•

Oceanul este fratele meu, o carte-eveniment ce dezvaluie inceputurile carierei literare ale scriitorului-emblema a „Generatiei Beat”, urmeaza sa soseasca miine din tipografie. Antologie de texte inedite, Oceanul este fratele meu este cel de-al patrulea titlu de Jack Kerouac tradus in cadrul colectiei „Biblioteca Polirom”, dupa Pe drum, Si hipopotamii au fiert in bazinul lor si Vagabonzii Dharma.

Cartea, aparuta in traducerea din limba engleza a lui Ciprian Siulea, contine, printre altele, si asa-numitul „roman pierdut” al lui Jack Kerouac, prima sa scriere de anvergura, descoperita recent printre hirtiile personale ale autorului.

„Prima opera importanta a lui Jack, Oceanul e fratele meu, a fost scrisa in 1943 si pina acum nu a fost publicata niciodata integral. Importanta ei pentru aceasta perioada a vietii lui Jack este indiscutabila, fiind punctul de cotitura in cariera lui literara intr-o perioada cind lucreaza harnic zi si noapte la primul sau roman. Jack isi descrie truda in scrisorile lui catre Sebastian si ii trimite acestuia prin posta fragmente pe care sa le citeasca si sa le impartaseasca si celorlalti membri ai grupului Prometeicilor. Romanul, inspirat de prima sa calatorie ca marinar pe S. S. Dorchester, surprinde viata aspra de pe mare si ilustreaza iubirea lui Jack pentru aventura si interesul sau fata de semeni.
Oceanul e fratele meu este lucrarea cea mai importanta a antologiei de fata si cea mai buna prezentare a lui Jack ca tinar scriitor, acesta fiind si motivul pentru care constituie o sectiune distincta a cartii. E un roman scurt, de 158 de pagini, si este cea mai serioasa dintre lucrarile scrise de Jack in acea perioada a vietii sale. Ca si in alte povestiri nepublicate, si aici se vede imediat puterea discursului sau si evolutia capacitatii sale de vizualizare. La putin timp dupa ce a scris Oceanul e fratele meu, Jack a inceput Tirgul si orasul, carte publicata in 1950, care l-a lansat ca scriitor. Aceste doua romane, amindoua bazate pe experiente reale, tin de metoda de scriere conceputa de el in 1943 si pe care a numit-o «suprema realitate»”, noteaza in prefata Dawn M. Ward, editorul de peste Ocean al volumului.

Volumul mai include primele texte in proza si dramatice ale lui Kerouac, un jurnal inedit din anii de colegiu, precum si corespondenta sa cu un prieten din adolescenta, Sebastian Sampas, ce dezvaluie istoria unui grup literar numit Prometeicii si aduce informatii inedite despre perioada de formare si maturizare intelectuala a prozatorului american.
Din paginile cartii degaja un idealism si un avint adolescentin cuceritor, ce capata o nota tragica in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Iar pentru cititorii pasionati ai autorului beat si pentru cei interesati de evolutia sa, acest volum este un instrument indispensabil, caci dezvaluie inceputurile carierei scriitoricesti a lui Jack Kerouac.

Textul editiei in limba romana este insotit de fotografii inedite din arhiva scriitorului.

„Adevarata valoare a Oceanului sta in a arata ca autorul lui n-a rasarit, precum iepurele din palarie, in persoana regelui beatnicilor, ci a evoluat, a crescut, s-a maturizat si, asa cum se intimpla oricarui scriitor adevarat, a pacatuit in fata muzei sale.” (The Independent)

„Ca si Jack Kerouac, protagonistul romanului, Wesley Martin, lasa in urma o facultate neterminata. Kerouac spune despre el ca: «iubeste oceanul cu o dragoste bolnava, stranie, oceanul e fratele lui si suflarea lui in cuvinte». Dimpotriva, un alt personaj, Everhart, «fuge de lume, dar gaseste in ocean o nemaipomenita solitudine». Cei doi haladuiesc prin carte ciorovaindu-se, bindu-si mintile si gindindu-se la singuratate: nici Kerouac n-ar fi facut altceva.” (The Guardian)

