Recenzii filme si carti

‘Observator Cultural’ si-a decernat premiile in saptamana trecuta. Din lista publicata, am retinut premiul pentru proza impartit de Lucian Dan Teodorovici pentru ‘Matei Brunul’, Editura Polirom, si Alexandru Vlad, Ploile amare, Editura Charmides, precum si premiul “Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia acordar lui Şerban Foarţă. Iata un fragment din cele rostite in seara galei de Iulia Popovici despre cartea lui Lucian Dan Teodorovici: “A doua carte premiată este romanul unei surprinzătoare maturizări, pe care, probabil, foarte puţini au anticipat-o atît de repede. Este un roman, să spun, istoric, este felul în care scriitorii generaţiei acestui autor şi scriitorii generaţiei mele abordează în stilul cel mai realist, cel mai dur realist, tema trecutului recent şi a memoriei faţă de care au responsabilitate: Lucian Dan Teodorovici –Matei Brunul.” Citeste continuarea »

Teo de la blogul Desprefilme ne-a provocat, in aceasta saptamana, la o noua leapsa despre filmele care ne-au facut sa plangem, leapsa care a fost urmata de aproape toti prietenii nostri din blogosfera.

Asadar sa urmez si eu exemplul, in aceasta duminica, desi, sincer, nu prea am ce sa scriu despre acest subiect. Nu mi-am adus aminte, cu toate stradaniile, decat de un film la care am plans cu adevarat, undeva prin copilarie. In rest, NU PLANG la filme, nu am lacrimi in ochi, desi sunt multe momente cand se aud cateva suspine, cateva emotii care ajung in stomac si care se transforma nu in lacrimi, ci in sunete de multumire autentica pentru reusita unor personaje simple in intreceri cumplite (de cele mai multe ori, sportive).

1. Singurul film care mi-a adus de mai multe ori lacrimile in coltul ochilor a fost Jesus of Nazareth (Iisus din Nazareth), acel film pe care il vedeam de fiecare Paste pe programele Televiziunii Romane, in cateva seri succesive si care, la momentul mortii pe cruce a lui Iisus, ma determina sa suspin si sa plang cu adevarat. Asta se intampla acum vreo 20 de ani, de atunci religia e undeva departe de mine si sunt sigur ca acest film e la fel de departe. Citeste continuarea »

-Filmul saptamanii la Adina-La buticul cu filme si carti a fost “necunoscutul” Detachment (2011): “Detachment e un film la care te poți uita purtând permanent în minte o balanță comparativă și pe cap o cunună de spini, exteriorizare a unei conștiințe care nu știu dacă e cu adevărat conștiință sau milă sau poate o trăire cu adâncimi analitice și profund interogative. Această comparație implică pe de o parte realitatea (exacerbată, poate) a sistemului de învățământ american și realitatea mioritică, cu mult mai docilă parcă. Comparația e permutabilă și probabil că se pliază cultural pe mintea fiecărui privitor în parte indiferent de sorgintea, educația și toposul acestuia. ” Citeste continuarea »

The Birds (1963) – Pasarile
Regia: Alfred Hitchcock
Distributia: Rod Taylor, Tippi Hedren, Suzanne Pleshette, Jessica Tandy

The Birds este unul dintre cele mai cunoscute filme ale lui Alfred Hitchcock, una dintre capodoperele sale, dar, in acelasi timp, considerat unul dintre cele mai conventionale filme ale sale: un horror facut dupa aproape toate tiparele genului, cu o tensiune crescanda, cu momente neasteptate si cu o poveste pe care o regasim in multe dintre filmele pe care le-am urmarit (din lipsa de altceva) de atatea ori in anii ’90 (o catastrofa naturala, un comportament schimbat din partea animalelor domestice sau salbatice, natura intoarsa impotriva omului fara a exista aparent posibilitati de supravietuire). Asadar, pentru spectatorul care nu cunoaste spre ceea ce se indreapta, un alt film schematic, nu-i asa? Citeste continuarea »

 ‘Agentia de carte’ anunta o serie de evenimente legate de lansarea la ICR New York a antologiei “Romanian Writers on Writing” editată de Norman Manea, în colaborare cu Sanda Cordoş: ‘Antologia “Romanian Writers on Writing (Scriitori români despre scris)”, publicată de editura Trinity University Press, prezintă publicului de limbă engleză o selecţie de texte traduse din opera a 80 dintre cei mai importanţi autori români din secolul al 19-lea şi până în zilele noastre. Volumul este editat de Norman Manea, co-editat de Sanda Cordoş, traducerile din limba română fiind realizate de Raluca Manea şi Carla Baricz. “Adresându-se în primul rând cititorilor americani şi celor de limbă engleză, această antologie [...] oferă o fereastră întru originalitatea şi profunzimea literaturii române”, a scris Norman Manea în prefaţa volumului.’

