Editura Univers Enciclopedic Junior vine în această toamnă cu o multitudine de cărți, pentru copiii mici și pentru copiii mai mari, așa că nu știam cum să vi le prezint mai repede, astfel încât să vă faceți rezerve de bani pentru Târgul de carte Gaudeamus, pentru ca apoi să vă rezervați seri de poveste, la începutul iernii, pentru a citi cărțile cumpărate copiilor și nepoților voștri.
Primul calup de cărți, cel pe care vi-l prezint astăzi, este cel rezervat celor mai mici dintre noi, cărți cu poveste simplă și pe înțelesul tuturor, de cele mai multe ori cu animale, și cu ilustrații frumoase, colorate și grăitoare. Toate cărțile sunt apariții noi, din 2017, așa că în mod sigur nu le aveți în bibliotecă, iar ordinea este pur aleatorie:
1. ”Nu pot dormi!”, de Owen Hart și Caroline Pedler
Traducător: Irina-Ruxandra Popa
Că tot vorbeam de povești de noapte bună, iată că prima carte prezentată este chiar despre un personaj, Cârtiță, care nu poate dormi și trebuie să găsească o soluție pentru a adormi. Aflat la bordul unei corăbii, la miezul nopții, acesta nu are somn, așa că se plimbă pe puntea navei, ajunge la prietenul său, șoricelul, pentru a dormi împreună. Numai că nu găsește alinarea citind povești, fiecare având propriile sale defecte: ba că e prea scurtă, ba că e prea înfricoșătoare, ba că…
Nimic nu îi este pe plac Cârtiței, nimic nu pare să o poate face să doarmă – prea cald, prea rece, prea întuneric, prea lumină. Nu-i așa că fiecare copil un pic năzdrăvan se regăsește în această acțiune, nu-i așa că fiecare din noi a trecut printr-una sau prin mai multe astfel de nopți albe? Bine, până la urmă, soluția era mult mai lumească și mai amuzantă, iar această carte este exemplul perfect pentru a face un copil să râdă și să își închipuie că se află în pielea personajului principal.
2. ”Nu spălați acest urs”, de Sam Hay, ilustrații de Nick East
Traducere: Irina Iovu
În această poveste, tatăl pare a fi personajul negativ, de vreme ce el nu se pricepe deloc la spălat hainele, fiind ilustrat sub aparența unui bărbat masiv, cu o barbă de om boem (seamănă un pic cu Bluto din desenele cu Popeye). El ”face tricourile minuscule”, el ”face șosetele să dispară”, iar ”maieurile devin roz”. Așa că atunci când el vrea să spele ursulețul de pluș al familiei, deși pe etichetă scrie clar ”Nu spălați acest urs!”, fetița naratoare se împotrivește. Dar cine mai bagă în seamă copiii în ziua de azi?
Schimbarea este extraordinară, dar nu fizic, ci ursulețul de pluș se însuflețește și devine ființă, și nu una cuminte, ci una plină de năzbâtii și de ghidușii. Amuzante pentru noi și pentru el, dar care ar fi privite cu prea puțină indulgență de părinți. Sau poate mama are altă părere? Din nou, o poveste amuzantă și plină de învățăminte: aveți grijă când spălați animalele de pluș!
3. ”Nu vreau un iepuraș”, de Ingrid Prins, ilustrații de Jelena Brezovec
Traducător: Irina-Ruxandra Popa
Cum este posibil să există un copil care să nu-și dorească un iepuraș să-l țină în brațe, mai ales că și părinții lui sunt de acord și chiar stăruiesc în aducerea unui iepuraș? La prima vedere, este imposibil, însă povestea băiatului care refuză are ceva în spate, un trecut emoționant. Printre întâmplările narate, chiar și atunci când vin alți iepurași, se tot menționează un nume: Floricica. Floricica nu făcea asta, mă gândesc la Floricica, Floricica nu era doar un iepuraș pe care să-l ții în brațe.
