Filme si carti

“Accidentul”, de Mihail Sebastian
Editura Adevărul Holding, Bucureşti, 2009

Moto: „Viaţa începe mereu” (Nora)

Mi-era dor de o lectură uşoară (Rushdie e prea solicitant în această perioadă), aşa că am ales, destul de inspirat, aş putea spune, Accidentul lui Mihail Sebastian, în ediţia de la Adevărul, unde a fost cuplată cu Oraşul cu salcâmi, care a mai beneficiat de o recenzie destul de recentă pe site-ul nostru. De aceea, am ales prima jumătate de carte, care poate fi citită cu uşurinţă într-o după-amiază de iarnă friguroasă, fiind o lectură plăcută, de dragoste, dar care atinge şi modalitatea de transformare a unui suflet uman devastata de o iubire adâncă, dar neimpărtăşită. Citeste continuarea »

De doua mii de ani, de Mihail Sebastian
Editura Humanitas, Bucuresti, 2006
Prefata de Nae Ionescu (in editia originala)

Iata o carte care are un destin unic sau in orice caz foarte rar in posteritate si anume faptul ca prefata sa este mult mai citita si mai comentata decat cartea insasi. Incercand sa schimb ceva in acest dezechilibru nefiresc am hotarit sa fac un exercitiu mental si sa-mi imaginez cum ar fi aratat aceasta carte si care ar fi fost impactul ei daca nu ar fi existat faimoasa prefata a lui Nae Ionescu. Am citit deci romanul, am ignorat prefata si scriu acum doar despre textul lui Sebastian.

Am spus ‘romanul’ dar ar fi de discutat si aici carui gen ii apartine exact ‘De doua mii de ani …’. Multe romane sunt scrise in stil sau structura de jurnal, dar in acest caz este vorba despre mult mai mult de atat. Biografia eroului principal cuprinde atatea date auto-biografice, evenimentele politice si fundalul social sunt descrise cu o asemenea veridicitate incat romanul pare in multe dintre sectiunile sale a fi mai mult jurnal. Este oarecum in oglinda cu adevaratul ‘Jurnal’ al lui Mihail Sebastian, caci daca ‘De doua mii de ani …’ este un roman cu structura si multe pagini de jurnal autentic, ‘Jurnalul’ apartine genului memorialistic, dar multe dintre paginile sale au o incarcatura literara de domeniul mai degraba al fictiunii. As mai face o observatie care pe mine m-a tulburat – pe scara timpului ‘Jurnalul’ incepe acolo unde se termina romanul. Sa-l fi scris Sebastian cel putin la inceput cu intentia de a continua sub o forma sau alta romanul si a-i da o alta turnura sau rescriere, si apoi razboiul si moartea sa fi curmat aceste planuri? Nu vom sti niciodata. Citeste continuarea »

“Gandhi. Şi India va fi liberă!” (volumul II), de José Frèches
Editura Allfa, Colecţia Biografii Celebre, Bucureşti, 2009
Traducere din limba franceză de Roxana Bîrsanu

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Buybooks.ro.

Recenzia primului volum aici.

Moto:  „Aş vrea atât de mult ca dragostea să triumfe, ca rasa umană să înceteze să se mai extermine!” (Mahatma Gandhi)

Volumul al doilea al romanului istoric despre Gandhi se concentrează pe activitatea lui spre independenţa şi autonomia spirituală a Indiei, de la venirea sa definitivă din Anglia până la moartea survenită 34 de ani mai târziu. Şi acest al doilea volum este împărţit în două părţi distincte, având mai puţină însemnătate în funcţie de numele purtate de Gandhi, ci mai curând în funcţie de două faze distincte ale vieţii sale în India: cea revoluţionară, când era considerat cel mai puternic om din ţara sa şi conducea destinul naţiunii (partea a cincea intitulată Mahatma Gandhi) şi cea de relativă acalmie, când, îmbătrânit fiind, se concentrează pe meditaţie, post şi este considerat înţeleptul indienilor, i se cere sfatul, dar aproape este ignorat în lumea politică (partea a şasea intitulată Bapuji Gandhi). Citeste continuarea »

“Gandhi. Sunt un soldat al păcii” (volumul I), de José Frèches
Editura Allfa, Colecţia Biografii Celebre, Bucureşti, 2009
Traducere din limba franceză de Roxana Bîrsanu

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Buybooks.ro.