Jack Kerouac (Jean-Louis Lebris de Kerouac, 1922-1969) s-a nascut in Lowell, Massachusetts, intr-o familie canadiano-franceza. La terminarea liceului obtine o bursa la Universitatea Columbia si pleaca la New York impreuna cu toata familia, dar in scurta vreme isi intrerupe studiile si se inroleaza in armata. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial viitorul scriitor este lasat la vatra, considerindu-se ca ar avea un comportament schizoid. Lucreaza o perioada in Marina Comerciala, apoi porneste intr-un sir de calatorii in Statele Unite si Mexic, schimbind o multime de slujbe dintre cele mai diverse (padurar, muncitor la caile ferate etc.). Primul sau roman, The Town and the City, apare in 1950. Ulterior Kerouac isi va elabora un stil narativ spontan, brut, nefinisat, al carui rezultat a fost romanul On the Road (Pe drum, 1957; Polirom, 2003, 2009, 2012). Incluzind numeroase elemente autobiografice, cartea a atras atentia asupra unui mod de viata specific, pe care prozatorul si poetul american, alaturi de Allen Ginsberg, William S. Burroughs si alti prestigiosi scriitori din bine-cunoscuta „generatie beat”, l-a transformat intr-o marca a unei epoci. Printre cartile publicate ulterior de Jack Kerouac si care surprind aceeasi lume a libertatii si extazului mistic, a muzicii si saraciei, opusa unei societati conventionale, obositoare si lipsita de vitalitate, se numara The Dharma Bums (Vagabonzii Dharma, 1958; Polirom, 2009), Tristessa (1960), Big Sur (1962), Visions of Gerard (1963). Dupa moartea sa au mai fost publicate citeva volume reprezentative, dar ramase in manuscris, printre care And the Hippos Were Boiled in Their Tanks, scris in 1945 impreuna cu William S. Burroughs si aparut in 2008 (Si hipopotamii au fiert in bazinul lor, Polirom, 2009), si The Sea Is My Brother (Oceanul e fratele meu), scris in 1942.

Despre carte:

In viziunea aztecilor, au existat doua locuri misterioase – Tamoanchan si Tlalocan. Desi sunt considerate importante din punct de vedere cosmologic, trimiterile la ele in mitologia azteca raman obscure. Miturile despre Tamoanchan il descriu ca pe locul de obarsie al tuturor fiintelor. Tlalocan, in schimb, era un paradis terestru situat in interiorul unui munte vesnic verde si frumos, locul in care salasluiau oamenii care au murit prin inec, rapusi de fulger sau de boala. Istoricii au incercat sa inteleaga si sa clarifice semnificatia acestor doua locuri din secolul al XVI-lea. Astazi, cei care studiaza religia vechilor mexicani incearca sa le gaseasca in sistemul cosmic, pentru a intelege mai bine gandirea religioasa mesoamericana, dar sursele scrise cu privire la aceste doua locuri sunt greu de inteles. In Tamoanchan si Tlalocan, Alfredo Lopez Austin ofera noi interpretari ale mitologiei aztece bazate pe surse istorice scrise, surse iconografice, si credintele indienilor moderni.

“Tinuturi ale cetii. Astfel au definit Tamoanchan-ul si Tlalocan-ul poezia, imnurile sacre si descrierile religiei stravechi. Dar cuvantul ceata lamureste prea putin, pentru ca ceata, ca prezenta sau cuvant, atenueaza clarobscurul, sterge contururile, opacizeaza culorile, ghideaza in chip inselator mana ce voieste sa atinga si tulbura miresmele cu masa ei umeda. Ceata este tacere. Neaga miscarea atunci cand o invaluie iar fasiile sale simuleaza ca ceea ce este static se misca. Ceata amesteca somnul cu veghea. In cazul nostru amesteca de asemenea istoria cu mitul. Tamoanchan este loc al creatiei. Perechea suprema, Ometecuhtli si Omecihuatl, trimite din Tamoanchan germenele animic al fatului in pantecele mamei, si tot Tamoanchan a fost locul in care, in timpul primordial, zeii au pus porumbul pe buzele omului dupa ce au zdrobit boabele cu propriile lor masele. Tlalocan, in schimb, este loc al mortii. Este un munte gol plin de roade deoarece in el exista un sezon productiv etern. In interiorul sau ajung oamenii morti sub protectia sau in urma atacului zeului ploii. Cu toate acestea, Tamoanchan si Tlalocan se confunda. Astfel par sa fi stat lucrurile inca din timpurile stravechi.”

