„Cercul mincinoşilor”, de Jean-Claude Carrière
Editura Humanitas Junior, Bucureşti, 2024
Traducere din franceză de Brînduşa Prelipceanu şi Emanoil Marcu
Ilustraţii de Bajkó Attila
Încă din cele mai vechi timpuri, preocuparea omenirii pentru cunoaştere a reprezentat un subiect demn de adus în lumină prin prisma unor scrieri cu substrat filosofic sau religios, care s-au transformat, cu timpul, în veritabile călătorii ale spiritului pe tărâmuri pline de magie. Astfel au apărut nenumărate poveşti despre tot atâtea alte poveşti demult spuse, dar care sunt menite să dăinuie în deplină armonie cu cei care le ascultă sau le citesc, pentru ca mai târziu să le poată, la rândul lor, (re)istorisi. Căci ori de câte ori pătrundem în universul marilor și adevăratelor istorii ale lumii, aflăm că toate s-au întâmplat odată, în vreme ce vieţile noastre se scriu, la rându-le sub semnul acestei formule magice care, de dincolo de timp, ne poartă în lumi pline de vrajă, ale cărei hotare nesfârşite se scaldă în oceanul fermecat al bucuriei şi al înţelepciunii. Călăuziţi pe firul lui plin de lumină, vom înţelege că a sosit momentul să evadăm, măcar pentru o vreme, din slalomul cotidian şi să plonjăm în fascinanta lume a lui A fost odată, acolo unde timpurile, tainele şi adevărurile îşi dau mâna, pentru totdeauna.
Lăsând mintea să plutească dincolo de graniţele primei coperţi, sub ochii noştri încep a prinde viaţă 100 de pietre dăltuite cu măiestrie pe tărâmul dragostei neţărmurite pentru tot ceea ce trezeşte, înseninează şi înţelepţeşte spiritele. Poposind printre ele, nu mică ne va fi, poate mirarea, să aflăm că încă din cele mai vechi timpuri, lumea cealaltă se strecura, ca din întâmplare în lumea obişnuită, în vreme ce omul se lăsa trezit la viaţă de glasul blând şi privirea proteguitoare a unei instanţe divine. Mai apoi, în tihna lui s-a strecurat nefericirea, pregătind calea care leagă veşnicia de un destin pe cât de puternic, pe atât de fragil şi plin de nelinişti, în care doar răbdarea şi tăcerea ne mai pot întoarce pe drumul cunoaşterii, acolo unde chiar şi cel mai mărunt şi neînsemnat lucru înseninează colibele întunecate ale inimilor.
Şi aşa se face că, fără a prinde prea bine de veste, legendara Cutie a Pandorei pare a se redeschide chiar în ritmul plutirii noastre printre firele de nisip ale clepsidrei, îngăduind în lume suferinţele, minciuna, mânia, şiretenia, dorinţa nestăvilită pentru puterile deşarte şi pentru banii care, adesea, se arată mai puternici decât sentimentele şi, uneori, chiar decât judecata. Iar în vreme ce lumea şi viaţa par pe deplin scufundate sub norii grei ai unei drame implacabile, în care până şi Dumnezeu a devenit un simplu personaj, se naşte în noi o altă lume, în care fiecare întrebare atrage un răspuns surprinzător. La început, omului îi este dat să afle că timpul este cel care guvernează lumea asemenea oricărui alt stăpân de care cu greu este îngăduit să te apropii, voind a-l atrage în mrejele jocului. Iar în rând cu el, misterele plutesc printre noi, prinse în hora nesfărşită a cuvintelor, formulelor matematice şi a altor plăsmuiri omeneşti menite să ne reconecteze la şoaptele înţelepciunii, care îl transformă chiar şi pe cel mai simplu muritor într-un mesager al zeilor.
Rând pe rând, Nastratin Hogea, Lao Zi, Alfred Hitchcock, Albert Einstein, Regele Solomon şi alte minţi luminate ale trecutului se prind acum de mâinile şi minţile noastre pentru a ne reaminti că, deşi vremea jocurilor a rămas, poate, ascunsă prin freamătul vremurilor, timpul poveştilor pentru copii va dăinui în pas cu viaţa.
Căci ce este alta povestea decât o cană sau o farfurie pe care, după ce vom fi gustat din ea, suntem chemaţi să o umplem, răspândind-o peste tot în lume, ca orice alt mincinos cu acte în regulă? Şi în vreme ce călătoria noastră la graniţa dintre vis şi realitate se va fi încheiat, un izvor binefăcător va dăinui, redându-ne şansa de a deveni cei ce am fost odată, acei copii cu suflet vesel şi blând care, în inocenţa lor, credeau că nu doar oamenii şi cărţile ci fiece obiect care ne înconjoară este fermecat. Iar de vom sorbi măcar o picătură din apa cea vie, vremurile şi distanţele geografice se vor topi, în vreme ce vieţile vor lua, la rându-le, chipul acelor istorisiri care ne-au fascinat în copilărie, pentru ca mai târziu să ne transforme în spirite puternice, îngăduitoare şi senine în faţa tuturor duşmanilor şi a obstacolelor adesea presărate în drumul nostru prin viaţă şi timp.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Junior/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://humanitas.ro/autori/jean-claude-carri%C3%A8re, https://www.facebook.com/humanitas.junior.)
