“Amintiri din pribegie”, de Neagu Djuvara
Editura Humanitas, Bucuresti, 2005
Cu o indamisibilă întârziere am reuşit să lecturăm memoriile deja celebrului istoric şi, mai cu seamă, scriitor Neagu Djuvara, Amintiri din pribegie. [1]Teoretic şi proletar, orice viaţă ar merita a fi povestită însă practic doar puţine au un conţinut demn de a fi transcris şi mai puţine vieţi fiind memorabile. Aceasta depinde, evident, şi de talentul de povestitor pe care îl are memorialistul.
“Ce urâtă trebuie să fie viaţa ălora care n-au, ca noi, oameni care să vorbească, cugetă. Dacă povesteşti, e ca şi când ce s-a întâmplat se petrece de mai multe ori.”[2] Povestaşul este cel ce spune deapănă ficţiunea însă, de multe ori realitatea, ştim bine, bate ficţiunea. Memoriile lui Neagu Djuvara sunt decupate în patru mari capitole, criteriul fiind cel cronologic şi, geografico-politic, în funcţie de cele trăite de autor : Refugiat politic în Apus 1948-1961, În Africa subsahariană 1961-1984, Intermezzo la Paris 1984-89, Şocul întoarcerii în ţară (după 1990). Citeste continuarea »
