Recenzii filme si carti

Rosteste-i numele, de Francisco Goldman
Say Her Name
Editura Polirom, Colectia Biblioteca Polirom, Iasi, 2012
Traducere din limba engleza si note de Mihaela Negrila

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Polirom.

Un roman surprinzator prin felul extrem de modern, dar si cu adancimi ancestrale, in care developeaza trairile si sentimentele omenesti.

Poate pentru ca autorul si personajul sau principal au radacinile infipte atat in lumea noua cat si in mistice, misterioase si vechi taramuri: Francesco Goldman a crescut in Boston si Guatemala, Aura Estrada a trait in Mexic si in New York.

Goldman vine in fata cititorului si  cu  sinceritate vibrand de emotie etaleaza o bogata experienta de viata ridicata la inalt nivel intelectual si senzitiv. Nu numai misterul descoperirii iubirii: “It was like my indispensable other self“, ci si contopirea profunda a celor doua entitati in aceasta iubire: “There is the way I portray myself” se releva in  interviul publicat de Lyla Biock in TheParisReview.

Citeste continuarea »

Ich bin ein Berliner, de Gabriel Andronache
Editura Herg Benet, Bucuresti, 2011

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Herg Benet.

Personajele cartii lui Gabriel Andronache se impart in doua categorii. O parte dintre ele, inclusiv eroul principal au nume generice, fie reprezentate printr-o simpla initiala kafkiana (eroul principal se numeste D.) sau prin pozitiile lor (Functionar, Sef, Director) in ierarhia Institutiei in care il gasim pe erou angajat la inceputul cartii. Institutia este ea insasi o alegorie a birocratiei eterne, care transcende timpurile si sistemele sociale, dar care pare a-si gasi locul cel mai firesc in Romania post-89. ‘Supunerea prin inutilitate parea a fi politica de spalare a creierelor promovata de catre mai marii institutiei. Orice initiativa era inabusita in fasa. Fiecare idee pusa pe tapet de catre vreun functionar ratacit era analizata de seful sau direct, primind invariabil un raspuns negativ. Maniera de respingere diferea de la caz la caz. Cu cat ideea era mai revolutionara, cu atat functionarul care o emitea era izbit mai puternic de perete de catre plutonul inchizitorial format din cei zece Directori. In schimb, daca propunerea functionarului vadea semne de banalitate, nepunand in pericol stabilitatea aparatului de conducere, acesta era privit cu compasiune, luat usor de mana si evacuat din incapere cu amabilitatea care se manifesta de obicei fata de un individ cu mintile ratcite. Sistemul de cenzura al oricarei inovatii, a oricarei evadari din rutina, era foarte bine pus la punct si daduse rezultate de succes.‘ (pag. 21) Citeste continuarea »

“Accidentul”, de Mihail Sebastian
Editura Adevărul Holding, Bucureşti, 2009

Moto: „Viaţa începe mereu” (Nora)

Mi-era dor de o lectură uşoară (Rushdie e prea solicitant în această perioadă), aşa că am ales, destul de inspirat, aş putea spune, Accidentul lui Mihail Sebastian, în ediţia de la Adevărul, unde a fost cuplată cu Oraşul cu salcâmi, care a mai beneficiat de o recenzie destul de recentă pe site-ul nostru. De aceea, am ales prima jumătate de carte, care poate fi citită cu uşurinţă într-o după-amiază de iarnă friguroasă, fiind o lectură plăcută, de dragoste, dar care atinge şi modalitatea de transformare a unui suflet uman devastata de o iubire adâncă, dar neimpărtăşită. Citeste continuarea »

De doua mii de ani, de Mihail Sebastian
Editura Humanitas, Bucuresti, 2006
Prefata de Nae Ionescu (in editia originala)

Iata o carte care are un destin unic sau in orice caz foarte rar in posteritate si anume faptul ca prefata sa este mult mai citita si mai comentata decat cartea insasi. Incercand sa schimb ceva in acest dezechilibru nefiresc am hotarit sa fac un exercitiu mental si sa-mi imaginez cum ar fi aratat aceasta carte si care ar fi fost impactul ei daca nu ar fi existat faimoasa prefata a lui Nae Ionescu. Am citit deci romanul, am ignorat prefata si scriu acum doar despre textul lui Sebastian.

Am spus ‘romanul’ dar ar fi de discutat si aici carui gen ii apartine exact ‘De doua mii de ani …’. Multe romane sunt scrise in stil sau structura de jurnal, dar in acest caz este vorba despre mult mai mult de atat. Biografia eroului principal cuprinde atatea date auto-biografice, evenimentele politice si fundalul social sunt descrise cu o asemenea veridicitate incat romanul pare in multe dintre sectiunile sale a fi mai mult jurnal. Este oarecum in oglinda cu adevaratul ‘Jurnal’ al lui Mihail Sebastian, caci daca ‘De doua mii de ani …’ este un roman cu structura si multe pagini de jurnal autentic, ‘Jurnalul’ apartine genului memorialistic, dar multe dintre paginile sale au o incarcatura literara de domeniul mai degraba al fictiunii. As mai face o observatie care pe mine m-a tulburat – pe scara timpului ‘Jurnalul’ incepe acolo unde se termina romanul. Sa-l fi scris Sebastian cel putin la inceput cu intentia de a continua sub o forma sau alta romanul si a-i da o alta turnura sau rescriere, si apoi razboiul si moartea sa fi curmat aceste planuri? Nu vom sti niciodata. Citeste continuarea »

“Gandhi. Şi India va fi liberă!” (volumul II), de José Frèches
Editura Allfa, Colecţia Biografii Celebre, Bucureşti, 2009
Traducere din limba franceză de Roxana Bîrsanu

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Buybooks.ro.