Alfredo Lopez Austin

Despre autor:

Alfredo LOPEZ AUSTIN s-a nascut in Ciudad Juarez, Chihuahua, in anul 1936. Distins recent de catre University of Texas, Austin si Harvard University pentru importanta si valoroasa sa contributie in studiul artei si culturii Mesoamericii, autorul reprezinta o figura proeminenta a culturii mexicane. Reputat istoric, a dobandit recunosterea internationala printr-o serie de lucrari in care imbina o metodologie riguros stiintifica cu o profunda cunoastere a intregului complex cultural care este Mesoamerica. Intre cele mai importante contributii ale sale mentionam: Hombre-dios: religion y politica en el mundo nahuatl (1973), Cuerpo humano e ideologia (1980), Los mitos del tlacuache: caminos de la mitologia mesoamericana (1990), Tamoanchan y Tlalocan (1994) si nu in ultimul rand, Monte sagrado-Templo mayor. El cerro y la piramide en la tradicion religiosa mesoamericana (2009, in colaborare cu Leonardo Lopez Lujan, fiul sau), premiata drept cea mai buna lucrare a anului 2010 in Mexic. Intre temele abordate in lucrarile sale se numara mitologia, organizarea social-politica si economica, educatia, magia, religia Mesoamericii. Mare parte din aceste studii sunt abordate din perspectiva unei stranse conexiuni cu traditiile actualelor populatii indigene din Mexic, in baza conceptului de “nucleu dur”. Alfredo Lopez Austin este cercetator la Instituto de Investigaciones Antropologicas din cadrul Universidad Nacional Autonoma de Mexico (UNAM) si profesor la Colegio de Historia de la Facultad de Filosofia y Letras din cadrul aceleiasi universitati.

Cartea, publicata si in editie digitala, reprezinta un bilant de etapa, reunind cercetari realizate timp de mai bine de doua decenii si jumatate cu privire la istoria Tarilor Romane la sfarsitul Evului Mediu si in epoca moderna timpurie.

Cele 26 de studii sint grupate in 4 sectiuni tematice, primele trei referindu-se la optiunile politice, la raporturile dintre economie si activitatea politico-militara si la evolutiile comertului, iar cea de-a patra sectiune trateaza perspectivele sintetice, precum modernizarea Tarilor Romane in epoca moderna timpurie si economia romaneasca pina la 1859.
Volumul ofera o imagine complexa a Tarilor Romane, de la situatia politica si evolutia comertului pina la raporturile dintre economie, finante si activitatea militara, valorificind documente ale vremii si avansind unele teze incitante privitoare la istoria acestei regiuni la sfirsitul Evului Mediu si inceputul epocii moderne.

Secolele XV-XVIII au o importanta fundamentala in istoria omenirii: acum se contureaza harta lumii moderne, se definesc mecanismele economice, sociale si culturale ale acesteia si se afirma primatul Europei la scara globala. In Tarile Romane, aceasta perioada este marcata de figurile unor mari domnitori si de rezistenta antiotomana, dar si de probleme economice si sociale.

Din cuprins:
Dimensiunea europeana a domniei lui Stefan cel Mare • Mihai Viteazul – medieval sau modern? • „Fanarioti” si „pǎminteni”. Religie si etnicitate in definirea identitǎtilor in Tǎrile Romane si in Imperiul Otoman • Anul 1711 si filorusismul romanesc in secolul al XVIII-lea • Citeva observatii pe marginea datoriilor domnitorilor Tarii Romanesti si Moldovei in 1594 • Impactul conjuncturii europene asupra comertului romanesc in a doua jumatate a secolului al XVII-lea • Tǎrile Romane in epoca modernǎ timpurie

Bogdan Murgescu, unul dintre cei mai importanti istorici romani de la ora actuala, este profesor doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii din Bucuresti si din 2011 presedinte al Societatii de Stiinte Istorice din Romania.
In 1998  este distins cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Romane pentru lucrarea Circulatia monetara in Tarile Romane in secolul al XVI-lea (1996). Alte lucrari publicate: Istorie romaneasca – istorie universala (600-1800) (1994), A fi istoric in anul 2000 (2000), Istoria Romaniei in texte (coord., 2001).
De acelasi autor, la Editura Polirom au aparut: Revolutia romana din decembrie 1989. Istorie si memorie (coord., 2007) si Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010) (2010), volum distins in 2011 cu Premiul „Historia Magistra Vitae”, Premiul „CriticAtac” si Premiul „Eugeniu Carada” pentru Economie.

