Filme si carti

80 de ani in jurul lumii povestiti de Lia Ioana Ciplea, de Stephen Fischer-Galati
Editura Vremea, Colectia  Planeta Bucuresti, 2011

14 decembrie 2011 – lansarea volumului la Libraria Mihail Sadoveanu, gazda Dna Georgeta Munteanu in prezenta:

Prof. Univ.Stephen Fischer-Galati – povestitorul si personajul cartii
Lia Ioana Ciplea – cronicarul care a consemnat aminririle personajului
Acad. Dinu Giurescu – istoric
Silvia Colfescu – Director Editura Vremea

si a multor prieteni, cititori si nu ultimul rand – vechi si iremediabili indragostiti de Bucuresti!

Venit special în ţară pentru această lansare şi pentru a primi titlul de Membru de Onoare al Academiei Române, profesorul Stephen Fischer-Galati a fost oaspetele de onoare al acestui eveniment plin de caldura si de inalt nivel intelectual, pe masura intalnirilor de acest gen puse la cale de Editura Vremea. Citeste continuarea »

Umbrele lui H.G. Wells (II)

Prima parte aici.

Din călătoria lui Wells nu putea lipsi, fireşte, întâlnirea cu Maxim Gorki, cel care a jucat un rol important în ademenirea scriitorilor occidentali cu simpatii comuniste. Wells l-a întâlnit pe Gorki pentru prima oară în 1906. Descrierea laudativă a lui Gorki nici nu mai miră „A câştigat încrederea şi respectul celor mai mulţi lideri bolşevici şi a devenit un fel de salvator semi-oficial al noului regim. Deţine un sens pasionant al valorii ştiinţei şi culturii occidentale, a necesităţii păstrării vieţii intelectuale în Rusia şi în timpul acestor ani de foamete, război şi zbucium social. A găsit un sprijin hotărât în Lenin.” Rolul lui Gorki în acele momente a fost şi cel de salvator al intelectualităţii ruse care nu apucase să emigreze şi încă nici nu murise de foame, de glonţ, sau de ger). Citeste continuarea »

Umbrele lui H.G. Wells (I)

Şi Herbert George Wells (1866-1946) a cochetat cu comunismul. Scriitorul englez, celebru pentru cărţile sale de ficţiune precum Maşina timpului, Războiul lumilor, Omul invizibil, Primii oameni în lună şi Insula Doctorului Moreau a mai publicat nuvele contemporane, istorie, analize sociale cu un impact mult mai redus faţă de opera sa SF. A fost un socialist declarat şi un pacifist, de aceea atracţia sa faţă de ce se întâmpla în Rusia Sovietică este, pe undeva, justificată. HG Wells vizitase Peterburgul şi Moscova şi pe vremea ordinii ţariste, în ianuarie 1914, de aceea atunci când a fost invitat de câtre Kamenev care conducea pe atunci o delegaţie sovietică în domeniul comerţului la Londra să repete acea vizită, pentru a observa noua (dez)ordine, a răspuns favorabil, curiozitate şi simţul aventurii jucând, fără îndoială, un rol în această decizie. Profitând de ocazie, Wells a publicat în ziarul englez The Sunday Express mai multe articole despre situaţia din Rusia Sovietică, pe care ulterior le-a adunat şi editat sub forma volumului Russia in the Shadows. La fel făcuse şi Albert Londres în spaţiul francofon. Diferenţa dintre abordările celor doi este însă destul de mare. Citeste continuarea »

Scrieri alese, de Alexandru Sahia
E.S.P.L.A., Bucuresti, 1960

Radiografia raiului sovietic in 1934
Versiunea oficiala-Prima parte aici.

O altă tematică abordată de Sahia se leagă de emanciparea (“eliberarea”) femeii, opera progresistă a Sovietelor. Se recurge la comparaţia standard cu regimul anterior pentru a se dovedi teza oficială. “experienţa Uniunii Sovietice în domeniu, verifică o dată pentru totdeauna, marea capacitate pe toate tărâmurile a femeii, care secole de-a rândul a rămas neîntrebuinţată.”[1] Face şi un voiaj cu vaporul pe Volga fapt ce-i prilejuieşte o constatare superioară “În port a oprit o maşină. A coborât un grup de excursionişti străini. Toţi sunt americani, pleacă pe Volga-spre Astrahan. Câţiva sunt îmbrăcaţi în cazacă roşie. De fapt, americanii vin în Uniune mai mult să vadă un samovar, să se plimbe pe Volga şi să îmbrace în cazacă. Cam atât îi interesează pe ei. Restul vizitează din maşină.” Complet neinteresaţi de construirea glorioasă a socialismului! Citeste continuarea »