Așa că băiețelul nostru face orice să îndepărteze noul iepuraș, dar orice acțiune întreprinde, iepurașul se apropie și de casă și de inima lui. Drăgălaș, simpatic, dar în același timp un iepuraș care trezește amintiri. Această carte este suavă și simpatică, dar are și suficiente nuanțe triste, care ne dovedesc faptul că nu este numai zâmbet în copilărie și că piticii noștri suferă poate mai mult decât noi atunci când pierd pe cineva drag, fie el doar un animal.
4. ”Vreau o îmbrățișare!”, de Sophie Schoenwald, Nadine Reitz
Traducere: Irina Popa
Puii de pinguini sunt adorabili, așa că orice carte sau film care îi are ca personaje principale încântă pe copii, dar și pe adulți. În acest volum frumos ilustrat (puiul de aici chiar e foarte-foarte simpatic, așa cum este el desenat), totul este sub formă de joc, iar fiecare filă conține o mică încercare pentru cei care o citesc și o deslușesc. Toate încercările și acțiunile sunt simpatice și nu m-am putut abține să nu intru și eu în joc, în timp ce citeam și scriam această prezentare.
În prim plan, normal, este un pui de pinguin, de la momentul în care familia de pinguini a plecat în călătorie și a scăpat oul de un povârniș, trecând prin momentul în care puiul iese din ou, cu ajutorul nostru, prin primele lui momente pe această lume (trebuie să-l gâdilăm încetișor, pe burtică, sau să-l pupăm cu mâncare în cioc), prin alegerea unui nume până la regăsirea familiei de pinguini.
Frumoasă carte și frumoasă idee de a oferi, pe lângă poveste, și ceva interesant de făcut celor mici, care vor fi atrași de joc și, cred eu, vor îndrăgi cel mai mult această carte din cele prezentate aici.
5. ”Cel mai iubit tătic din lume!”, de Eleni Livanios și Susanne Lütje
Traducător: Cristina Muică
Normal că am citit întâi cartea despre ”cel mai iubit tătic”, îmi place uneori să mă consider unul dintre cei mai iubiți 😉 . Volumul de față înfățișează câteva animale, dar și oameni, surprinși în toiul jocului copilăresc, poate cel mai îndrăgit de către copii și anume atunci când se joacă, nebunește, cu tatăl lor.
Cartea este construită în versuri frumos închegate și amuzante și înfățișează, pe rând: un urs și ursulețul lui, un șoricel și tatăl său, iepurele și iepurașul, pinguini, câini, oameni, un leuț și regele animalelor zbenguindu-se prin savană:
”Tati mă aruncă-n sus,
Hopa! Către nori m-am dus!
Apoi brațele-și întinde,
Iute el din zbor mă prinde!”
O poveste de dragoste între tată și copil, o carte de care, ca tată, te îndrăgostești.
6. ”Cea mai iubită mămică din lume!”, de Eleni Livanios și Susanne Lütje
Traducător: Cristina Muică
Trecând în cealaltă parte, a iubirii față de mamă și a iubirii materne, volumul următor le tratează din aceeași perspectivă: imagini sugestive cu animale și oameni, precum și versuri inspirate. Putem face și o alegere, dacă tot privim aceste versuri cu afecțiune, ne îndeamnă autorii pe coperta a patra: ”Dragii mei, hotărâți voi/dintre dragele mămici/care e mai cu lipici?”
Începem cu vulpișoare, continuăm cu pisicuțe, cu ursoaicele polare, cu veverițe, rățuște, foci, pentru a încheia, normal, cu mama și fiica, ființe umane. Iată un exemplu de iubire maternă pisicească:
”Când laptele din vas l-am sorbit,
Rău de tot m-am murdărit.
Mama râde și mă spală iar pe față,
Cum face în fiecare dimineață.”
O carte pentru mămici și pentru copiii lor foarte mămoși.
