”Vânătoarea de vrăjitoare”, de Max Seeck
Editura Litera, Colecția Buzz Books, București, 2020
Traducere din limba engleză și note Dan-Ligia Ilin
Jessica Niemi – este detectivul-sergent care face parte din Poliția Helsinki; poreclele ei sunt ”Detectivul Funduleț-tare, Lara Croft, Bunăciunea”. Ea este aceea care preia ancheta dificilă privind o serie de crime terifiante. Debutul acestor omucideri îl reprezintă moartea ciudată a soției renumitului scriitor de romane psihologice noir, cuprinse în trilogia Vânătoarea de vrăjitoare, Roger Koponen, în timp ce acesta se află la un eveniment de promovare al celui de-al treilea volum din serie.
Anunțată drept o sinucidere, prezumată drept omucidere apoi, ”vântul face să geamă casa uriașă și ea pare că încearcă să spună propria poveste despre cele întâmplate”.
„Cărțile dumneavoastră sunt foarte violente (…) aude și asta de multe ori, și nu poate să nu recunoască – crime brutale, tortură sadică, violență sexuală împotriva femeilor, scufundări de coșmar în depravarea unor minți bolnave sunt descrise cu amănunte expresive în cărțile lui Roger Koponen.”
Și în timp ce i se pun din public întrebări dificile, printre care și aceea… de ce scrie?
”- Vă e frică? De aceea scrieți? (…) – V-ați scris propriile spaime în cărți?” Și el răspunde: ”- De ce mi-ar fi frică de propriile cărți?” Replica din public nu se lasă așteptată: ”- Pentru că adevărul e mai ciudat decât închipuirea.”
Cu cât înaintăm in paginile acestui roman, sutem iremediabil prinși de lațul captivant aruncat de catre Max Seeck, care crează și ne introduce într-o atmosferă scandinavă rece și intimidantă, ba chiar frisonantă: ”Bărbatul care a făcut să apară un zâmbet pe fața neînsuflețită a Mariei Koponen ar putea să se uite la ei chiar în acest moment din adâncul întunericului. Nu se vede nici urma de el. Si totuși, el este peste tot”, culminând cu concluzia anchetatoarei, aceea că ucigașul a citit cărțile lui Roger Koponen și le folosește ca inspirație. Deși crimele care se înmulțesc, par a nu fi săvârșite în ordinea prezentată de autorul romanelor.
Problema este însă că și anchetatorii, polițiștii – sunt oameni care poartă adesea cu ei, în minte și în suflet – lovituri grele – din copilărie, din adolescență, din prima tinerețe – răni prea puțin vindecate, întrebări care nu și-au găsit încă răspunsuri, schelete îngropate in dulapurile personale cu chei rătăcite în cursul multor coșmaruri, astfel încât autorul dezvoltă magistral romanul său, tratând în paralel tema lanțului de omucideri, a Vânătorii de vrăjitoare, cu tema propriului destin al Jessicăi Niemi și al unui trecut nerezolvat, care își aruncă umbrele nocive asupra prezentului. Un trecut care se va dovedi puternic legat de prezentul profesional al acesteia.
”Malleus Maleficarum” (Ciocanul Vrăjitoarelor)
”Tante domande, Jessica, ma nessuna riposta” (Atâtea întrebări, dar nici un răspuns)
Personajele malefice, crimele lor, motivația lor și pericolul pe care îl reprezintă la nivelul umanității, se devoalează într-un final pe care cititorul nu îl bănuiește, dar sfârșește prin a-l înțelege!
Torsten Karlstedt cu replica sa:
”Una dintre cele mai influente figuri din Germania nazistă, Heinrich Himmler, ar fi trebuit să-și continue cu îndrăzneală explorarea ocultului”
și Camilla Adlerkreutz:
”Noi… eu și surorile, și frații de aici… Acțiunile noastre din ultimele două zile pot să-ți pară crude, dar, în realitate, tot ce vrem este un mâine mai bun. Asta reprezentăm noi. Un mâine mai bun. Fiecare dintre frații și surorile pe care îi vezi aici a jurat să apere până în pânzele albe această ideologie”.
Un mâine mai bun, căci spune ea, ei sunt aceia care ”chiar dacă suntem strâns legați de vechile valori, noi, cei cu mintea liberă, trebuie să răspândim învățătura în mod eficient în contemporaneitatea artificială”.
Și în final, eliberată după treizeci de ani, de umbra demonilor care i-au lăsat rani adânci în suflet și în minte, după ce și eu, ca cititor m-am eliberat de toate temerile și frisoanele pe care le-am trăit de-a lungul lecturii acestui minunat roman, iată câteva cuvinte pe care le adresează Jessica, în avanpremiera memoriei colegului și șefului său Erne, grav bolnav: ”Iți mulțumesc, dragul meu Erne. Și drum bun!”. Pentru că, ne spune personajul Jessica: ”Știți, eu cred că fiecare dintre noi este autorul propriei vieți. Ne scriem povestea în fiecare zi, pur și simplu, trăind. Vazând, auzind, simțind, făcând greșeli și, să sperăm, învățând din ele. Poveștile unora inspiră admirație și invidie, ale altora, milă sau chiar dezaprobare”.
Tradus și publicat în peste 40 de țari, Max Seeck, la prima lectură a unui roman al său, m-a câștigat. Pentru că posedă un fler dramatic special. Pentru că a bifat tot ceea ce reprezintă din punctul meu de vedere, reușita unui astfel de proiect: logică arhitecturală, personaje complexe dotate cu biografii credibile, istorii personale întunecoase, intrigă țesută cu simț dramatic, flashback-uri ingenios-explicative, ploturi paralele, dar surprinzător de ingenios intersectate, motivații psihologice șocante, sentimente și trăiri atât înălțătoare, cât și cumplit de inumane, figuri luminoase de polițiști pregătiți profesional și devotați, așa cum este normal, intr-o lume civilizată. Pentru că ”adevărul e mai ciudat decât închipuirea”. Serial thriller, drame colective și personale, ocultism străvechi implantat în contemporan.
Și bineînțeles, mă refer acum și la apetența și gustul lui Max Seeck pentru muzică, căci iată, își ilustrează și plusează scriitura și cu trimiteri muzicale. Mă refer aici la o replică care răsună în casa autorului trilogiei… ”Biblioteca unui scriitor plină cu muzică” – care ne duce către:
Imagine – John Lennon (o înregistrare specială)
Și apoi, iată și cântecul preferat al lui Erne:
”Fly to the Moon” – Frank Sinatra
Pornind din Finlanda natală cu un debut gratulat in 2016 cu premiul Societății Finlandeze de Roman Polițist, sper ca romanul ”Vânătoarea de Vrăjitoare” să fie urmat și de alte traduceri ale sale in țara noastră.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Cartepedia.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Litera.ro, Penguin Random House, tammi.fi)