Despre carte:

Masoneria sustine ca exista o cale de viata superioara si mai tainica decat aceea pe care calcam de obicei, si ca atunci cand lumea exterioara isi pierde atractia pentru noi si se dovedeste insuficienta pentru implinirea nevoilor noastre mai adanci, vom fi siliti sa ne intoarcem in noi insine, sa batem la usa lumii noastre interioare. Pentru aceasta lume interioara si pentru calea care duce la ea, Masoneria ne promite lumina, ne traseaza jaloanele si arata conditiile care sa ne permita progresul. Acesta este singurul scop al Masoneriei. In spatele simbolismului elementar, in spatele indemnurilor pentru cultivarea virtutii si a unei moralitati conventionale, in spatele frazeologiei grandilocvente cu care, potrivit modei acestor zile, redactorii ceremoniilor din secolul al XVIII-lea au imbracat invatatura ei, se gaseste cadrul unei scheme de initiere in acea cale superioara de viata unde secretele si misterele fiintei noastre urmeaza sa fie dezvaluite: o schema care, in plus, reproduce pentru lumea moderna principalele caracteristici ale Misteriilor antice. Aceasta este noutatea pe care o aducea, la vremea ei, cartea lui Jean-Marie Ragon, Ortodoxie masonica. Istorie, rituri, doctrine.

Despre autor:

Jean-Marie Ragon de Bettignies (1781-1862), nascut la Bray-sur-Seine dintr-un tata notar, a fost initiat in francmasonerie in 1804 la Bruges, unde indeplinea functia de casier al administratiei imperiale. Ulterior a devenit membru al Marelui Orient al Frantei, al Ritului Misraim si al Ordinului Templului. A infiintat si condus celebra loja pariziana Les Vrais Amis (“Adevaratii prieteni”), devenita apoi loja Trinosofilor.

Considerat de contemporanii sai drept cel mai instruit francmason al secolului al XIX-lea, Ragon a fost autorul unor lucrari ce au exercitat o influenta considerabila in epoca:

La Messe et ses Mysteres (Messa si misterele ei – 1842); Le Cours philosophique et interpretatif des initiations anciennes et modernes (Cursul filosofic si interpretativ al initierilor antice si moderne – 1841); Orthodoxie Maconnique: suivie de la Maconnerie occulte et de L’initiation hermetique (Ortodoxie masonica. Masonerie oculta si initiere  hermetica – 1853), Maconnerie occulte et Initiation hermetique (Masoneria oculta, ed. Herald 2011) dar si o Colectie de Ritualuri masonice, dintre care mentionam: Rituel de l’apprenti macon; Rituel d’une pompe funebre maconnique; Rituel de la maconnerie de Royale-Arche improprement appelee Rite d’York; Rituel du souverain grand inspecteur general.

Ragon a fost editorul primei reviste masonice: Hermes.

Dupa ipostaza de memorialist a lui Orhan Pamuk, ilustrata de volumul Istanbul, tradus in urma cu citeva luni in limba romana, Editura Polirom le propune cititorilor autohtoni o noua infatisare a laureatului Nobelului literar: aceea de eseist. Volumul Romancierul naiv si sentimental (traducere din limba engleza de Rebeca Turcus), o interpretare impresionanta a faptelor care se petrec in mintea romancierului, este una dintre cele mai formidabile tentative de elaborare a unei teorii a romanului intreprinse de un practicant al scrisului: „Fermecatoare, autoreflexiva si meditativa!”. (The Guardian)

Primul roman pe care Vladimir Nabokov l-a scris dupa ce s-a stabilit in America si cel mai provocator din punct de vedere politic, Blazon de bastard, va intra in librarii in urmatoarele saptamini. Carte clasica a literaturii moderne, Blazon de bastard apare in traducerea Ancai-Gabriela Sirbu.

Pe lista noilor aparitii se afla si un nou titlu de Jack Kerouac, scriitorul-emblema al „Generatiei Beat”. Volumul Oceanul e fratele meu, aparut in traducerea lui Ciprian Siulea, este o antologie de texte inedite, care contine, printre altele, asa-numitul „roman pierdut” al lui Jack Kerouac, prima sa scriere de anvergura, descoperita recent printre hirtiile personale ale autorului. Editia in limba romana este insotita de fotografii inedite din arhiva scriitorului.

