mici trebuie să o învețe ca măsură de protecție. Fetița mea, de exemplu, a exclamat că va ști să se apere acum și că nu se va teme de cei care vor și pot să-i facă rău.
Isabel Allende, cunoscută în principal pentru romanele sale pentru adulți, își mută, de această dată, bogata narațiune și proza evocatoare către un public mai tânăr. Stilul ei în cărțile pentru copii încorporează adesea elemente de realism magic, combinat cu cotidianul pentru a crea un sentiment de încântare care atrage cititorii tineri. Allende creează povești captivante și imaginative care atrag atenția copiilor, cu intrigi aventuroase pline de răsturnări de situație și momente palpitante. Limbajul său descriptiv pictează imagini vii, aducând la viață personajele și decorurile, făcând poveștile imersive și ajutând copiii să vizualizeze și să se conecteze mai profund cu narațiunea.
Observ că autoarea își infuzează frecvent poveștile sale cu referințe empatice, oferindu-le copiilor o fereastră către momente de reflecție, ceea ce nu doar că distrează, dar și educă tinerii cititori despre diverse momente din viață care s-ar putea să-i marcheze.
Deși își păstrează stilul liric, Allende se asigură că limbajul ei este accesibil copiilor, folosind un limbaj simplu dar evocator, care este ușor de înțeles pentru cei mici, dar suficient de bogat pentru a le extinde vocabularul și a le aprinde imaginația. Toate aceste elemente și părți tari n-ar fi dat lecturii suficientă greutate în lipsa unor ilustrații superbe semnate de Sandy Rodríguez. Cu tușe fine, calde și pline de lumină – aceste desene dau textului o finalitate aparte.
Cred că astfel de volume sunt de pus pe raft și de răsfoit, mai ales atunci când cei mici au nevoie de validarea propriilor emoții și de senzația unui confort emoțional.
