Am parcurs cu multă plăcere o nouă serie de cărți pentru copii de la Editura Univers Enciclopedic Junior, care are în portofoliu o mulțime de cărți frumoase, pentru toate vârstele, cu povești și ilustrații simpatice. De altfel, lunile trecute v-am mai prezentat cărți publicate aici, cele de la Gaudemus 2017, dar și 10 cărți de Crăciun.
”A fost odată ca niciodată. Povești nemuritoare, îndrăgite de copiii din întreaga lume”
Text: Saviour Pirotta, ilustrații: Susanna Lockheart, traducere: Alina Loredana Brebeanu
Una dintre cele mai frumoase cărți din seria pe care vi-o prezint azi, volumul ”A fost odată ca niciodată” cuprinde șase povești nemuritoare, pe care noi, părinții, le-am citit cu plăcere la vremea noastră și pe care le putem citi, în variantă frumos ilustrată și prescurtată, și copiilor noștri. E vorba de Cenușăreasa, Vrăjitorul din Oz, Prințul Broscoi, Aladin, Mica sirenă și Scoica fermecată.
Le cunoașteți probabil pe toate sau măcar vă aduceți aminte titlul din copilărie, dacă nu din lecturi, măcar din filmele Disney de care copilăria noastră a fost plină. Nu rămâne decât să le citiți din nou, cu voce tare, la căldura dormitorului, iar copiii vor fi încântați și vor adormi pătrunși de aventuri minunate:
”Ilustrații de vis și șase povești nemuritoare, care te vor face să păsești pe un tărâm al imaginației și frumuseții, unde binele învinge întotdeauna răul.”
”Hai, zboară, Vrăbiuțo!”, de Anna Taube
Ilustrații de Antje Flad
Din seria cărților interactive, azi e rândul câtorva minunății, cărticelele cartonate pentru cei mai mici dintre noi. În prima dintre ele, aceștia pot descoperi diferitele locuri în care locuiesc animalele pădurii. Asta pentru că vrăbiuța Cipi se așează mereu în locuri nepotrivite, în scorburi sau pe nufărul de pe lac, pentru a descoperi, surpriză!, că acestea sunt locuințele altor animale. Dar, cine știe?, poate vor ajunge până la final la locul potrivit.
”Primăvara. Aventura Iepurașului”, de Anita Loughrey și Daniel Howarth
Traducere de Irina-Ruxandra Popa
Of, abia aștept primăvara. Cred că asta și-a dorit și iepurașul din această povestire, pentru că imediat cum iese din vizuină este amețit de tot ce înseamnă trezirea naturii din amorțeala iernii: flori mirositoare, iarbă înverzită, boboci în toți pomii, totul din nou trezut la viață. Numai că mirosurile și culorile înseamnă și o formă de beție indusă sufletelor animale sau umane, așa că iepurașul se plimbă cât se plimbă îmbătat, până descoperă că… s-a rătăcit. Prilej pentru o plimbare prin lumea animalelor, pe care le întreabă, spășit, dacă știu unde se află casa lui.
La final, sunt și sfaturi privind activități simple și amuzante de făcut primăvara (pictat de ouă, presarea unor flori de primăvară, jucați o piesă de teatru cu copiii voștri luând ca model această poveste), dar și o listă de lucruri pe care le-am învățat din această carte despre anotimpul renașterii. Imagini frumoase și o poveste emoționantă și drăgălașă: ”Primăvara este foarte frumoasă, a spus Iepurașul. Dar voi avea nevoie de un pic de timp ca să mă obișnuiesc cu ea!”
”Omulețul care aduce somnul”, de Christine Patz, ilustrații de Renate Cossman
Traducere: Cristina Muică
Să fie o carte despre mine, adică despre Moș Ene? Cum sunt un împătimit al somnului, orice carte care are legătură cu lumea viselor, mă interesează (deși copiii nu au fost niciodată prea apropiați de ”somnul de după-amiază”, ba chiar și seara au avut ceva probleme). De altfel, pe coperta a patra chiar se face precizarea: ”O cărticică de citit seara, înainte să ne cufundăm în lumea viselor”. Chiar așa e!
Un volum simpatic despre omulețul care aduce somnul, plimbându-se prin pădure, dar și în casele oamenilor, și dăruind tuturor ființelor o stea, capabilă să îi călăuzească la venirea nopții și să le țină de urât celor mai fricoși. Cuvintele sunt puține, dar foarte simpatice și gingașe, iar imaginile completează ideea de carte perfectă pentru a fi citită și văzută înainte de somnul de peste noapte.
”Ce se-aude, șoricelule?”, de Stephanie Stansbie și Polona Lovsin
Tot în seria de cărți ”pentru adormit copiii” se înscrie și această carte multicoloră, despre aventurile unui șoricel aflat în curs de a ațipi. Numai că se trezește brusc, când aude afară un zgomot făcut de un animal necunoscut (pentru el): ”Bu-hu-huu! Bu-hu-huu!”. Apoi, peste el, din cauza fricii, tăbărăsc tot felul de sunete, care de care mai alarmante… Toată casa pare bântuită și orice zgomot îi accentuează frica, iar de somn nici nu mai poate fi vorba.