O noua editie, revazuta, a volumului Masca Mortii Rosii si alte povesti de Edgar Allan Poe va intra de asemenea in librarii in prima saptamina a lunii februarie. Tradus integral de Liviu Cotrau, textul noii editii este precedat de un studiu introductiv si completat de numeroase note si comentarii.

Cea mai importanta prozatoare finlandeza din noua generatie, Sofi Oksanen, va aparea, peste doua saptamini, in traducere in colectia „Biblioteca Polirom”, cu cel mai important roman al sau: Purificare (traducere din limba finlandeza de Adela Victoria Korshin). Bestseller international, publicat pina acum in 41 de tari, cartea – recompensata in 2010 cu prestigiosul Femina Etranger – este o tragica istorie de familie, cu povesti infioratoare ale trecutului impletite cu momente de uluitoare tandrete.

O alta scriitoare tradusa in premiera in limba romana in colectia „Biblioteca Polirom” este Kate Williams. Cartea pe care Editura Polirom le-o propune cititorilor autohtoni in luna februarie este chiar cel mai recent roman al scriitoarei de origine britanica, Placerile barbatilor (traducere din limba engleza de Miruna Voiculescu), un roman istoric, amintind de Parfumul lui Patrick Suskind, care descrie in culori grotesti si deosebit de vii societatea de la inceputul domniei reginei Victoria, marcata de lipsuri cauzate de criza financiara si de violenta pe care acestea o nasc.

Mikkel Birkegaard, autorul bestsellerului Biblioteca umbrelor, una dintre marile surprize ale literaturii daneze contemporane, revine in atentia cititorilor romani cu cel mai recent roman al sau, Condamnat la moarte (traducere din limba daneza de Gabriela Sauciuc). Plina de mister si suspans, cartea este povestea lui Frank Fons, un autor de romane politiste, celebre pentru descrierile amanuntite ale unor crime extrem de singeroase, intimplari livresti pe care cineva incepe sa le puna in practica, adevarate copii la indigo. Numai ca, spre deosebire de romanele sale, nu se gaseste nici un detectiv superinteligent care sa prinda criminalul, asa ca va trebui sa-si conduca propria investigatie.

Hors Collection

N. Steinhardt, în evocări şi mărturii. Un volum de evocări în care stau alături numeroase nume prestigioase care i-au fost aproape lui Steinhardt şi la care contribuie în egală măsură personalităţi culturale şi personalităţi din lumea clericală şi monahală, iar evocările ocazionale se îmbină cu altele mai nuanţate. Toţi autorii l-au cunoscut personal pe Steinhardt în diferite faze ale vieţii sale, iar textele lor conturează portretul complex al omului Nicolae Steinhardt.

Duhovnic de taină (Bartolomeu Anania) • Escală în timp şi spaţiu (Ov.S. Crohmălniceanu) • Ce reprezintă botezul lui N. Steinhardt? (Mina Dobzeu) • Din bucuriile şi ispitele Părintelui Nicolae ca monah în mănăstirea Rohia (Iustin Hodea Sigheteanu) • O înţelepciune voioasă (Virgil Nemoianu) • A fost cel mai bun prieten al meu (Alexandru Paleologu) • Nicolae Steinhardt (Eugen Simion) • Încercare de portret unitar pe baza unor amintiri răzleţe (Mihai Şora)

FLORIAN ROATIŞ este conferenţiar universitar doctor la Universitatea de Nord din Baia Mare, unde predă ştiinţe socioumane, director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul aceleiaşi universităţi. Este îngrijitor de ediţie al seriei de autor „N. Steinhardt” iniţiată de Mănăstirea „Sfînta Ana” Rohia şi Editura Polirom. De acelaşi autor: Economie. Sinteze şi comentarii (Polirom, 1998, 2002).

Despre carte:

Cu toate ca zenul era cunoscut si practicat de multi ani in Statele Unite, europenii au trebuit sa astepte pana la sosirea Maestrului Taisen Deshimaru la Paris, in 1967, pentru a cunoaste in autenticitatea sa (adica in practica) ceea ce Maestrul Deshimaru a facut etern intr-o scurta perioada de 15 ani. De aceea el este privit ca parintele si fondatorul Zenului european. In timpul acelor ani, a lucrat la raspandirea Zenului scriind carti si deschizand numeroase dojo-uri Zen pe tot cuprinsul Europei.

