Recenzii filme si carti

-Articolul saptamanii este clar “cineretrospectiva anului 2011 by Cinesseur“, chiar daca nu este decat partea intai. Filme superbe, filme pe care acum le redescoperim sau pe care le intalnim prima data. Si o introducere pe masura: “A fost bogat şi darnic cu noi, cinefilii, anul ce, iată, a trecut (se fac patru luni de-atunci). Un an cu o sumedenie de filme aproape de perfecţiune, lucru care, alături de comoditatea mea natural dobândită, mi-a obstacolat vizibil selecţia. Dar iată că, acum, când colţul ierbii nu mai e deloc clorotic iar temperaturile ating cote văratice, ierarhia asta de la care, poate, v-aţi luat gândul, e gata. Am tot amânat-o, refăcut-o, cizelat-o etc. Mai ales etc. Buuuuuuun! E definitiv(at)ă aşadar, dar vă spun din capul locului (care nu e spart şi nici nu prezintă echimoze violacee): nu-i veţi găsi pe Almodovar sau pe Woody Allen, deşi ultimele lor isprăvi sunt mult peste penultimele (Los Abrazos Rotos, respectiv You Will Meet a Tall Dark Stranger). De Cronenberg sau van Sant nici nu poate fi vorba (lor le-am rezervat loc în altă celulă, aflată permanent în renovare).” Citeste continuarea »

Or noir (2011) – Black Gold – Aurul negru
Regia: Jean-Jacques Annaud
Distributia: Tahar Rahim, Freida Pinto, Mark Strong, Antonio Banderas, Riz Ahmed

Cred ca s-a ajuns la momentul (sau poate exista mai demult) incat un producator considera ca, in situatia in care pe afisul filmului, exista un nume mare, filmul va fi mare, iar spectatorii se vor ingramadi la portile cinematografului. Asa s-a ajuns la paradoxul ca mari actori – si pot enumera aici macar pe De Niro sau pe Al Pacino – ajung sa figureze in distributia unor filme, iar noi, cei care ii apreciem, sa ne intrebam cum au acceptat sa joace in niste roluri minore, in filme care nu au calitatea la care ne-am fi asteptat. Aparent, si in cazul lui “Or noir” ne aflam in aceeasi situatie, fiind distribuit, intr-un rol usor atipic, Antonio Banderas: caci ce altceva ne putem inchipui despre un spaniol pur-sange, cu acccent specific, aflat intr-un rol de arab autentic, sultan in orasul său si conducator al “revolutiei aurului negru”. Iata un dezacord al filmului fata de realitate. Citeste continuarea »

Sub titlul ‘Despre Frumusetea timpului care trece’ Ceasca de Cultura publica un interviu cu academicianul Solomon Marcus: ‘Despre farmecul “trecerii” (timpului) – “In ce consta farmecul trecerii? Sa prinzi o clipa magica, care sa te marcheze, sa-ti staruie in amintire, sa cauti sa te agati de ea. Asta face tot timpul! Frumusetea trecerii cred ca sta in a savura clipa. Cei care rateaza in a sesiza frumusetea trecerii se recruteaza in primul rand dintre cei care acopera o coaja de banalitate, de rutina. Cum spunea Walt Whitman, in “Fire de iarba”: fiecare centimetru patrat este acoperit de o minune, dar trebuie sa o vezi, sa te apleci asupra ei, sa nu lasi sa se astearna rutina, banalitatea peste aceste minuni.” Citeste continuarea »

Shame (2011) – Rusine
Regia: Steve McQueen
Distributia: Michael Fassbender, Carey Mulligan, James Badge Dale, Nicole Beharie

Am vazut acest film acum doua zile si inca ma gandesc ce as putea sa scriu despre el. Am vazut, de asemenea, ca foarte multa lume l-a laudat ca fiind o capodopera a lui Steve McQueen (creatorul lui Hunger, un alt film foarte apreciat) si ca Michael Fassbender este unul dintre actorii in voga, simpatizat de everybody, nu si de catre mine. Am citit, dupa vizionarea filmului, la Saramon, despre faptul ca este aproape inevitabil sa iti placa Shame,  daca anterior ti-a placut Drive. Si, dupa toate aceste considerente, inca ma gandesc care sunt motivele pentru care acest film nu m-a entuziasmat, desi subiectul este interesant, solutii pentru a atrage publicul sunt, distributia este aleasa cu mare tact si inspirat, iar regizorul face o treaba minunata. Sa vedem! Citeste continuarea »

Like Crazy (2011)
Regia: Drake Doremus
Distributia: Felicity Jones, Anton Yelchin, Jennifer Lawrence, Charlie Bewley

Sa va uitati la primele 15 minute din acest film si s-ar putea sa va ia lesinul. De ce? Totul este dulce, chiar daca nu este un film despre ciocolata: o tanara studenta expune un curs despre Internet si ii face, in acelasi timp, ochi dulci unui coleg de-al sau; ii pune apoi o scrisoare pe masina, plina de cuvinte frumoase si poezii, iar el pica in capcana; se intalnesc la un ceai (!), vorbesc, nu isi gasesc cuvintele, este clar ca ea doreste mai mult, iar el este confuz cu privire la ceea ce simte; ajung acasa la ea si, in loc de primul sarut, el-viitorul designer de mobila face aprecieri asupra scaunul de pe care ea scrie si ii cere sa ii citeasca ceva personal; totul devine o relatie, cu zambete, imbratisari, sarutari si promisiuni de iubire vesnic. Dulceag, nu? Citeste continuarea »

