„Aproape nimic sigur”, de Robert Șerban
Editura Cartier, Chișinău, 2024
Relația mea cu poezia este mai mereu un joc între două extremități: ori ne iubim, ori ne disprețuim. E aproape ca o relație cu un bun prieten care pleacă, iar apoi revine. Unele poezii și-au croit drum în pereții inimii mele și s-au depus acolo ca un strat protector, acoperindu-mi rănile deschise sau rememorând clipe care au contat pentru mine. Volumul „Aproape nimic sigur” al lui Robert Șerban, apărut la editura Cartier, este acel gen de carte care îți reamintește emoțiile pe care le considerai de foarte mult timp uitate.
„orice cadou ascunde o meschinărie
ca un mut
care știe cuvintele
dar nu le poate rosti”
(poezia Funda roșie)
Spuneți-mi dacă nu ați avut măcar o singură dată certitudinea că în spatele unei intenții bune se ascunde o doză de rău gratuit? Poezia „Funda roșie” mi-a amintit de vechea zicală că drumul spre iad e creat din intenții bune.
Când coboară noaptea
viața se așază cu botul pe labe
se chircește puțin
și așteaptă să mă uit în ochii ei
să-i spun ceva de încurajare
de laudă.
(poezia Iubitorii de animale)
Robert Șerban, pe care l-am descoperit primo ca prozator și ca jurnalist cultural, este înainte de toate un poet consacrat, genul de autor care te face să suferi de șerbanită (termen preluat de la un admirator), atsfel încât să-i aștepți cărțile cu răbdare și vervă.
Stilul său ferm, hotărât și sigur (în ciuda titlului) denotă o maturitate creatoare, un motiv în plus să își țină cititorii aproape. Îmi place mult maniera în care vocea poetică a lui Robert Șerban este una sinceră și introspectivă, adesea marcată de o sensibilitate acută față de lumea înconjurătoare. Această voce este capabilă să capteze atât frumusețea, cât și durerea existenței, reflectând asupra condiției umane cu empatie și înțelegere. Umorul subtil și autoironia sunt prezente în poeziile sale, echilibrând tonurile grave și aducând o notă de prospețime.
Temele centrale în poezia lui Robert Șerban din acest volum includ identitatea, trecerea timpului, iubirea, singurătatea și relația individului cu societatea. În explorarea identității, poetul adesea examinează complexitatea sinelui, oscilația între rolurile impuse de societate și dorințele personale.
De câteva ore
nu mai fac umbră
hârtiei
degeaba
Timpul, un alt motiv recurent, este adesea abordat prin prisma nostalgiei și a efemerității, cu o conștientizare acută a trecerii inexorabile a vieții. Iubirea, în diferitele ei forme, de la pasiunea romantică la afecțiunea, este explorată cu o sensibilitate profundă și autentică.
Cred că „Aproape nimic sigur” este o mostră de poezie matură, deja bine fundamentată în percepțiile lui Robert Șerban, genul de poezie care se poate savura pe îndelete, fără grabă, fără presiune.
