Marele jaf comunist (2004) – The Great Communist Bank Robbery

In anul 1960, apare pe marile ecrane bucurestene filmul “Reconstituirea”, in care povestea jafului este jucata chiar de cei implicati in evenimente. Chiar daca acum, peste ani, filmul ni se pare de un amatorism pregnant, totusi faptele raman fapte. Si, chiar daca regizorul acestui film aduce martori care sa ii dezincrimineze pe presupusii vinovati, intrebarile raman.

Mi s-au parut, personal, si acum, dupa foarte multi ani, ca fostii securisti, actuali pensionari sunt deosebiti de cruzi. Cruzimea razbate, dupa decenii, din ochii lor si din faptul ca nu le pare rau de ceea ce au patit, fie si vinovati, cei condamnati. Bataile din inchisori, arestul si tinerea la carcera nu trezesc nici o sensibilitate in sufletului celor aflati in varf in anii 1959-1960.

Am recunoscut in documentar si pe domnul Cioplea, pe care il cunosc in virtutea functiei pe care o detin. Un om, fost gardian al Bancii, care nu a mai avut liniste dupa comiterea jafului si a trebuit sa emigreze in Germania (dar revenit acum in Prahova), pentru a scapa de presiunile timpului care ii impuneau sa depuna marturii numai intr-un singur sens.

Un film documentar caruia, din principiu, nu ii pot da nota. Ca un film documentar poate reliefa mai bine sau mai rau realitatea, ca poate oferi informatii mai detaliate sau mai evezive, ca poate primi, in montaj sau in informarea documentare, influente subiective din partea partilor este adevarat. Insa “Marele jaf comunist” ramane un film de colectie, care dezvaluie prin propriile mijloace un moment foarte putin cunoscut din istoria comunismului romanesc. De urmarit, dar recomandat mai ales celor tineri, care nu cunosc amanunte din aceasta perioada ignorata de ei, indepartata, neguroasa, dar plina de eroism necunoscut. Un film de o inteligenta rara.