-Ca de obicei, articole frumoase, interesante si cu multe amanunte pe Istoriafilmului.ro. De data aceasta, despre Starea de fapt a filmului romanesc de dupa revolutie: “Până la a se pune cu adevărat pe treabă, realizatorii noştri au „lâncezit” profesional, din diverse motive: împărţirea patrimoniului Studiourilor Buftea, prin „redistribuirea” şefiei caselor de filme; lupta pentru cine şi de ce să turneze primul şi cât mai mult; angajări şi angajamente politice diverse, motivate public de cele mai bune intenţii; răfuieli cu iz ideologic ş. a. m. d. Slăbiciuni lumeşti în locul organizării şi elaborării unei strategii care să vizeze interesele pe termen lung ale cinematografiei române, nu ale cineaştilor români ai momentului. Aşa se face că, într-o simetrie nebănuită atunci cu 2000, în primul an de după Revoluţie nu s-a produs niciun film românesc: „Esenţialul «semn»al paradoxalului an cinematografic 1990 a fost acela că, în primul an de libertate, nu a fost realizat, practic, niciun film de lungmetraj cu actori (fapt care nu s-a întâmplat de multe decenii încoace!), deşi cineaştii şi-au dobândit relativ repede, aşa cum şi-au dorit, independenţa artistică şi administrativă.” Citeste continuarea »

“Jack: Biografia lui Jack Nicholson”, de John Parker
Editura Publica-Victoria Books, Bucureşti, 2011
Traducere din limba engleză de Monica Mitarcă

Puteţi cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Publica.

Moto: „A intrat în rândul starurilor ca un amestec de Hollywood vechi şi Hollywood nou, ambalate într-un pachet unic, complet diferit – fie că e bun sau rău –, ca tot ce ţine de el. Gama de roluri în care a jucat a depăşit multe dintre cele mai aventuroase şi provocatoare graniţe, de la Diavolul însuşi la faimoasa portretizare a Jokerului în Batman şi, în ultimii ani, ducând acea „diferenţă” mai departe, la personajele care au apărut odată cu înaintarea în vârstă.”

 Ceea ce este, în primul rând, interesant în cazul biografiilor apărute la Editura Publica, este că aflăm despre fiecare dintre personalităţile descrise amănunte pe care, poate, nu le-am fi descoperit din alte surse şi, de asemenea important, că ne este prezentată evoluţia unei cariere pe tot parcursul ei, fără a fi eludat niciun detaliu care ar fi fost departe de noi dacă am fi urmărit numai realizările publice ale persoanei în cauză. Citeste continuarea »

Cezar Gheorghe scrie in ‘Observator Cultural’ despre cartea lui Livius Ciocârlie, ‘La foc mărunt’: ‘Cititorul se află în faţa unui „jurnal“ care îşi asumă însă un pact ficţional. Un jurnal scris nu în termenii jurnalului, ci un „jurnal“ care este creaţie. Situaţia descrisă are consecinţe dintre cele mai interesante. Dacă propria interioritate este refuzată celorlalţi, ea fiind inaccesibilă, jucată, recitată în cadrul interumanităţii, atunci chiar şi jurnalul va trebui să abandoneze uneltele sale clasice pentru a îmbrăca veşmintele literaturii. Interioritatea, întotdeauna schimbătoare, întotdeauna alta, întotdeauna incomunicabilă celorlalţi, trebuie să-şi asume în reconstrucţia sa jocul teribil de „serios“ al imaginaţiei. ‘ Citeste continuarea »

Teo de la blogul Despre filme a pornit in urma cu doua saptamani o leapsa cinefila foarte interesanta si care m-a pus cu adevarat in dificultate: Top actori / actrite pe care iti doresti sa-i dai cu capul de pereti de fiecare data cand ii vezi – leapsa criminala. Cu adevarat o leapsa criminala…

De atunci ma tot gandesc la actorii si actritele care nu imi plac cu adevarat, la filmele pe care le ocolesc daca ii vad pe ei in distributie. Gol absolut in capul meu, pentru ca mereu m-am considerat un fan pur subiectiv al filmelor si am tendinta sa imi aleg filmele care imi plac, sa nu ocolesc nimic, sa nu plec la niciun cinematograf cu prejudecati in privinta actorilor, actritelor, regizorilor sau subiectului. Citeste continuarea »

The Courier (2011) – Curierul
Regia: Hany Abu-Assad
Distributia: Jeffrey Dean Morgan, Mickey Rourke, Til Schweiger, Lili Taylor, Miguel Ferrer

Suntem pusi, poate cu totii, din cand in cand in fata unui film pe care nu il intelegem (si nu vorbim aici de capodoperele neintelese diferitilor spectatori) si caruia nu ii vedem rostul. The Courier este un astfel de film, pe care l-am ales din putine motive: doream sa vad ce inseamna prezenta lui Mickey Rourke in distributia acestui film, imi place Anatomia lui Grey (si acolo Jefrey Dean Morgan face un rolisor interesant, undeva prin sezoanele 4-5, ca iubit al simpaticei Izzie Stevens), dar aveam nevoie si de un pic de relaxare cu un thriller-film de actiune, care nu imi punea mintea la contributie. Insa nu mereu socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ, nu? Citeste continuarea »