Scrieri alese, de Alexandru Sahia
E.S.P.L.A., Bucuresti, 1960

Radiografia raiului sovietic in 1934
Versiunea oficiala

Biografia lui Alexandru Sahia este destul de saraca. Alexandru Sahia, cu numele său iniţial Alexandru Stănescu s-a născut în comuna Mânăstirea din fostul judeţ Ilfov la 11 octombrie 1908, fiind al fiu al unui ţăran înstărit. Copilăria, până la 12 ani şi-a petrecut-o în satul natal. După ce a absolvit clasele primare în localitatea natală, în anul 1920 Alexandru Stănescu a fost înscris de tatăl său la Liceul Militar Dimitrie Sturdza din Craiova. În 1926, elevul Alexandru Sahia a debutat literar cu schiţa “Sculptorul Boambă”, publicată în revista “Şoimii”, editată de Liceul Militar Mihai Viteazul din Târgu-Mureş. Citeste continuarea »

Razboaiele mele, de Adelin Petrisor
Editura Polirom, Iasi, 2010
Colectia “Ego. Publicistica”
Cuvant inainte de Cristian Tudor Popescu

Puteti cumpara cartea acum, de pe Buybooks.ro.

In fiecare moment, undeva in lume se intampla ceva care ne influenteaza mai mult sau mai putin viata de zi cu zi. In fiecare zi, undeva in lume se mai porneste un razboi sau se mai incheie o pace.

In fiecare zi, de curiozitate sau din obisnuinta deschidem televizoarele si realitatile altora patrund in vietile noastre sub forma de stiri, informatii sau divertisment. In cele cateva minute pe care le are la dispozitie un reporter talentat si dedicat muncii sale te conecteaza la evenimentul pe care il relateaza. Citeste continuarea »

Jurnalul moscovit, de Walter Benjamin
Editura Idea Design & Print, Cluj, 2008
Traducere de Alexandru Suter

Prima parte aici.

4. Impresii sovietice

În ciuda atracţiei exercitate de ideologia şi sistemul comunist şi asupra lui Benjamin, reflecţiile critice la adresa situaţiei regăsite la Moscova nu lipsesc. “Mai întâi într-un magazin de stat, unde se aflau în partea superioară a pereţilor scene cu figuri din carton, în care era preamărită fuziunea muncitorimii cu ţărănimea. Reprezentări în gustul dulceag, răspândit pe aici: secera şi ciocanul, o roată dinţată şi o altă unealta, meşterite, absolut incredibil, din carton îmbrăcat în mătase. În acest magazin nu se găsea decât marfă pentru ţărani şi proletari. Mai nou, sub <regimul economic> nu se mai produce decât aşa ceva în fabricile de stat. Tejghelele sunt luate cu asalt. Alte magazine, care sunt goale, nu vând stofe decât pe bonuri sau – la liber – au preţuri de neabordat.”[1]

Citeste continuarea »

Jurnalul moscovit, de Walter Benjamin
Editura Idea Design & Print, Cluj, 2008
Traducere de Alexandru Suter

1. Introducere

Walter Benjamin s-a născut la 15 iulie 1892 în Berlinul celui de al doilea Reich german, într-o familie de evrei înstăriţi şi asimilaţi. Tatăl sau, Emil Benjamin, fusese bancher la Paris înainte de a se stabili la Berlin unde s-a ocupat cu comerţul de antichităţi. Benjamin a urmat atât cursurile Universitaţii din Freiburg cât şi pe cele ale Universităţii Humboldt din Berlin, studiind filosofia. Nu a luat parte la confruntările Primului Război Mondial, continuându-si studiile la Universitatea din Berna unde i-a întâlnit pe Ernst Bloch şi Dora Sophie Pollak ce avea să-i devină soţie, dăruindu-i şi un fiu, Stefan Rafael (1918-1972). În 1919 Benjamin şi-a susţinut teza de doctorat cu subiectul Conceptul criticismului în romantismul german. Nefiind capabil să-şi întreţină familia, Benjamin s-a întors la Berlin în casa părintească. În 1921 a publicat eseul Critica violenţei ( Kritik des Gewalt). În 1924 a petrecut câteva săptămâni în insula Capri unde a cunoscut-o pe Asja Lacis, întâlnire care avea să-i schimbe viaţa. În 1926 a început colaborarea cu publicaţiile germane Frankfurter Zeitung şi Die Literarische Welt care i-au permis să stea câteva luni şi la Paris. La sfârşitul anului 1926 se plasează sejurul său de două luni la Moscova. Citeste continuarea »

Mea Culpa, de Louis-Ferdinand Céline,
în Cahiers Céline 7: Céline et l’actualité, 1933-1961
Ed. Gallimard, 1986

Prima parte aici.