Prima sa carte, Zen adevarat. Introducere in Shobogenzo, a fost publicata in 1968 si acum prezentam aceasta carte istorica. Este istorica in sensul ca mii de europeni au luat contact cu Zenul adevarat datorita acestei carti. In limbajul Maestrului Deshimaru, zen adevarat inseamna practica zazenului. El a fost un succesor direct al invataturii lui Dogen Zenji, care a proclamat clar in mai multe locuri din scrierile sale ca zazenul este suficient: “Maestrul meu, Nyojo, a spus ca atunci cand practicam zazen, noi abandonam corpul si mintea. Asta este posibil doar sezand. Nu e necesar sa recitam sutre, sa ardem betisoare parfumate, sa facem prosternari, sa practicam cainta. Sezand in zazen noi penetram strafundurile inimii invataturii lui Buddha. In ultimii 500 de ani putini au fost cei care ar putea fi comparati cu Maestrul meu, putini cei care au aratat calea justa ca zazen este invatatura Dharmei si invatatura Dharmei este zazen. Ca zazen este Calea si Calea este zazen.” (Dogen Zenji, Shobogenzo, capitolul Zanmai-o-zanmai).

Despre autor:

Maestrul Taisen DESHIMARU (1914-1982) a fost discipolul Maestrului Kodo Sawaki care, de la moartea Maestrului Dogen, este cea mai mare autoritate Zen din Japonia. Maestrul Deshimaru a primit de la Maestrul Kodo Sawaki, in calitate de succesor spiritual al acestuia, spiritul, esenta profunda a Zenului. El este primul misionar trimis in Europa, fiind autorizat in acest sens de cele mai inalte autoritati Zen ale tarii sale. Misiunea sa a fost de asemenea patronata si de alte scoli de buddhism. A fost un mare prieten al lui Swami Sivananda, cel care a pus bazele departamentului pentru religii de la Forest University din India.

Mai inainte de a se consacra unei vieti monastice, Maestrul Taisen Deshimaru a fost directorul Institutului de Studii Orientale pentru Japonia, India si China, si a facut nenumarate calatorii in aceste ultime doua tari. El cunostea in profunzime filozofia orientala, studiind de asemenea si filozofiile occidentale. La intrarea in Amfiteatrul Universitatii din Komazawa se afla o statuie de lemn, in marime naturala, reprezentand un calugar asezat in postura de zazen. Taisen Deshimaru este cel care a servit drept model sculptorului, care a lucrat tinand cont de indicatiile si exemplul dat de Maestru.

Maestrul a sosit la Paris in 1967 dupa ce a traversat cu trenul, venind din Japonia, Siberia, Rusia si Polonia. Purta o singura roba, cea a Maestrului sau. Inainte de sosirea sa, scoala buddhista a Zenului Soto si tehnica acesteia erau practic necunoscute in Franta. Jean Herbert editase deja o carte despre buddhismul japonez, in care daduse si niste extrase din scrierea Shobogenzo Zuimonki a Maestrului Dogen, marele maestru al Scolii Soto Zen – carte tradusa de generalul Renondeau, insa aceasta carte enunta in primul rand regulile de conduita, oferind cititorului prea putine notiuni in legatura cu tehnica zazenului. Dupa ce a ajuns la Paris, Maestrul Deshimaru a inceput sa tina conferinte in care arata postura de zazen. Nu era vorba, asa cum des se intampla in Occident, de un simplu discurs, doar de cuvinte, ci de o tehnica, in sensul grecesc al termenului, de “o arta” – si anume despre arta de a medita.

Seria de autor „N. Steinhardt”

N. Steinhardt sau arta de a trăi şi a muri cu demnitate.  Preocupat de artă şi puterea ei de fascinaţie, N. Steinhardt caută forme artistice în literatură, dar şi în teatru sau în viaţa de zi cu zi. Captivat de D’Annunzio sau Malraux şi „setea lor de a trăi şi făptui”, de Jules Verne şi insulele sale misterioase, de Eliade şi prozele sale fantastice, îi dezaprobă în schimb pe autorii din ale căror jurnale răzbat plictiseala şi indiferenţ a. Volumul se încheie cu un remarcabil eseu al lui Steinhardt, „Arta ca năzuinţă”, o meditaţie asupra artei de a trăi şi a muri cu demnitate.