Nu poate fi vorba decât de o fantomă. Numai că mama șoricelului vine grabnic și îi explică fiecare zgomot și faptul că ea e mereu aproape. O carte simpatică, ce poate alunga temerile tuturor celor cărora nu le place întunericul, fie ei mici sau foarte mici.
”Vom fi mereu prieteni”, de Michael Engler și Joelle Tourlonias
Traducere: Marilena Iovu
Prietenia dintre un iepuraș și un arici poate fi considerată ciudată, dar nimic nu e imposibil în lumea animalelor. Așa că, după ce se văd prima oară, trecând peste neîncrederea inițială, iepurașul și ariciul devin cei mai buni prieteni, în stare să petreacă tot timpul împreună, să se joace mult timp, să mănânce împreună și să intre în sufletul celuilalt. Nicicând viața din apropierea pădurii nu fusese mai frumoase pentru cei doi:
”Iepurașului îi plăcea că ariciul râdea mult și des. Iar ariciul era bucuros că iepurașul se amuza la glumele sale. Și fiecare dintre ei era fericit pentru că își găsise un prieten. Uneori, noaptea adormeau greu, fiindcă erau nerăbdători să se facă dimineață, ca să petreacă încă o zi împreună.”
Numai că, odată cu venirea toamnei, pentru arici era necesar un adăpost călduț, iar cei doi prieteni trebuie să se despartă, ceea ce lasă sufletele lor pustiite. Unul plecă așadar la hibernare, iar celălalt își petrece zilele de toamnă târzie și de iarnă, așteptându-l și făcând planuri pentru revedere. O carte foarte frumoasă, despre prietenie și încredere, despre afecțiune și asumarea responsabilității păstrării adevăraților prieteni.
”Pune-ți o dorință, Pepina”, o poveste de Harriet Grundmann
Ilustrații de ZORA, traducere: Cristina Muică
Colorată, deci frumos ilustrată, și cu o poveste care curge minunat, cu multe cuvinte și fraze meșteșugite. Așadar, o carte pentru copii din primele clase ale vieții, căci nu sunt cuvinte cu literă mare și puține, ci este o poveste adevărată despre lumea elfilor, descrisă astfel:
”Când elfii zboară în preajma ta, îi auzi cum fâlfâie din aripioarele lor argintii. În aer se simte un miros de miere, căci elfii dorm noaptea în flori, iar polenul înmiresmat le rămâne în păr cât e ziua de lungă. Elfii trec ca fulgerul încoace și încolo – uneori nu vezi nimic altceva decât o coadă argintie ca de cometă. Zboară spre oameni, le îndeplinesc câte o dorință deosebită – și zvârrr, au și dispărut! Au într-adevăr o mulțime de lucruri de făcut!”
În această lume magică, micuța Pepina este încă un fel de ucenic și ascultător al elfilor care vin să se odihnească, punându-i pe aceștia să povestească dorințele oamenilor și felul în care elfii mai mari le-au îndeplinit. Dar pare că nu are chef să facă și ea același lucru, ceea ce este alarmant pentru cei din jur, mai ales că în doar câteva săptămâni începe școala elfilor. Pentru ca Pepina să-și revină, mama sa o roagă să se gândească la o dorință, pe care ea în mod sigur o va îndeplini. Aceasta este ”Mi-aș dori ca o zi întreagă să faci împreună cu mine tot ce îmi va trece prin minte” și va stârni cu carusel de aventuri amuzante și nemaivăzute de lumea elfilor.
Așa cum se precizează și pe coperta a patra, acest volum include și ”un sistem de întrebări-test cu rol pedagogic, pentru educația prin joacă a copiilor.” Fiecare pagină are în subsol câteva întrebări, jocuri, competiții pentru cei mici, care pot descoperi cu ușurință răspunsurile dacă au fost atenți la textele și imaginile prezentate. Una dintre cele mai frumoase și instructive cărți din acest articol.
”Lunabella. Poneiul fermecat”. Text: Edith Thabet
Ilustrații: Ana-Maria Weller. Traducere: Cristina Muică
Tot despre dorințe îndeplinite e vorba și în această carte foarte frumos ilustrată: pe Lună, trăiește un mic ponei, numit Lunabella, care îndeplinește dorințele tuturor copiilor. Împreună cu Lelia, fetița din stele, trebuie, de data aceasta, să o ajute pe micuța Luiza, cea care merge la o grădiniță nouă și îi este teamă de ceea ce va găsi acolo, de lipsa de prieteni, de noutatea lucrurilor. Numai că cele două vin în întâmpinarea tuturor dorințelor și temerilor acesteia:
”Noi, poneii din Lună, îi ajutăm pe copiii care se tem sau care își fac griji pentru ceva. Poneii mititei – așa ca mine – îi ajută pe copiii mici, poneii mai mari, pe copiii mari.”
Și, desigur, cu ajutorul celor două, prima zi la grădiniță, după câteva sincope minore, decurge minunat și prietenii noi apar imediat. Este o carte frumos ilustrată, după cum spuneam, despre curaj și puterea prieteniei, despre felul în care încrederea în sine se poate clădi oricând și oriunde.