“Şi noi încă ne distram aici! Nu suntem obligaţi sa ne prefacem ! Încă suntem oprimaţi! Putem să dăm întreaga vina a răului Destin pe sugătorii de sânge! Pe cancerul Exploatatorului. Şi apoi să ne comportam precum o târfă. Nici văzut, nici cunoscut!… Dar de când nu mai avem dreptul să distrugem? Nici nu mai putem horcăi? Viaţa devine insuportabilă!…. Jules Renard a scris-o deja: “Nu este suficient să fii fericit, trebuie ca şi ceilalţi să nu fie.” Ah! Un moment urât, acela în care te găseşti forţat să iei asupra ta întreaga greutate, cea a celorlalţi, a necunoscuţilor, a anonimilor care muncesc doar pentru ei. Doar i-am jurat Proletariatului că doar ceilalţi reprezintă toată mizeria, cauza profundă a tuturor nefericirilor! Ah! Şarlatania! Putreziciunea! Nu-i mai găseşte pe “ceilalţi” Cu toate acestea îl închidem cu grija pe acest nou ales al societatii renovate….Chiar la Pentru si Pavel, celebra inchisoare, razvratitii de alta data nu erau la fel de bine păziţi. Puteau sa gândească ceea ce voiau. Acum s-a terminat cu asta. Nici vorba sa scrii ! Este protejat, Proletarovici, putem s-o spunem foarte bine, precum nimeni altcineva, in spatele a o sută de mii de fire de sârmă ghimpată, cocoloşitul noului regim ! împotriva impurilor din afară şi chiar împotriva duhorii lumii trecute. El, Proletarovici,  este cel care întreţine poliţia (din propria-i mizerie) cea mai numeroasă, cea mai bănuitoare, cea mai sadică de pe planetă. Ah, nu este lăsat singur! Vigilenţa este impecabilă! Proletarovici nu va fi ridicat!… Se plictiseşte oricum!…Asta se vede bine! Ar crăpa numai să iasă! Să se transforme in Extourist[1] pentru o mică schimbare! Citeste continuarea »

Mea Culpa, de Louis-Ferdinand Céline,
în Cahiers Céline 7: Céline et l’actualité, 1933-1961
Ed. Gallimard, 1986

Este cunoscut scandalul izbucnit în Franţa cu ocazia încercării lui Frederic Mitterand de a-l strecura în calendarul oficial al sărbătorilor naţionale pe Louis Ferdinand Celine (1894-1961) de la a cărui moarte se împlineşte în acest an o jumătate de secol.[1] Serge Klarsfeld, preşedintele FFDJ[2] a protestat vehement forţând până la urmă înlăturarea numelui lui Celine din rândul manifestărilor oficiale ale Republici Franceze din anul acesta. Spiritele s-au inflamat şi în Franţa având în vedere că prin cazul Celine s-au redeşteptat vechi amintiri deloc plăcute ( precum antisemitismul din Franţa interbelică, colaboraţionismul cu Germania nazista etc), preşedintele Republicii, Nicholas Sarkozy având, în mod surprinzător, cea mai inteligentă şi plină de bun simţ remarcă, afirmând că poţi la fel de bine să apreciezi opera lui Gide fără să fii homosexual sau pe cea a lui Celine fără să fii antisemit. Scandalul s-a concentrate mai ales asupra antisemitismului acerb a lui Celine, uitând una dintre cele mai acide scrierile ale sale care, cel puţin din punctul nostru de vedere, îi mai spală din păcate. Evident, percepţia evreilor francezi este complet diferită faţă de cea a românilor (şi a celorlaltor popoare din est) care au avut de îndurat cincizeci de ani de comunism. Mea Culpa este unul din cele patru pamflete scrise de controversatul autor francez şi, chiar daca textul are doar treizeci de pagini în versiunea sa originală, este singurul care a fost preluat şi republicat în Caietele Celine 7: Celine şi actualitatea, 1933-1961[3] publicat de Editura Gallimard în 1986. Citeste continuarea »