Romancieri serioşi şi neserioşi • H. de Balzac şi G.B. Shaw: două dosare judecătoreşti • Hortensia Papadat-Bengescu ca matematiciană • Cunoaşterea treptată a realităţii

N. STEINHARDT (1912-1989), eseist şi publicist, una dintre personalităţile culturii şi spiritualităţii româneşti. La Editura Polirom au apărut: Jurnalul fericirii (2008), Dăruind vei dobîndi. Cuvinte de credinţă (CD audio, 2008), În genul… tinerilor (2008), Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţ ional. Critica operei lui Léon Duguit (2008), Articole burgheze (2008), Primejdia mărturisirii. Convorbirile de la Rohia (2009), Între viaţă şi cărţi (2010), Escale în timp şi spaţiu (2010), Geo Bogza. Un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţ ei şi Patetismului (2011), Eseu despre o concepţie catolică asupra iudaismului. Iluzii şi realităţi evreieşti (2011), Critică la persoana întîi (2011).

Colecţia CINEMA

Reperele celei de-a şaptea arte, într-o istorie a genului, marca Tudor Caranfil. Plecînd de la definiţia „capodoperei”, ce se referă nu doar la calităţile estetice ale unui film, ci şi la locul istoric pe care a reuşit să-l ocupe acesta, autorul „povesteşte” şi analizează producţ ii cinematografice de reper din istoria celei de-a şaptea arte, trecînd prin nume sonore ale mijlocului de secol XX: Serghei Eisenstein, Charles Chaplin, Orson Welles, André Malraux şi Grigori Ciuhrai. Apreciatul critic de film operează în savuroasele sale studii cu perspective multiple: elaborarea mizanscenei, definirea specificului muncii actorului şi a regizorului sau comunicarea de idei dintre creatorii aşa-numitelor „filme de autor”.

Cetăţeanul Kane • O anchetă postumă • Miliardarul se amuză • Un om sfîrşit • Herman Mankiewicz şi Orson Welles • Între elocvenţă şi… virilitate! • Monsieur Verdoux • Maşina de ucis intră în pană • Un puzzle neterminat • L’espoir • Que viva Mexico! • O întîlnire la Bucureşti cu Grigori Ciuhrai • Al 41-lea

TUDOR CARANFIL, absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, este critic şi istoric de film, realizator de emisiuni TV. Este invitat permanent al Festivalurilor de la Cannes şi de la Berlin şi membru în juriul FIPRESCI. A mai publicat: 7 capodopere ale filmului mut (1966), Romanul unui film: „Cetăţeanul Kane” (1978, 2008), Dicţionar de filme româneşti (2002), Dicţionar universal de filme (2002, 2003, 2008).

Volumul I al Istoriei cinematografiei în capodopere. Vîrstele peliculei a fost inclus in 2010 pe lista „Cele mai bune carti de film”, realizata de un juriu international independent, la solicitarea Polish Filmmaker Association (PFA), cu sprijinul Federatiei Internationale a Criticilor de Film (FIPRESCI).

Un nou volum semnat de Bogdan Murgescu, unul dintre cei mai substanţiali şi mai provocatori istorici români.

Volumul reuneşte studii pe teme de istorie medievală tîrzie şi modernă timpurie, un domeniu care l-a preocupat constant pe autor, studiile fiind scrise şi publicate în ţară şi în străinătate de-a lungul a două decenii şi jumătate. Temele de politică şi diplomaţie ale epocii se împletesc cu cele de economie şi finanţe, notabilă fiind perspectiva sintetică şi comparativă, prin care situaţia Ţărilor Române este văzută în cadrul aceleia mai largi a ţărilor din Europa Centrală şi de Sud-Est, iar relaţiile româno-otomane sînt analizate în paralel cu cele dintre Ţările Române şi Europa.

Din cuprins:

Dimensiunea europeană a domniei lui Ştefan cel Mare • Mihai Viteazul – medieval sau modern? • Anul 1711 şi filorusismul românesc în secolul al XVIII-lea • Comerţ şi politică în relaţiile româno-otomane (secolele XVI-XVIII) • Impactul conjuncturii europene asupra comerţ ului românesc în a doua jumătate a secolului al XVII-lea

BOGDAN MURGESCU este profesor doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureş ti. Distins cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române pentru lucrarea Circulaţia monetară în Ţările Române în secolul al XVI-lea (1996). De acelaşi autor la Editura Polirom: Revoluţia română din decembrie 1989. Istorie şi memorie (coord., 2007), România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (2010).

Colecţia Historia
Bogdan Murgescu
Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa creştină
Carte publicată şi în ediţie digitală
Domeniu: Istorie / Economie