“Bucureşti-Arhipelag. Demolările anilor ’80: ştergeri, urme, reveniri”, de Cristian Popescu
Editura Compania, Bucureşti, 2009
Poti cumpăra cartea acum pe site-ul Editurii Compania.
De câte ori mă plimb prin Bucureşti sau prin alt oraş vechi din ţara noastră, inclusiv din oraşul meu natal, rămân mereu impresionat de clădirile aspectuoase, pline de bun gust arhitectonic, care îşi găsesc rădăcinile în perioada interbelică sau chiar mai devreme. Şi, de asemenea, privesc mereu cu regret urmele clădirilor care au fost demolate, majoritatea în perioada comunistă, sau care acum sunt în prag de prăbuşire datorită nepăsării autorităţilor şi a tuturor celor din jurul nostru.
De-a lungul timpului, mi-au trecut prin mână multe cărţi care au avut ca subiect principal demolările de multe ori inutile făcute de către autorităţile comuniste, care au făcut să dispară de pe suprafaţa Bucureştilor comori de valoare neasemuită şi să apară în loc lucrări megalomanice, blocuri cenuşii şi coloşi industriali. Una dintre cele mai bine realizate şi documentate din punct de vedere istoric, dar mai ales din punctul de vedere al fotografiei istorice, este “Bucureşti-Arhipelag. Demolările anilor ’80: ştergeri, urme, reveniri” a lui Cristian Popescu, cu colaborarea lui Adrian Majuru.
Autorul este, în primul rând, absolvent al Şcolii Tehnice de Arhitectură şi aceasta se va observa în simţul estetic şi, în acelaşi timp, pertinent în care a realizat fotografiile şi le-a aşezat treptat în pagină. Pe de altă parte, este specialist în machete cu caracter istoric, un alt motiv pentru care această lucrare este extrem de graficizată şi bine întocmită şi organizată, lucru foarte valoros din punct de vedere istoric.
Lucrarea este, în primul rând, un foto-document. Pagină cu pagină, trecem prin cele mai importante cartiere vechi ale Capitalei, descoperind două lumi distincte, aproape complet schimbate la distanţă de aproximativ douăzeci de ani -1985-2006. Orice imagine îşi găseşte, într-o perfectă organizare, corespondentul ei în oglindă. Accentul se pune, normal, pe trecut şi pe fotografiile clădirilor şi locurilor care au dispărut, ele ocupând o mare parte din carte şi, similar, o mare parte din fiecare pagină.
Calitatea este adusă şi de paralelismul cu prezentul, cu ceea ce a rămas, cu ceea ce s-a construit peste edificiile dărâmate sau cu locurile virane rămase, spre exemplu, în locul Mănăstirii Văcăreşti, poate cea mai mare pierdere adusă de sistematizare a Bucureştilor. Fiecare pagină are în partea de sus a ei imaginea prezentului, de multe ori dezolantă şi lipsită de orice simţ estetic.
Sunt multe locuri peste care merită să zăboviţi: ansamblul de la Mihai Vodă, Spitalul Brâncovenesc, Centrul vechi, Calea Văcăreşti, Mănăstirea Văcăreşti. Sunt clădiri despre care mulţi dintre noi nu am auzit, dar reprezentau minuni arhitectonice şi au fost demolate fără nicio milă: Şcoala Bulgară, Liceul Comercial Carol I, Hanul lui Avram.
Este o carte care poate spune ceva pentru oricine, nu numai printre bucureşteni sau cei care au trecut pe aici în perioada comunistă şi au cunoscut câteva din locurile prezentate. De unde altundeva aş fi putut eu afla amănunte interesante despre actualul sediu al Casei Naţionale de Pensii? Astfel, impunătorul imobil datează din 1922 şi fusese iniţial sediul Fundaţiei Culturale Principele Carol, consacrată răspândirii culturii, mai ales în mediul rural, care înfiinţase căminele culturale, distribuia publicaţii, organiza expoziţii şi conferinţe. După 1945, fundaţia a fost desfiinţată şi clădirea a devenit din 1952 sediul I.S. Decorativa, care se ocupa de proiectarea şi executarea lucrărilor cerute de muzee şi expoziţii.
Un album interesant şi binevenit.
Poti cumpăra cartea acum pe site-ul Editurii Compania.