Moto: „Viaţa este singura mea şcoală” (Mahatma Gandhi)

L-am admirat întotdeauna pe omul Gandhi, pe care l-am descoperit relativ târziu, dar despre care am dorit întotdeauna să ştiu mai mult. Am plecat la aprofundarea acestei experienţe cu nenumăratele sale aforisme rămase nemuritoare, răspândite în toate publicaţiile şi în orice carte de acest gen, i-am remarcat incredibila sa viaţă în filmul Gandhi, din 1982, am citit cu mare atenţia Jurnalul lui Jawaharlal Nehru, publiat în vremea comunismului. De aceea, apariţia la editura Allfa a unui dublu volum despre Gandhi a fost pentru mine prilejul de a-i pătrunde şi mai mult şi în principii, dar mai ales în canoanele în care şi-a construit viaţa sa, aproape supraomenească. Citeste continuarea »

Viaţă şi destin, de Vasili Grossman
Editura Polirom, Iaşi, 2010
Traducere din limba rusă şi note de Laurenţiu Checicheş

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe Tamada.ro.

Povestea romanului Viaţă şi destin de Vasili Grossman este destul de cunoscută, dar edificatoare pentru viaţa unui scriitor (adevărat) într-un sistem totalitar. Grossman a muncit timp de opt ani la redactarea acestui roman fluviu plecând de la experienţa avută în calitate de corespondent de război în timpul celui de al doilea război mondial pe frontul de est, experienţă pe care el şi-a notat-o într-o formă brută în mai multe carnete de război, miraculos salvate şi recent descoperite în arhivele de la Moscova (NKVD şi urmaşul său, KGB, erau mari colecţionari de astfel de documente eretice faţă de doctrina oficială-comunistă). Aceste documente au fost publicate de către Antony Beevor[1]. Carnetele sale au fost probabil confiscate alături de manuscrisul romanului său în 1961 de către KGB care, în mod justificat, a considerat opera sa drept chiar mai subversivă decât Doctor Jivago de Boris Pasternak. Vom vedea şi de ce. Confiscarea şi piedrearea definitivă a muncii sale (după cum credea el în acele momente) l-au consumat pe Grossman contribuind la moartea sa trei ani mai târziu. Însă un exemplar microfilmat al manuscrisului său a reuşit să ajungă în Elveţia în anul 1980 unde a apărut prima ediţie a cărţii. Publicarea romanului în limba română constituie, fără îndoială un eveniment.[2] Citeste continuarea »

Este drept, nu mult a lipsit ca scriitorul Sirbu sa supravietuiasca dictatorului si dictaturii care i-au strivit viata, dar cancerul l-a luat dintre cei vii in septembrie 1989. A ramas dupa el insa – postuma cum o prevestise – poate cea mai buna carte despre anii dictaturii si despre regimul totalitar comunist din Romania. Cea mai buna pe care am citit-o eu pana acum, in orice caz. Citeste continuarea »

“Cartea şoaptelor”, de Varujan Vosganian
Editura Polirom, Iaşi, 2009

Este cartea unei etnii şi se poate discuta că este una dintre operele fundamentale ale armenilor de pretutindeni, reuşind să istorisească toate conflictele trăite de această populaţie, toată prigoana care s-a stârnit împotriva ei încă de dinaintea primului război mondial, în Imperiul Otoman, fără ca cineva, vreo mare putere, să oprească în vreun fel posibila dispariţiei a unui întreg popor. Citeste continuarea »

Cartea şoaptelor, de Varujan Vosganian
Editura Polirom, Iaşi, 2009

Soaptele copilariei lui Vosganian sunt soaptele fricii de urechile vecinilor sau ale informatorilor, sunt soaptele care transmit o istorie prea cumplita pentru a fi povestita cu voce tare, sunt soaptele pe care mortii le trimit marturie de pe celelalte taramuri. Scriitorul care este la o generatie sau doua dupa majoritatea eroilor cartii aduna informatiile ca un cronicar predestinat (in capitolele finale aflam si care este simbolul acestei predestinari) se considera a fi un cronicar al unor timpuri si a unui popor care nu a avut o modalitate de expresie a suferintelor sale istorice. Citeste continuarea »