(Dan) Citeste continuarea »

Prietenii noştri de la Cinemateca Trisk ne-au invitat la o leapşă interesantă, care priveşte cele mai bune vizionate de mine, o chestiune care nu poate da răspunsuri definitive şi nici foarte exacte, dar merită făcută o încercare. Nici Marian de la FilmSinopsis.ro nu a întârziat prea mult cu leapşa şi ne-a pasat-o, a doua oară, şi nouă.

Cu mici excepţii, am reuşit să compun răspunsurile din filme pe care le-am recenzat de-a lungul timpului pe blog, câteva dintre motivele alegerilor regăsindu-se în acea recenzie.

Să purcedem aşadar:

SECȚIUNEA 1 – FILME STRĂINE

1. Filmul preferat.

De acord cu Laura că sunt “atât de multe filme bune în lumea asta”, iar alegerea mea nu a fost făcută cu uşurinţă. Am ales însă “Forrest Gump”, un film extraordinar din punctul meu de vedere. Citeste continuarea »

Machine Gun Preacher (2011) - Misionarul razboinic
Regia: Marc Forster
Distributia: Gerard Butler, Michelle Monaghan, Michael Shannon, Kathy Baker, Souleymane Sy Savane

“Eu nu pot sa stau aici si sa gasesc scuze pentru a îndrepta lucrurile. Dar vreau sã-i întreb pe toti oamenii din lume, pe toti care au un copil, pe toti care au un frate sau o sorã… Dacã copilul tãu sau un membru al familiei tale ar fi rãpit azi, dacã ar intra un nebun, dacã ar intra un terorist si v-ar rãpi un membru al familiei sau pe copilul vostru, iar eu v-as spune: “Vã pot aduce copilul acasã.” V-ar pasa prin ce mijloace l-as aduce?” In acest fel se incheie marturia lui Sam Childers din acest film, undeva dupa genericul de final, cuprinzand in putine cuvinte ceea ce ni se descrie pe larg in cele peste doua ore ale filmului. Iar daca va mai adaug ca este un film care descrie tocmai grozaviile din Sudan si Uganda conduse de unul dintre cei mai cautati criminali ai planetei, despre care se vorbeste mult in ultima vreme, Joseph Kony, poate va voi convinge sa urmariti un film interesant. Citeste continuarea »

Easy Rider (1969)
Regia: Dennis Hopper
Distributia: Peter Fonda, Dennis Hopper, Jack Nicholson

Pregatindu-ma sa citesc biografia lui Jack Nicholson, aparuta anul trecut la Editura Publica, am decis sa imi fac timp de cateva dintre cele mai emblematice roluri ale sale, filme vazute acum mult timp sau pe care le vad acum in premiera. In aceasta din urma categorie, primul loc este al filmului Easy Rider, poate primul mare succes al lui Nicholson (a primit prima sa nominalizare la Premiul Oscar, pentru cel mai bun actor in rol secundar) si considerat, in diferite topuri, drept cel mai bun film al sau, o parere destul de discutabila. Am gasit un film interesant, despre o caracteristica a societatii americane (si nu numai) care, in acele vremuri, era in continua expansiune, cea a hippiotilor si a ceea ce reprezentau ei, in special spiritul liber. Citeste continuarea »

The Hunter (2011) – Vanatorul
Regia: Daniel Nettheim
Distributia: Willem Dafoe, Sam Neill, Morgana Davies

Am urmarit acest film la recomandarea prietenilor din blogosfera, care, daca nu i-au acordat nota maxima acestui film, cel putin i-au laudat peisajele in care se desfasoara actiunea. Nici subiectul nu lasa de dorit, fiind o incursiune a unui singur om pe taramurile superbe ale Australiei in cautarea unui animal disparut de peste 50 de ani, dar care se spera ca mai exista: tigrul tasmanian. Din nefericire, cel putin din punctul meu de vedere, filmul a fost lipsit tocmai de ingredientele de care avea nevoie, si anume misterul, aventura si o actiune consistenta. Dar sa nu anticipam (:D). Citeste continuarea »

-Un nou rating “colectabil” pe blogul Marele Ecran in dreptul filmului Begginers (2011), care i-a adus lui Christopher Plummer premiul Oscar: “Beginners e un film orientat spre o generaţie care chiar a crezut că homosexualitatea e o boală psihică tratabilă. Despre o societate care şi-a pus subiecţii altfel pe un pat al lui Procust şi i-a mutilat fără milă. Da, un film care cântă vechea arie a corectitudinii politice şi a egalităţii sociale. Dar e şi mult mai mult decât atât. E un film despre relaţia părinte-copil, despre cum trecutul şi oamenii dragi pe care i-ai pierdut rămân tot timpul o parte din tine. ” Citeste continuarea »