”Accidentul”, de Ismail Kadare
Editura Humanitas Fiction, Colecţia ”Raftul Denisei”, Bucureşti, 2011
Traducere din albaneză și note de Marius Dobrescu
”Întâmplarea nu avea nimic neobișnuit. Un taxi căzuse într-o prăpastie la kilometrul 17, pe șoseaua care ducea spre aeroport. Cei doi pasageri muriseră în accident, iar șoferul, grav rănit, fusese dus în comă la spital.
În procesul-verbal făcut de polițiști erau consemnate câteva lucruri care se scriu în mod frecvent în asemenea împrejurări: numele victimelor – un bărbat și o femeie tânără, ambii cetățeni albanezi -, numărul de înmatriculare al taxiului împreună cu numele șoferului austriac, precum și împrejurările sau, mai exact, faptul că nu se știa mare lucru despre accidentul acela. Nu se găsise nici o urmă de frânare sau de lovitură, oricât de atent fusese examinată mașina. Era clar că, în timpul mersului, se apropiase de acostament, ca și când șoferul ar fi pierdut brusc controlul mașinii, după care se răsturnase în prăpastie.”
Astfel începe cartea lui Ismail Kadare, iar acest început oferea toate premisele unei lecturi incitante, la granița dintre mister și realitate, o carte care merita a fi citită în vacanță, pe plajă, oferind suficiente indicii pentru a nu o lăsa niciun moment din mână. Un accident, un supraviețuitor care ar trebui să dețină, după revenirea din comă, toate adevărurile producerii acestuia, Poliția și detectivii preluând firele invizibile ale anchetei, pentru a afla și a aduce în atenția opiniei publice (alertă și interesată!) ceea ce s-a întâmplat în acea mașină și în momentele anterioare urcării în aceasta, dacă are legătură cu cazul.
Numai că Ismail Kadare nu ”produce” o carte polițistă propriu-zisă sau, în orice caz, nu numai o carte polițistă: dacă premisele aparțin acestui gen, ”Accidentul” se transformă aproape imediat într-un roman de mister, de suspans, iar povestea care conduce la ”accident” are toate caracteristicile unui roman de dragoste. Taximetristul își revinde destul de rapid din comă, dar nu poate răspunde decât ambiguu la întrebarea ”Ce l-a determinat, care a fost cauza pentru care s-a îndreptat direct spre prăpastie?”: ”Am văzut ceva care m-a șocat, cei doi din mașină încercaseră să se sărute…” Nimic mai ambiguu, fapt pentru care, treptat, toate organele de anchetă (incluzând aici Poliția albaneză, securitatea din Albania și din Serbia, câteva organisme internaționale) au abandonat descifrarea acestei enigme. Cu excepția unui misterios detectiv, care încearcă să reconstruiască toate povestea în propria minte, pornind de la povestea de dragoste dintre cele două victime.
Kadare imaginează o poveste de iubire nonconformistă sau, mai bine zis, ciudată și de neînțeles: este iubire sau este doar o relație ale cărei baze nu pot fi dezvăluite? O iubește el pe ea sau este doar un interes ascuns? Care sunt fundamentele, în afară de cuvintele frumoase și sexul, care au menținut o relație la distanță pentru mai mult de 10 ani? Detectivul intră, cu ajutorul propriei imaginații, în interiorul acestei legături peste ani, pentru a descrie momentele importante de dinaintea accidentului, pentru a realiza, împreună cu cititorii, dacă accidentul a fost involuntar sau a avut o cauză premeditată, poate chiar o crimă. Și, mai ales, ce a văzut șoferul de a scăpat controlul asupra mașinii?
Povestea însă conține foarte multe necunoscute, iar lectura, deși pare facilă, trebuie să se desfășoare în liniște, cu multă concentrare asupra multor indicii și detalii, care îl fac pe Kadare, aici, mai dificil decât în lecturile sale cu tentă politică și socială albaneză. El nu pierde însă momentul de a introduce în tema cărții și câteva considerații de natură politică, mai cu seamă despre țara sa, Albania, și despre conflictul recent din Kosovo, când mulți albanezi din această regiune s-au refugiat în Albania („Accidentul” a apărut inițial în 2008, la mai puțin de 10 ani după încheierea acestui conflict): ”Conform detectivului misterios, atât recunoștința sârbilor față de cei ce le ținuseră partea, ctât și ura față de tabăra cealaltă, sentimente și resentimente care la balcanici țin de secole întregi, începuseră să pălească de data aceasta. Noua geopolitică în peninsulă – Pactul de stabilitate, țintuirea statelor mai încăpățânate, prieteni și dușmani până mai ieri, la porțile Europei, pentru a intra împreună în familia mult visată – făcuse posibil ceea ce păruse la un moment dat imposibil. Jurămintele de răzbunare, răbufnirile nervoase și oftatul erau invocate acum mai mult ca niște curiozități, decât cu ură.”
În final, adevărul pare să se elucideze sau poate că nu. Detectivul misterios, după imaginarea poveștii de dragoste dintre Besfort și Rovena, reia activitatea de detectiv și poartă discuții cu fosta iubită a Rovenei, dar și cu taximetristul, pe care îl întreabă mereu aceeași veșnică întrebare: ”Ce anume l-a șocat?” Dacă Ismail Kadare ne oferă una-două variante a unei posibile soluții la cauza accidentului, cititorul poate rămâne la rândul său șocat de plauzabilitatea acestora sau se poate întreba mult timp după ce lectura s-a terminat dacă soluțiile oferite sunt doar piste false, aruncate la final.
Tocmai amestecul de genuri este ceea ce oferă calitate acestui roman: dacă era un simplu roman polițist, eram în urmărirea unui singur adevăr; dacă însă povestea de dragoste se îmbină cu romanul de suspans, atunci întrebările pe care și le pune cititorul sunt complexe, având legătură atât cu iubirea autentică, dar și cu posibilele soluții ale cauzelor accidentului, un mister neelucidat (poate) de nimeni.