7. ”Noapte bună, micuță Stea!”, de Eleni Livanios și Susanne Lütje
Traducător: Cristina Muică
Aceleași două autoare, prima scriitoare, a doua ilustratoare, semnează și acest volum construit asemănător, o poveste despre frumusețea nopții și despre felul în care un animal plin de mărinimie încearcă să salveze… o stea.
O familie de urși – tatăl și fiu – se pregătesc de somn, numai că înainte de culcare vor să se uite pe cerul înstelat, la lună și la stele, dar observă că una dintre ele ”nu mai strălucește ca și altădată,/Are o lumină slabă, tremurată.” Ursulețul, milos, încearcă să o revitalizeze, oferindu-i o căciuliță, crezând că a răcit. Numai că nu e așa ușor să ajungi până la stele, ba să îi mai pui și o căciuliță în cap.
Numai că pentru o ființă care-și pune ceva în minte, totul este posibil, așa că povestea noastră, tot în versuri, este fermecătoare și plină de duioșie, are un mesaj de prietenie și de încredere în cei din jur pe care numai copiii îl pot transmite dezinteresat, cu inocența lor.
8. ”Marea aventură a lui Bobiță”, de Jennie Poh
Traducător: Irina Iovu
Acest volum este despre curaj și despre asumarea lui la vârste fragede. Fiecare din noi a fost tânăr copil și a trebuit ca, la un moment dat, părinții să ne lase ”să zburăm”, să facem primii pași spre independență, să reușim lucruri noi fără sprijinul celorlalți. Pentru unii, înseamnă doar prima dată când sunt lăsați singuri să se joace în spatele blocului, pentru alții, să plece singuri prin oraș sau la școală sau să plece la cumpărături. Cu alte cuvinte, să se descurce singuri, în lumea asta largă, chiar dacă nu la o scară foarte dificilă, așa cum ni se pare nouă, părinților.
La fel se întâmplă și pentru eroul principal al acestei cărți: Bobiță este un copil-arici, care nu a plecat niciodată din preajma casei, însă, într-o zi, mama lui i-a spus: ”Bobiță, ești destul de pregătit încât să poți merge în prima ta aventură pentru a căuta de-ale gurii!” Nu este o întrebare, ci o afirmație, mama lui are încredere în el (mare lucru!), numai că el are multe temeri și emoții. Așadar, pornește aventura și Bobiță iese în lume și este luat pe nepregătite de tot ce se întâmplă.
Curajul însă nu-i lipsește și asta e esențial, este primul pas spre a fi independent. Povestea este accesibilă și este simpatică, iar Bobiță este un model pentru copiii care nu au curajul de a porni pe propriile picioare în lume, la fel cum mama aricioaică poate fi un model pentru toate mamele care nu-și lasă copiii nici măcar o clipă nesupraveghează, pentru că numai prin acțiuni proprii poți căpăta experiență și curaj. Deși, până la urmă, cum spune și Bobiță, în brațele mamei ”totul este perfect”.
9. ”Cizmulițele magice ale Elizei”, de Amy Sparkes, ilustrații de Nick East
Traducător: Marilena Iovu
Eliza este o fată plictisită, dar care are parte de o surpriză foarte faină, atunci când mătușa sa vine în vizită pe post de baby-sitter: primește de la aceasta o pereche de cizmulițe noi, ”cele mai fantabuloase cizmulițe”. Iar la îndemnul acesteia, ”hai la joacă prin bălți”, orice copil ar exulta, mai ales că părinții sau bunicii se împotrivesc oricărei forme de murdărie.
Numai că, la prima săritură într-o baltă, din cizmele magice a apărut o creatură ciudată, dar jucăușă, pe numele Zglobiuț-Smintituț. Foarte jucăușă, dar și foarte năzdrăvană și oleacă dezordonată, care poate distruge o casă numai prin joacă. Oare vor deretica ele la timp, atunci când mama se apropie de casă?