”Frida, mica vrăjitoare a pădurii”, de Jutta Langreuter și Stefanie Dahle
Traducere: Cristina Muică
”Bale de șopârlă verde,
Iarba rea ce-n cazan fierbe:
Cu licoarea descântată
Necazul s-a dus pe dată!”
Volumul începe cu o vrajă, pentru că personajul principal este o vrăjitoare. Una micuță, în devenire, dar tot o vrăjitoare. Frida este neîngrijită, tânără și adăpostește în casa sa tot felul de animale specifice meseriei (sau harului) pe care o deține – păianjeni, broaște, varani uriași, un motan, de care are grijă cu atenție. Scopul ei imediat este însă unul îndrăzneț: vrea să participe la marele concurs de vrăjitorie, unde nu are însă voie să folosească bagheta magică. Animăluțele ei nu-i dau nicio șansă la concurs, care va fi condus de marele vrajitor Barak și va avea loc în Pădurea Basmelor.
E nevoie de un miracol ca să reușească, mai ales că Frida este și puternic răcită. Dar, până la urmă, vrăjile tuturor au efect și parcă în pădure se reinstaurează liniștea și pacea. O poveste pe placul copiilor, care se vor simți încântați cu gândul că o mică vrăjitoare poate să le dea piept, cu șanse de reușită, adulților. Iar să trăiești în mijlocul animăluțelor este, nu-i așa?, un vis.
”Andrei zboară spre Lună”, de Sylvia Englert și Silvia Neuendorf
Traducere: Cristina Muică
Pentru băiețeii care sunt pasionați de navete spațiale, zboruri cosmice și întinderea nemărginită a spațiului (dar nu putem lăsa la o parte fetițele, unele dintre ele pasionate la fel de mult de astfel de lucruri ”băiețești), iată un volum palpitant și plini de imagini grafice sugestive. Andrei este un astfel de băiețel, care studiază mult stelele și Luna, împreună cu animalele sale de pluș. Într-o noapte, observă ceva clipind pe Lună, așa că decide să meargă până acolo, construind o rachetă, pentru a vedea cine îi trimite semnale.
Așa că, după sfaturile caracatiței Oli, racheta este construită și voiajul lor în cosmos începe cu adevărat. Neverosimil, dar adevărat. Călătoria îi poartă pe Lună, apoi pe Saturn, apoi pe alte planete. Dar niciun corp ceresc nu poate fi mai tare decât întâlnirea cu o navă extraterestră, ai cărei ocupanți seamănă perfect cu caracatița lui de pluș.
De aici înainte, eu tac chitic: trebuie să descoperiți voi dacă sunt prietenoși sau nu, dar sunt simpatici sau violenți, dacă îi vor ajuta sau îi vor închide în nava lor. O frumoasă carte de aventuri, pe placul tuturor.
”Baba Iaga”, de An Leysen
Traducător: Alina Loredana Brebeanu
Au fost mai multe cărți cu și despre vrăjitoare în acest grupaj, dar parcă niciuna nu are profunzimea și nu stârnește atâtea temeri precum ”Baba Iaga”. În primul rând, pentru că este scrisă foarte bine, iar Baba Iaga este foarte bine descrisă, cu nuanțe întunecate și sugestiv: ”
”Baba Iaga este o vrăjitoare bătrână și urâtă. Are un cazan ruginit, care zboară singur, în timp ce Baba Iaga conduce și ”vâslește” din toate puterile cu un toiag de lemn și cu o mătură la spate, pentru a-și acoperi urmele în noaptea rece și întunecată. Și mai ciudată îi este însă casa, strâmbă și aplecată, alergând pe picioare de pui! Și, uneori, se răsucește de parcă ar dansa. Fața Babei Iaga e acoperită cu negi și îi plac broaștele râioase dezgustătoare.”
În al doilea rând, vorbim despre ilustrații, realizate tot de către autoare, în care o înfățișează pe Baba Iaga și celelalte personaje în nuanțe gri sau întunecate, sau în culori vii și bine conturate. Este un exemplu rar de autor care scrie și desenează la fel de bine, cu talent și imaginație.
În al treilea rând, este vorba de subiect: povestea nu este neapărat despre Baba Iaga, ci despre Olga și păpușa ei, care o va proteja ori de câte ori va avea nevoie, fiind dăruită de mama sa, înaintea morții. Fericirea trăită alături de tatăl său se schimbă în doar câteva zile, odată ce acesta se recăsătorește, orbit de iubire, chiar cu sora Babei Iaga. Traiul acasă devine unul groaznic, asemănător în anumite privințe cu cel trăit de Cenușăreasa, în celebra povestire. Așa că Olga trebui să se supună atunci când fu trimisă la Baba Iaga, iar ceea ce descoperi în pădure și la aceasta acasă era îngrozitor, întâmplări care vor speria orice copil care nu este cuminte 😀 . Dar despre toate acestea în carte.
Un volum frumos, un adevărat basm în cheie clasică, cu vrăjitoare, obiecte magice și animale prietenoase.