Recenzia primului volum aici.

Moto:  „Aş vrea atât de mult ca dragostea să triumfe, ca rasa umană să înceteze să se mai extermine!” (Mahatma Gandhi)

Volumul al doilea al romanului istoric despre Gandhi se concentrează pe activitatea lui spre independenţa şi autonomia spirituală a Indiei, de la venirea sa definitivă din Anglia până la moartea survenită 34 de ani mai târziu. Şi acest al doilea volum este împărţit în două părţi distincte, având mai puţină însemnătate în funcţie de numele purtate de Gandhi, ci mai curând în funcţie de două faze distincte ale vieţii sale în India: cea revoluţionară, când era considerat cel mai puternic om din ţara sa şi conducea destinul naţiunii (partea a cincea intitulată Mahatma Gandhi) şi cea de relativă acalmie, când, îmbătrânit fiind, se concentrează pe meditaţie, post şi este considerat înţeleptul indienilor, i se cere sfatul, dar aproape este ignorat în lumea politică (partea a şasea intitulată Bapuji Gandhi). Citeste continuarea »

“Gandhi. Sunt un soldat al păcii” (volumul I), de José Frèches
Editura Allfa, Colecţia Biografii Celebre, Bucureşti, 2009
Traducere din limba franceză de Roxana Bîrsanu

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Buybooks.ro.

Moto: „Viaţa este singura mea şcoală” (Mahatma Gandhi)

L-am admirat întotdeauna pe omul Gandhi, pe care l-am descoperit relativ târziu, dar despre care am dorit întotdeauna să ştiu mai mult. Am plecat la aprofundarea acestei experienţe cu nenumăratele sale aforisme rămase nemuritoare, răspândite în toate publicaţiile şi în orice carte de acest gen, i-am remarcat incredibila sa viaţă în filmul Gandhi, din 1982, am citit cu mare atenţia Jurnalul lui Jawaharlal Nehru, publiat în vremea comunismului. De aceea, apariţia la editura Allfa a unui dublu volum despre Gandhi a fost pentru mine prilejul de a-i pătrunde şi mai mult şi în principii, dar mai ales în canoanele în care şi-a construit viaţa sa, aproape supraomenească. Citeste continuarea »

Viaţă şi destin, de Vasili Grossman
Editura Polirom, Iaşi, 2010
Traducere din limba rusă şi note de Laurenţiu Checicheş

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Tamada.ro.

Povestea romanului Viaţă şi destin de Vasili Grossman este destul de cunoscută, dar edificatoare pentru viaţa unui scriitor (adevărat) într-un sistem totalitar. Grossman a muncit timp de opt ani la redactarea acestui roman fluviu plecând de la experienţa avută în calitate de corespondent de război în timpul celui de al doilea război mondial pe frontul de est, experienţă pe care el şi-a notat-o într-o formă brută în mai multe carnete de război, miraculos salvate şi recent descoperite în arhivele de la Moscova (NKVD şi urmaşul său, KGB, erau mari colecţionari de astfel de documente eretice faţă de doctrina oficială-comunistă). Aceste documente au fost publicate de către Antony Beevor[1]. Carnetele sale au fost probabil confiscate alături de manuscrisul romanului său în 1961 de către KGB care, în mod justificat, a considerat opera sa drept chiar mai subversivă decât Doctor Jivago de Boris Pasternak. Vom vedea şi de ce. Confiscarea şi piedrearea definitivă a muncii sale (după cum credea el în acele momente) l-au consumat pe Grossman contribuind la moartea sa trei ani mai târziu. Însă un exemplar microfilmat al manuscrisului său a reuşit să ajungă în Elveţia în anul 1980 unde a apărut prima ediţie a cărţii. Publicarea romanului în limba română constituie, fără îndoială un eveniment.[2] Citeste continuarea »

Este drept, nu mult a lipsit ca scriitorul Sirbu sa supravietuiasca dictatorului si dictaturii care i-au strivit viata, dar cancerul l-a luat dintre cei vii in septembrie 1989. A ramas dupa el insa – postuma cum o prevestise – poate cea mai buna carte despre anii dictaturii si despre regimul totalitar comunist din Romania. Cea mai buna pe care am citit-o eu pana acum, in orice caz. Citeste continuarea »

“Cartea şoaptelor”, de Varujan Vosganian
Editura Polirom, Iaşi, 2009

Este cartea unei etnii şi se poate discuta că este una dintre operele fundamentale ale armenilor de pretutindeni, reuşind să istorisească toate conflictele trăite de această populaţie, toată prigoana care s-a stârnit împotriva ei încă de dinaintea primului război mondial, în Imperiul Otoman, fără ca cineva, vreo mare putere, să oprească în vreun fel posibila dispariţiei a unui întreg popor. Citeste continuarea »