O carte nebunică, cu o poveste foarte veselă, în versuri bine ticluite. În plus, mi-au plăcut mult desenele, care sunt mult mai realiste, sunt expresive și și mai apropiate de cititor.
10. ”Te iubesc atât de mult, mami!”, de Jutta Langreuter și Stefanie Dahle
Traducere: Cristina Muică
Mama iepuroaică este aspră, dar dreaptă, atunci când îl pune pe Robi să se spele pe dinți mereu, să facă ordine în jurul lui, să își facă temele, lucruri cu care ne tot sfătuim și noi copiii. Pentru unii din ei, aceste lucruri au intrat în obișnuință, dar pentru mulți alții sfaturile noastre au același efect ca și în cazul lui Robi, rezultând un sentiment de răzvrătire care se accentuează odată cu timpul.
Așa că Robi face ceea ce au făcut mulți copii, inclusiv eu: pleacă în lume, crezând că oriunde e mai bine ca acasă. Numai că, indiferent unde ajunge, există permanent un sentiment de dor, de lipsă a unor lucruri esențiale, dar și gânduri că lucrurile nu-s organizate la fel ca acasă. Așadar, sentimente de nostalgie, povestite amuzant, astfel că intrăm și noi în pielea lui Robi, un iepuraș simpatic, dar iresponsabil, care mizează pe frondă și rebeliune pentru a renunța la lucrurile impuse de mama lui, care rămâne însă în permanență în gândurile lui:
”Dar nu are voie să-mi mângâie și urechiușele. Numai mama are dreptul să facă asta.”
Este o poveste frumoasă despre familie, despre modul în care deciziile prin care ne respingem părinții sau apropiații pe motive puerile se pot întoarce împotriva noastră. Robi găsește propriul ”paradis”, unde nimeni nu-l deranja, dar dorul de casă este mai mare
11. ”Micul Păianjen Firicel are o surioară”, de Diana Amft, ilustrații de Martina Matos
Traducere: Cristina Muică
Firicel are un prieten – Hapciu. Firicel va avea o surioară. Dar cum este să ai o surioară, se întreabă cei doi într-o seară, atunci când dorm împreună. Nu au niciun fel de experiență în acest sens, însă Firicel este entuziasmat, așa că trebuie să afle cum este să ai o surioară. Sau, și mai mult, cum este să ai un copil atât de mic (pentru că vârsta la care se poate juca cu el este departe).
Așa că povestea cărții este nu neapărat această dilemă a lui Firicel, ci o incursiune în lumea animalelor și a puilor lor, a felului în care aceștia din urmă s-au născut și s-au dezvoltat. Pornim la drum cu câteva broscuțe și mormoloci, apoi cu un roi de albine, cu o vulpe, cu o veveriță și multe alte animale. De la fiecare din acestea, Firicel învață câte ceva, care îl vor ajuta mai târziu să aibă grijă de mica lui surioară, să îi pună un nume, să o simtă mereu aproape.
O poveste despre familie, despre legătura strânsă dintre frățiori și surioare.
12. ”Ursulețul merge la joacă în parc”, de Benji Davies
Ultimele două volume pe care vi le prezint sunt interactive, sunt acele cărticele cartonate, care sunt potrivite copiilor foarte mici și din paginile cărora încep să iasă peisaje sau noi scene interesante. În prima dintre ele, copiii între 1 și 3 ani trebuie să însoțească ursulețul plecat la plimbare în parc și să descopere mingea de fotbal, prezentă (dar uneori ascunsă) în fiecare imagine.
13. ”Ursulețul merge în vizită la fermă”, de Benji Davies
În a doua carte de acest tip, ursulețul merge în vizită la o fermă de animale, unde va descoperi o mulțime de noi animale: câini și pisici, porci, vaci și oi, rațe, găini și cocoși. Copiii sunt provocați să le recunoască numele și să imite cât mai multe.
Spor la citit, târgul Gaudeamus are loc între 22 – 26 noiembrie 2017!
