Apocalypto (2006)

Povestea se petrece in ultimii ani ai Imperiului Mayas, chiar inaintea debarcarii spaniole si ne dezvaluie lucruri stiute doar de adevaratii cunoscatori ai civilizatiilor precolumbiene: cruzimea lor, setea de sange, sacrificiile umane, saracia unei parti insemnate a populatiei, luarea de prizonieri pentru unicul scop de a fi omorati in templele inchinate zeitatilor. Acum, nu stim cat de mult a respectat Mel Gibson (scenarist impreuna cu Farhad Safinia) adevarul istoric in amanunt, insa totul pare verosimil. Si pentru asta a folosit toate armele de care dispunea: actori necunoscuti, limba originara, nume de piei-rosii (aici sunt curios daca si mayasii foloseau aceste nume asemanatoare indienilor nord-americani), imagini superbe din zona piramidelor de sacrificiu.

Intram in viata unui trib din acele vremuri, unul simplu construit in jurul luptei pentru supravietuire, unde traditiile ancestrale la umbra batranilor se impletesc cu vanatoarea, cu joaca si gluma, cu hazul de necaz facut la orice pas. Violenta este putin accentuata in primele momente ale filmului si asta pentru ca ne este dezvaluita o lume fara dusmanii, una linistita, ale carei principale scopuri sunt perpetuarea speciei (care ne aduce scene amuzante cu retetele de “insamantare reusita”) si subzistenta-vanatoarea si pescuitul. O familie compusa dintr-un tanar mayas (Jaguar Paw-Laba de jaguar), fiul acestuia si sotia insarcinata ne este adusa in prim-plan, ca un cuplu reusit si complet integrat mediului.

Numai ca lucrurile paradisiace se schimba repede si tribul este atacat, iar barbatii si femeile in floarea varstei sunt transportati pentru a fi vanduti ca sclavi sau sacrificati in numele zeului soare spre orasul sacru mayas, orasul piramidelor inaltate spre soare. Laba de jaguar isi lasa in urma sotia si copilul, intr-un put adanc, cu promisiunea ca se va intoarce sa ii salveze (lucru oarecum exgerat pentru ca nimeni nu ar fi rezistat mai multe zile intr-un asemenea loc, fara surse de mancare si apa). Reuseste sa evadeze si apoi trebuie sa reziste cursei de urmarire a soldatilor imperiului, dorind sa ajunga teafar acasa si sa isi salveze familia.

Chiar daca este foarte probabil ca violenta sa fi fost la ea acasa in anii de suprematie a civilizatiilor amerindiene, este clar si faptul ca Mel Gibson a vrut sa socheze prin aratarea acesteia in multe momente ale filmului, expunere explicita si indelungata. Avem, de asemenea, multa actiune, adrenalina, suspans, dar si exagerari ale calitatilor personajului principal, care scad intrucatva nota filmului, pentru ca se pune mare accent pe acestea in dauna conturarii din punct de vedere sufletesc a personajelor. Ne lipsesc sentimentele, toata lumea e preocupata de sange (sau de dorinta de a nu-l pierde), doar Laba de jaguar isi doreste intr-adevar sa ajunga la sotia si copiii sai, unul nenascut, dar ceea ce demonstreaza prin lupta intrece destul de mult posibilitatile unui barbat obisnuit, ranit si fugarit de o armata intreaga. Cu aceste minusuri, ramane un film care merita sa fie urmarit pentru unicitatea lui si dorinta de a ne dezvalui (inca) o civilizatie pierduta, cu toate formele ei, atat bune, cat si rele.

Nota 8/10